Cinci mituri despre sindromul burnout, „epidemia invizibilă“ care afectează tot mai mulţi oameni

Cinci
mituri despre sindromul burnout, „epidemia invizibilă“ care afectează tot mai mulţi oameni

O aşa-numită stare de epuizare emoţională. Este principalul simptom al sindromului burnout. Omul e scurs de energie, obosit, copleşit şi, pe scurt, are o stare generală proastă. Apoi vine frustrarea – locul de muncă nu-l mai mulţumeşte şi începe să afişeze o atitudine cinică faţă de colegi.

Ştiri pe aceeaşi temă

Stresul profesional cronic se cristalizează sub forma de burnout, sindrom care afectează 1 din 3 persoane active profesional. Acest sindrom este rezultatul unui proces lent, discret, dar perseverent de deteriorare a stării de bine profesionale şi are consecinţe devastatoare pentru sănătatea, performanţa şi eficienţa individuală şi a organizaţiei, scrie mindeducation.ro.

Christina Maslach, profesor emerit în psihologie la University of California, Berkeley, SUA, cunoscută pentru cariera de cercetare a sindromului burnout, îl descrie astfel:

a) o stare constantă, accentuată şi parcă fără soluţionare de epuizare emoţională;

b) o atitudine de indiferenţă emoţională, detaşare care poate merge până la forma cronică de cinism în interacţiunile specifice rolului profesional (cu colegi, colaboratori, pacienţi, elevi, etc.);

c) insatisfacţie profesională, neîmplinire faţă de rezultatele muncii actuale.

Ce nu este sindromul burnout. Sau cinci mituri despre sindromul burnout

1. Sindromul burnout afectează doar persoanele din domenii profesionale sociale, cum ar fi personalul medical sau din învăţământ.

Acest mit porneşte de la premisa că relaţiile profesionale încărcate emoţional sunt cele mai stresante şi de aceea persoanele care au meserii ce presupun contact social constant sunt mai vulnerabile. Sindromul burnout se dezvoltă ca răspuns la stresul ocupaţional susţinut, indiferent de natura sau sursa acestui stres. Stresul ocupaţional susţinut înseamnă un dezechilibru, o nepotrivire dintre responsabilităţile profesionale şi resursele personale şi organizaţionale pe care le gestionează o persoană. Acest dezechilibru apare când o persoană se confruntă cu prea multe responsabilităţi profesionale (solicitări şi provocări), însă nu dispune de suficiente sau potrivite resurse personale şi organizaţionale. 

Solicitările şi provocările profesionale sunt acele situaţii care cer consum susţinut de energie, ca de exemplu volumul mare de muncă, termene limită prea multe şi presante sau promovarea spre un rol profesional nou. În timp, toate acestea pot duce la extenuare. Gestionarea eficientă şi echilibrată a acestor responsabilităţi depinde de potrivirea lor cu resursele personale (ca mecanismele de a face faţă stresului sau competenţele profesionale congruente cu rolul profesional) şi a suportului oferit de organizaţie şi lider. Aşasar, orice persoană activă profesional poate fi expusă riscului de a dezvolta sindromul burnout.

2. Doar tinerii ajung să dezvolte sindromul burnout.

Acest sindrom nu este consecinţa unei abordări idealiste, nerealiste la începutul parcursului profesional, ci este rezultatul unui loc de muncă neadecvat, toxic, încărcat cu prea multe responsabilităţi. Nu este nici rezultatul unei săptămâni sau luni stresante sau al unei singure surse de stres (ex. relaţia competitivă cu colegul de birou), ci al unui cumul constant şi încâlcit de surse multiple şi diverse de stres. Una dintre consecinţele acestui sindrom este schimbarea locului de muncă sau chiar schimbarea radicală a domeniului de activitate, iar la persoanele cu experienţă îndelungată de muncă sindromul burnout se exprimă prin solicitarea pensionării anticipate. Aşasar sindromul burnout se poate dezvolta în orice etapă de carieră.

3. Persoanele afectate de sindromul burnout sunt persoane triste care se plâng şi se victiminează încontinuu.

Ştiaţi că rolul factorilor individuali, ca de exemplu temperamentul sau trăsăturile de personalitate, în dezvoltarea sindromului burnout este cel mai mic? Liderii toxici, colaborările încărcate emoţional (cu parteneri, pacienţi, elevi etc.) sau relaţiile negative în echipele de lucru sunt factorii care contribuie semnificativ la dezvoltarea lui.

4. Există puţine persoane care dezvoltă sindromul burnout

Acest sindrom este denumit „criminal silenţios“ sau „epidemia invizibilă“ din două motive principale: a) efectele negative pentru persoane, organizaţii şi societate sunt din ce în ce mai documentate şi b) date recente arată o creştere constantă şi îngrijorătoare a numărului persoanelor afectate de acest sindrom, în ciuda unui interes substanţial faţă de acest subiect. Există de asemenea sisteme medicale în ţări precum Olanda sau Suedia care permit diagnosticarea şi acordarea de concediu medical pentru sindromul burnout.

5. Sindromul burnout afectează mai degrabă femeile decât bărbaţii.

Nu există diferenţe de gen în ce priveşte frecvenţa sindromului burnout, însă studiile arată diferenţe foarte fine în forma de manifestare: femeile pot exprima mai des epuizarea emoţională, în timp ce bărbaţii detaşarea emoţională faţă de emoţiile celorlalţi. 

Sumarizând, sindromul burnout este considerat „depresia în muncă“ pentru că erodează în cele mai importante aspecte ale vieţii profesionale ale unei persoane. Ce poate face fiecare din noi pentru a preveni răspândirea lui este implicarea activă şi cu grijă faţă de relaţiile profesionale pe care le construim cu ceilalţi.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: