Cu copilul la nudişti: moderni sau teribilişti?
0
Jurnalistul şi psihologul Mircea Toma, naturist convins, explică de ce prejudecăţile, nu trupurile dezgolite ale părinţilor în faţa copiilor, sunt cele care pot produce traume
Vară de vară, românii care practică nudismul alături de propriii copii sunt blamaţi şi arătaţi cu degetul de textilişti indignaţi de atitudinea naturiştilor. Regulile şi normele sociale resping astfel de concepţii libertine, iar cei care sunt împotriva etalării goliciunii în public sunt cu atât mai înverşunaţi atunci când observă minori în locuri unde bărbaţi şi femei umblă în costumele lui Adam şi Eva, considerând că această expunere îi poate afecta emoţional pe cei tineri.
A rămas de referinţă cazul cunoscutului jurnalist Mircea Toma, preşedintele ActiveWatch - Agenţia de Monitorizare a Presei şi doctor în psihologie, care a fost fotografiat în anul 2009, pe plaja din Vama Veche, în timp ce făcea nudism împreună cu soţia şi fiica sa. La acel moment, spiritele s-au inflamat, iar directorul Direcţiei de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Sector 3 din Bucureşti, Florin Ştefan Vasile, declara atunci că părinţii nu ar fi trebuit să-şi expună fetiţa „la o asemenea situaţie, mai ales în sânul familiei“.
Nu ne-am născut îmbrăcaţi
Acum, la aproape patru ani de la acea întâmplare, Mircea Toma consideră că cei care se grăbesc să-i condamne pe nudişti ar trebui să ţină cont de faptul că ruşinea se învaţă.
Când ne naştem, nicio parte a corpului nostru nu este considerată ca fiind ruşinoasă. Dar, din cauza unei tradiţii culturale, anumite zone ale trupului sunt considerate ca fiind periculoase, aşa cum într-o cultură vecină, faţa femeii este considerată ca fiind o zonă cu risc, iar dezvelirea feţei este văzută ca un păcat. Prin analogie, cât de mult sunt afectaţi copiii din România pentru că văd feţele părinţilor, ale mamelor? Pentru că dacă într-o ţară islamică faţa unei mame poate fi considerată un păcat, iar afişarea acesteia poate produce traume, atunci, prin analogie, se poate spune că şi dezvelirea altor părţi ale trupului poate fi traumatizantă. Ceea ce se întâmplă în cazul naturismului este că oamenii sunt eliberaţi de anumite prejudecăţi. Deci prejudecăţile, nu trupul este cel care produce traume, spune Mircea Toma.
Pro şi contra
Specialiştii în relaţii interumane vorbesc despre importanţa modului în care copilul ajunge să evolueze în înţelegerea ideii de identitate sexuală pe măsură ce creşte. Şi printre psihologi şi sexologi părerile sunt împărţite, unii dintre ei considerând că nuditatea părinţilor poate fi, în anumite condiţii, o modalitate prin care copilul poate înţelege în mod firesc diferenţele dintre corpul femeii şi cel al bărbatului. Alţii consideră că minorii trebuie protejaţi de această abordare libertină.
FOTO Click
Din ipostaza psihologului, Mircea Toma mărturiseşte că un mediu familial excesiv de puritan poate conduce la probleme mult mai grave în dezvoltarea viitorului adult.
„Am făcut multă terapie cu adulţi care au probleme de dinamică sexuală, iar cele mai severe cazuri sunt constatate în mediile familiale extrem de pudibonde. În ceea ce priveşte educaţia sexuală, în România, aceasta este o adevărată gaură neagră, spre deosebire de ţările nordice, unde aceasta se predă într-o formă extrem de prietenoasă, care previne traumele, nu le generează. Poate ar trebui militat pentru introducerea educaţiei sexuale de la vârste mici, pentru că la liceu sunt formate deja anumite prejudecăţi. Regimul de ruşine exacerbat este generator de tulburări psihice, nu eliminarea acestei pudibonderii este periculoasă“, potrivit acestuia.
Psihologul Cristina Fulop atrage atenţia că cei mici încep să perceapă diferenţele dintre sexe între 3 şi 5 ani, pentru ca la începutul pubertăţii să descopere treptat aspecte ce ţin de ideea de sexualitate. „În acest interval de timp, copilul poate deveni mai rezervat sau poate simţi nevoia de intimitate, în raport cu propria nuditate, dar şi cu a celorlalţi. În raport cu nuditatea părinţilor şi, mai departe, cu a altor adulţi, apreciez că o bună observare a reacţiilor copilului poate fi cel mai bun indicator al stării lui de confort. Astfel, dacă copilul este obişnuit cu nuditatea părinţilor, în spaţiul intim al locuinţei, şi la un moment dat devine pudic, începe să se ruşineze sau să evite să privească corpul dezbrăcat al părinţilor, acesta este un semnal al faptului că obişnuinţele familiei ar fi bine să fie modificate“, consideră specialistul.
Întrebări care provoacă teamă
Laura V. din Bucureşti, mama unui băieţel de aproape 5 ani, a mărturisit pentru „Adevărul“ că a fost pusă în încurcătură de întrebările fiului ei pe când se afla în vacanţă pe litoral.
„Mi-a spus, într-o zi, când ne aflam la mare, iar la o aruncătură de băţ de locul unde făceam plajă era un cuplu de nudişti cu doi copii mici, de ce tanti are atâta păr acolo, jos, şi m-a întrebat dacă şi eu arăt la fel. M-au trecut toate transpiraţiile încercând să-i explic că unele femei vor să se bronzeze frumos şi se dezbracă de tot şi că, da, de obicei, mamele au păr acolo. Nu vreau să condamn pe nimeni, dar nu înţeleg persoanele care îşi dau chiloţii jos în faţa copiilor lor. Consider că există şi alte modalităţi prin care poţi să-ţi educi copilul în acest sens. Chiar sunt curioasă dacă există o vârstă anume de la care copilul ar trebui ferit de astfel de imagini“, se întreabă aceasta.
Conform psihologului Cristina Fulop, nu există o vârstă standard la care trebuie schimbate lucrurile în ceea ce priveşte afişarea corpului dezgolit al părintelui în faţa copilului. „Este cert că la bebeluş şi la copilul mic există plăcerea contactului cu pielea părinţilor, dar pe măsură ce copilul creşte, pot apărea reacţii şi comportamente de jenă sau evitare a nudităţii. La începutul pubertăţii, copilul începe să manifeste nevoia de intimitate şi de spaţiu privat“, subliniază Fulop.
Prin urmare, dacă la vârste mici părinţii ar trebui să urmărească atent reacţiile copiilor faţă de nuditate, la debutul pubertăţii ar trebui să se ţină cont, cu atât mai mult, de faptul că tinerii încep să-şi compare trupul cu al celor din jur.
Este foarte important pentru puber să-şi asume propriul corp şi să nu se jeneze de modificările fizice care se petrec cu corpul lui, dar e nevoie de delicateţe în ceea ce priveşte expunerea adulţilor, fie ei de acelaşi sex, dat fiind faptul că tentaţia comparaţiei pe care ar putea să o facă cu corpurile acestora ar putea să-i inducă unele inhibiţii şi complexe. Este important ca tot ceea ce este legat de nuditate, intimitate şi sexualitate să fie integrat şi armonizat, în ritmul de dezvoltare a puberului şi conform nevoilor lui, împreună cu tot ceea ce reprezintă el din punct de vedere psihologic şi social, explică psihologul Cristina Fulop.
Goliciunea nu înseamnă sex
Mulţi dintre cei care sunt deranjaţi de adepţii naturismului fac conexiunea clară între afişarea goliciunii şi sex, lucru total neadevărat, explică Mircea Toma. „Când se află pe o plajă, naturiştii nu se gândesc la sex, aşa cum consideră mulţi dintre cei speriaţi de acest lucru. Pur şi simplu, naturiştii sunt mai liberi cu natura. Tocmai, noi tratăm toate părţile corpului în mod democratic, nu o învestim pe niciuna cu simboluri culturale care pot produce preocupări excesive. Eu însumi am fost la mare cu părinţii mei, care practicau nudismul prin anii ’60, şi nu sunt traumatizat. Dimpotrivă, am constatat ca e mai bine aşa şi copiii cresc mai sănătos astfel. Cei care impun că acest lucru este periculos ar trebui să se reeduce“, punctează jurnalistul.
Dreptul de a da textila jos
În România, comunitatea naturiştilor nu este nici pe departe la fel de bine închegată ca cele din state precum Germania, Italia, Franţa sau SUA. De exemplu, anul acesta, la 22 iunie, a avut loc, pe proprietatea unui hotel din Bologna, o adunare a celei mai mari comunităţi online de nudişti din Italia, care numără 40.000 de membri.
O mamă cu băieţelul ei se plimbă nestingheriţi pe proprietatea hotelului din Bologna, unde s-au strâns anul acesta membrii celei mai mari comunităţi online de nudişti din Italia FOTO Reuters
Liderul organizaţiei a precizat că nu mai puţin de două milioane de italieni sunt practicanţi ai naturismului. Ca peste tot în lume, şi nudiştii italieni încearcă să convingă autorităţile să le ofere prin lege drepturi care să le permită să trăiască aşa cum îşi doresc, ţinând cont de faptul că în Italia nudismul se poate face numai în locuri special amenajate, nu pe orice plajă publică.
Se încarcă comentariile...
