Cinci greşeli pe care românii le fac frecvent atunci când vorbesc în engleză

Cinci greşeli pe care românii le fac frecvent atunci când vorbesc în engleză

Cinci greşeli pe care le fac frecvent românii atunci când comunică în limbă engleză

Anca Remeta, lector de limba engleză, explică cinci dintre cele mai frecvente greşeli pe care le fac românii atunci când comunică în limba engleză.

În literatura de specialitate se vorbeşte din ce în ce mai des de limba engleză ca lingua franca - English as a lingua franca (ELF) -, pentru a desemna comunicarea în engleză între persoane care au limbi materne diferite şi vin din zone culturale diferite. 

Privită din această perspectivă, engleza este un instrument, o „limbă de contact“, care se defineşte în primul rând funcţional, fiind utilă pentru înlesnirea conversaţiei într-un context multicultural şi abia apoi formal, prin raportare la normele şi regulile utilizate de vorbitorii nativi. Având ca prim scop transmiterea mesajului (în afaceri, turism, relaţii cu clienţii, etc.), limba engleză astfel folosită este permeabilă structurilor şi specificităţii limbii materne a fiecărui participant la comunicare. Contaminările cu prima limbă învăţată se produc ca urmare a tendinţei naturale de a modifica structurile neconforme cu tiparul lingvistic familiar, având un impact mai mare sau mai mic asupra sensului, în funcţie de nivelul de competenţă lingvistică al fiecărui utilizator.

Iată câteva greşeli frecvent întâlnite în utilizarea limbii engleze de către vorbitorii nativi de limbă română, semnalate de Anca Remeta, lector de limba engleză la Fundaţia Calea Victoriei:

1. Adeseori sunt alese cuvinte a căror formă sonoră este similară unor termeni din limba română, însă în limba engleză au alt sens. Este vorba de ceea ce se numeşte false friends, cuvinte care păcălesc uşor vorbitorul, îndepărtându-l de la sensul dorit. Astfel, sensible în limba engleză sună ca românescul sensibil (în engleză, sensitive), dar înseamnă, de fapt, rezonabil, inteligent. În aceeaşi categorie, să îl menţionăm şi pe actual, de multe ori folosit cu sensul de prezent (în engleză, current, present, ongoing, etc) şi nu cu sensul corect de real, exact. Un alt false friend foarte des întâlnit este eventually, incorect utilizat pentru a traduce românescul eventual (possible sau possibly, în engleză), însă el înseamnă în cele din urmă, în final. În limbajul de business tot mai des se strecoară cuvântul englezesc scope pentru a vorbi despre obiective, scopuri. De fapt, scope înseamnă în limba română oportunitate, rază de acţiune, domeniu, sferă de interes, sensul dorit putând fi tradus în engleză prin objective, aim, target, purpose.

2. Urmând posibilităţile gramaticale ale limbii române, de multe ori viitorul cu „will“ se foloseşte în propoziţii condiţionale sau temporale, ceea ce este neconform cu regulile limbii engleze. De aceea, „I will go to the mountains, if I will have time“ sau „Please, give me a call when you will arrive“. sunt corecte doar când le traducem în română, însă în limba engleză will trebuie înlocuit cu prezentul simplu, astfel: „I will go to the mountains, if I have time“ şi „Please, give me a call when you arrive“.

3. O altă confuzie apare în cazul verbelor care pot fi atât regulate, cât şi neregulare, însă cu diferenţe de sens între cele două aspecte. De exemplu, to lie înseamnă a sta întins, a zăcea, ca verb neregulat (to lie - lay - lain), dar are sensul de a minţi ca verb regulat (to lie - lied), iar to hang este neregulat (to hang – hung - hung) când înseamnă a agăţa, a atârna, dar este regulat când are sensul de a executa prin spânzurare (to hang - hanged). Necunoaşterea acestor reguli gramaticale poate crea nelămuriri, amuzante sau chiar macabre, câteodată.

4. Cuvântul weekend este folosit în română cu aceeaşi formă ca în limba engleză, de multe ori fiind preferat expresiei „sfârşit de săptămână“. Adaptarea la normele limbii române a dus la utilizarea prepoziţiei în pentru acest neologism. Atunci când apare în comunicarea în limba engleză a unui vorbitor nativ de limba română este automat tradusă cu in, prepoziţie incorectă, normele impunând utilizarea lui at (în engleza britanică) sau a lui on (în engleza americană).

5. Acţiunile care se desfăşoară cu o anumită regularitate, care au devenit activităţi de rutină sau reguli de comportament, se exprimă în engleză cu ajutorul prezentului simplu. De exemplu, He usually walks to work/ We often have meetings in the morning. Vorbitorii nativi de limbă română au adesea tendinţa de a utiliza în aceste situaţii Present Continuous Tense, necesar pentru acţiuni în desfăşurare în momentul vorbirii, pentru încălcarea unei reguli şi pentru acţiuni supărătoare care se repetă. În urma acestei confuzii rezultă enunţuri incorecte, ca de exemplu: He is usually walking to work/ We is often having meetings in the morning, care duc la confuzii de sens şi la întrebări de clarificare ulterioare.      

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: