Coffee, by Nietzsche

„Loc dedicat educării şi rafinării simţurilor” proclamă pagina de Facebook a unui local relativ nou deschis. Alt loc, aceeaşi misiune. Bucureşti, o cafenea third wave. La mare modă, par să răsară ca ciupercile după ploaie şi, din fericire, cafeaua e tot mai bună.

La masa de lângă mine, un tânăr mai degrabă timid, învăluit de bariste ca feciorul de iele, cade în mrejele lor şi comandă o cafea preparată la V60, un ritual trendy de infuzare. Nesăbuit, neemancipat şi neinspirat, cere alături o ceşcuţă de lapte. E refuzat prompt, comunicându-i-se abrupt că aşa ceva nu este cu putinţă. Poate nu au oamenii, te gândeşti firesc. Dar e greu să nu observi frigiderul supradimensionat de lângă bar, doldora de lapte. De sus până jos, de la stânga la dreapta, pe mai multe rânduri, cutii peste cutii. Ce să fie, aşadar? Perseverent, omul insistă, nu înţelege, caută variante: „dar nu puteţi totuşi, chiar dacă e rece? Plătesc separat.” Zadarnic. Domniţa barmaniţă e de neîndulplecat. Buzele i se strâng, privirea se înăspreşte, glasul se ascute, tonul e ferm: „nu servim lapte pentru că nu se bea cu lapte cafeaua la brew”. Era limpede că a proceda altfel ar fi o teribilă impietate. Jenat de propria-i ignoranţă, acum deconspirată, clientul se resemnează, dorindu-şi, suspectez, să fi avut măcar o intoleranţă la lactoză care să-l fi păzit de umilinţă. La scurt timp, scena se repetă cvasi-identic, la o altă cafenea cu acelaşi profil. De aceasta dată, omul nu era aşa gracil şi a cerut răspicat nişte lapte lângă espresso-ul pe care îl avea deja în faţă, sa-şi bea cafeaua aşa cum o făcuse zilnic, pe la ora prânzului, în ultimii douazeci de ani. Imposibil! „Noi nu servim lapte lângă espresso”. Nedumerirea manifestă a atras explicaţii – „nu servim decât dacă îl turnăm noi, dumneavoastră nu stiţi să îl dozaţi”. A urmat o polemică în toată regula, personajul nostru încercând naiv să convingă că îşi asumă degradarea licorii prin alterarea cu lapte şi stângăcia lui. Fără folos, comitetul de bariste era şi aici de neclintit.

Ce mai contează cum îţi place, cum preferi, că tu plateşti?! Cu puţine excepţii, în cafenelele third wave oamenii îşi iau rolul în serios. Un soi de guru ai cafelelor de specialitate, născuţi în mijlocul plantaţiei exact la vremea culesului, alăptaţi cu seva arborelui de cafea, operatorii coffee-shop-urilor third wave sunt nişte vizionari, deschizători de cale, ei au o misiune. Nici wine-barurile în trend nu sunt departe. Sunt aici sa ne iniţieze, să ne modeleze, să ne educe papilele, să ne rafineze gusturile. Pe vremuri loc de viciu şi huzur, cârciuma e acum o instituţie. Obligatorie ca primele opt clase. Vrem, nu vrem, nu mai avem scapare. Timpul băutorului neinstruit, ignar devorator de boabe de duzină, de şpriţuri cu sifon a trecut! Consumatorul de astăzi va fi maestru sau nu va mai fi deloc (consumator).

 -----

 „Nu vă speriaţi, doamnă. E groaznic.” (E. Ionescu)