Cu mănuşi, prin istorie

O incursiune în istoria mănuşilor, de la perechea descoperită în mormântul lui Tutankhamon până la celebrele mănuşi negre, trei sferturi, purtate de Audrey Hepburn în pelicula „Mic dejun la Tiffany“. Pagini realizate de redacţia Historia.

Mănuşile au apărut încă din Antichitate. Unul dintre cele mai timpurii şi faimoase exemple a fost o pereche de mănuşi din pânză descoperită în Egipt, în mormântul lui Tutankhamon (circa 1.400 î.Hr.). Faraonii purtau mănuşi ca pe un simbol al puterii şi al influenţei pe care o aveau. Femeile egiptene foloseau aceste accesorii ca parte a tratamentului de înfrumuseţare.

Ele îşi ungeau mâinile cu uleiuri volatile parfumate şi cu miere şi-şi puneau apoi mănuşi, pentru a se proteja.Istoria scrisă a Antichităţii conţine referiri ocazionale la folosirea mănuşilor. Grecul Xenofon notează că obiceiul de a purta mănuşi nu era unul potrivit pentru bărbaţi. Pentru a demonstra cât de efeminaţi erau persanii, el relatează că aceştia nu se mulţumeau doar să-şi acopere capul şi picioarele pentru a se feri de frig în timpul iernii, ci foloseau şi mănuşi groase, ca să nu le îngheţe mâinile.

Mănuşi de la începutul secolului al XVII-lea, care au aparţinut reginei Elisabeta I a Angliei

Herodot (sec. al V-lea î.Hr.) spune în „Istoriile" sale că Leotychides, conducător al Spartei, a fost acuzat că a dat drept mită o mănuşă plină cu argint. Varro, un alt scriitor din Antichitate, scrie că măslinele culese cu mâna sunt preferabile celor culese cu mănuşi, iar Athenaeus ne povesteşte despre un mâncău care venea cu mănuşi la festinele unde era invitat, pentru a putea pune mâna pe recipientele cu mâncăruri fierbinţi, devorând astfel mai mult decât restul comesenilor săi.

Mănuşile erau indispensabile în secolul al XIX-lea

Ce ascundeau mănuşile parfumate

Începând cu secolul al XIII-lea, mănuşile din pânză sau mătase încep să fie folosite de femeile aristocrate ca obiecte de podoabă. La Paris, breasla creatorilor de mănuşi există chiar din secolul amintit. Croitorii aduc apoi pe piaţă mănuşile parfumate cu uleiuri de mosc şi ambră, foarte la modă în timpul Caterinei de Medici. Conform legendei, parfumierul acesteia, René de Florentin, parfuma mănuşile pentru a ascunde mirosul poţiunilor otrăvitoare pe care Caterina de Medici le folosea să-şi omoare mulţii săi inamici. Cu toate acestea, e mai probabil ca reginei să nu-i fi plăcut mirosul de piele.

Napoleon I: 240 de perechi de mănuşi

Cea care a impus în secolul al XVI-lea moda mănuşilor ornate cu bijuterii a fost regina Elisabeta I a Angliei. Se spune că suverana acorda audienţe purtând mănuşi lungi pe care le scotea cu un gest cochet, pentru a le trage la loc pe mână, atrăgând astfel atenţia asupra frumuseţii mâinilor sale. În cadrul unei ceremonii care a avut loc la Oxford, în 1566, regina a purtat mănuşi lungi de 40 de cm, din piele albă, cu o margine de 5 cm din aur.

Mănuşile dincolo de cot devin un obiect standard al modei în timpul lui Napoleon I, el însuşi mare iubitor al acestor piese vestimentare. Se spune că suveranul avea, în 1806, nu mai puţin de 240 de astfel de perechi. La încoronarea sa şi a Josephinei, în 1804, mănuşile ceremoniale costaseră 33 de franci perechea, o sumă considerabilă pentru acele timpuri.

Anumite mănuşi erau folosite pentru a transporta şoimii de vânătoare

Până şi înaltele feţe bisericeşti s-au lăsat seduse de frumuseţea mănuşilor, acestea fiind purtate de papi, cardinali şi episcopi în timpul celebrării slujbei; stau mărturie numeroase picturi care înfăţişează oameni ai Bisericii cu mâinile acoperite de mănuşi.

Mănuşile de operă, zise şi mănuşi mousquetaire

În secolul al XIX-lea, mănuşile primesc o nouă întrebuinţare, începând să fie purtate şi la operă. „Mănuşa de operă" avea între 40 şi 50 de centimetri lungime, era confecţionată din piele fină şi avea culoarea fildeşului, cu o deschidere la încheietură prevăzută cu trei nasturi (deseori perle) sau capse. În Franţa era numită mousquetaire, de fapt o adaptare feminină a vestimentaţiei muschetarilor francezi din secolul al XVII-lea.

După ce franţuzoaica Sarah Bernhardt a purtat, la începutul anilor 1880, în timpul unui turneu american, mănuşi mousquetaire, această modă a devenit aproape imediat unanim acceptată în America şi Europa.

Status social, duel, vânătoare

În Evul Mediu şi Renaştere mănuşile capătă semnificaţii mai generoase. Dacă primea o mănuşă de la suveran, se spune că starea de sănătate a cavalerului, dar şi statusul său social s-ar fi îmbunătăţit. Un alt fel de a folosi mănuşa era într-un duel. Cel care arunca jos o mănuşă era cel care provoca la duel, iar cel care o ridica era cel care accepta. Aruncatul mănuşii a făcut parte, multă vreme, şi din ritualul de încoronare a regilor Angliei. Campionul Majestăţii Sale intra în Westminster Hall călare, complet înarmat, şi arunca o mănuşă pentru a-i provoca la luptă pe uzurpatori sau pe alţi pretendenţi la tron.

Mănuşa era folosită din vechime şi pentru a transporta şoimul de vânătoare. În timpuri trecute, prinţii şi alţi nobili erau atât de pasionaţi de vânătoarea cu şoimul încât mulţi dintre ei au acceptat să fie reprezentaţi artistic în această atitudine. Filip I al Franţei a fost imortalizat astfel într-un basorelief de pe placa tombală ţinând în mână o mănuşă pentru vânătoarea cu şoimi.

Audrey Hepburn şi Michael Jackson, mari iubitori de mănuşi

În epoca de aur a Hollywoodului, puţine actriţe ar fi ieşit pe stradă fără mănuşile lor. Actriţa Vivien Leigh, de pildă, care a considerat mereu că are mâini urâte (prea mari pentru statura ei), purta mănuşi oricând i se ivea ocazia. Audrey Hepburn (foto), Marilyn Monroe şi Gina Lollobrigida sunt printre actriţele anilor 1950 (socotiţi ultima eră de aur a mănuşilor) care şi-au legat imaginea publică de aceste accesorii vestimentare.

Audrey Hepburn era cunoscută, în special, pentru dragostea ei faţă de aşa-numitele mănuşi trei sferturi, care treceau de cot. Iar imaginea eroinei din filmul „Mic dejun la Tiffany" (Breakfast at Tiffany's, 1961), Holly Golighty, nu ar fi completă fără celebrele mănuşi negre.

Michael Jackson, în 1984, purtând celebra mănuşă cu cristale Swarovski  Foto: Photoland/Corbis Image

O adevărată frenezie mondială au stârnit şi mănuşile purtate de Michael Jackson pe parcursul timpului. Bine cunoscuta mănuşă împodobită cu cristale Swarovski şi purtată de cântăreţ în timpul turneului din 1984 a fost vândută, în iunie 2010, la o licitaţie, cu 190.000 de dolari. Iar mănuşa albă, strălucitoare, care a făcut parte din vestimentaţia starului pop, atunci când acesta a prezentat în premieră, în 1983, celebrul său dans „Moonwalk", s-a vândut la licitaţie, în 2009, cu 350.000 de dolari; cumpărătorul, Ma Hoffman din Hong Kong, a plătit de fapt 420.000 de dolari cu tot cu taxe.

Mai citiţi în acest număr:

DOSAR

Procesul lui Ceauşescu, povestit de Stănculescu Victor Atanasie Stănculescu - regizorul şi supervizorul procesului soţilor Ceauşescu - relatează cu lux de amănunte ce s-a întâmplat la Târgovişte, în 25 decembrie 1989.

PRIMA PAGINĂ

Drama de la Craiova face senzaţie

În iulie 1903, soldatul Gheorghe Ispăşoiu de la o unitate de vânători din Craiova şi-a împuşcat doi superiori şi apoi a încercat să se sinucidă, aruncându-se de la etajul doi al clădirii în care se afla. Presa epocii a fost împânzită imediat de speculaţii privind motivele lui Ispăşoiu.

PATRIMONIU

Problemele mănăstirilor din Bucovina

Adevărate opere de artă, mănăstirile pictate din Nordul Moldovei îşi merită faima şi vizitatorii. Nici ele nu sunt însă scutite de probleme, aşa cum arată un raport detaliat întocmit de Departamentul de Monitorizare a Monumentelor Istorice din cadrul Muzeului Bucovinei. 

MICI ISTORII

Scandal la Curtea Regală

În 1882, un scandal de proporţii tulbura traiul tihnit al familiei regale, aflate la reşedinţa de vacanţă de la mănăstirea Sinaia: diplomaţii belgieni Jules Jooris şi Paul Guillame încălcau regulile etichetei şi aveau rendez-vous-uri nocturne cu domnişoarele de onoare ale Reginei Elisabeta.