Cei mai fericiţi dintre pământeni

Voluntariatul îţi poate aduce surprize plăcute nebănuite.

Un articol publicat în Forbes săptămâna trecută anunţă că Norvegia este ţara cu cei mai fericiţi oameni din lume, pentru al cincilea an la rând. Eu locuiesc aici de 4 ani. Nu am aflat încă unde se află România în acest top, însă acest aspect nu mi se pare foarte important. Mă interesează mai mult ce se poate schimba în viitor.

Totuşi, nu topul în sine mi-a atras atenţia, ci conţinutul articolului. Aici puteţi citi articolul la care fac referire.

Este interesant, desigur, să vezi cum cele mai bogate ţări tind să fie locuite de cei mai fericiţi oameni. 

Dar oare cine influenţează pe cine? O fi avuţia cea care influenţează fericirea oamenilor sau sunt oamenii fericiţi cei care fac în aşa fel încât să aibă mai multe bogăţii materiale?

Eu înclin să cred că e cea de-a doua variantă. Aşa că m-am gândit la un experiment, pe care, dacă aş fi cercetător în sociologie l-aş pune în practică imediat: aş lua 200 de oameni din clase sociale diferite şi i-aş învăţa să fie mai fericiţi decât sunt în prezent. Apoi aş testa dacă în acest fel oamenii respectivi atrag şi... nişte bani. 

Să îmi permiteţi să mă joc puţin cu acest experiement. Veţi râde, însă pentru norvegieni fericirea (ca şi lipsa de stres) face parte din preocupările zilnice. Ar face orice ca să aibă timp pentru familie, prieteni, beri, cine. Râd cu orice ocazie, fac glumiţe despre orice subiecte, chiar şi unul despre celălalt, însă sarcasmul este aproape inexistent (şi inacceptabil). Acesta este şi motivul pentru care am decis să scriu un întreg articol despre acest subiect. Pentru că în final întrebarea e... dacă a fi fericit (cu un pic de noroc - în cazul Norvegiei, petrolul) chiar poate conduce la un nivel mai ridicat de bunăstare?

În Norvegia am învăţat că a fi fericit e o artă. E ceva ce e poţi să înveţi, în ciuda faptului că cei din jurul tău te împiedică. E ceva ce necesită persistenţă şi devotament. A nu-ţi păsa de nimic negativ din jurul tău e o artă. A învăţa ce să te intereseze şi ce nu (având în minte ca scop fericirea) e o artă. Însă, nu în ultimul rând, fericirea e ceva ce fiecare dintre noi ar să aibă pe agendă în fiecare zi: „Sunt eu acum, astăzi, fericit? Ce îmi face ziua de azi fericită sau nefericită? Ce pot să schimb azi, astfel încât să fiu fericit?”

Desigur că răspunsul este complex şi e nevoie de o anumită capacitate de reflecţie. Am să vă spun, totuşi, nişte ”secrete” pe care le-am învăţat aici, de la cei mai fericiţi oameni din lume. Asta le-aş spune celor 200 de „subiecţi”:

1.Găseşte scuze altora în fiecare moment. Are cineva ceva de zis la adresa ta sau este nepoliticos cu tine? Găseşte-i scuze, la modul cel mai serios. Înainte să sari la ceartă, chiar dacă e evident că persoana respectivă nu te place, tu totuşi gândeşte-te că poate are o zi proastă. Sau poate are o perioadă mai proastă. Sau poate că răspunsurile merg mai adânc în subconştientul omului: poate era bătut în copilărie de mamă sau de tată, iar acum se poartă la fel cu cei din jur? Niciodată nu vei şti motivele celui ce se află în faţa ta pentru comportamentul pe care îl afişează. Influenţează-ţi propria gândire astfel încât să chiar crezi propriile presupuneri, într-un mod pozitiv, dar ne-naiv. În final, dacă ţi-e foarte greu să faci asta, evită pur şi simplu persoana, dar fără a rupe complet legăturile cu ea.

2.Uită de bârfe. Eşti cu capul în nori? Ai scris ”sau” in loc de ”s-au” pentru că te-ai grăbit o dată? Ai uitat să scoţi pisica afară din bucătărie şi ţi-a mâncat peştele? Ţi-e frică de ce ar zice vecinii, mama, tata, unchiul şi în special sora ta cea mare şi cicălitoare? Chill. Do not care. Antrenează-ţi mintea astfel încât pur şi simplu să nu îţi mai pese de părerile celor din jur. Încearcă să faci asta prin metode de auto-provocare, ca de exemplu: recunoaşte-ţi o greşeală (sau o trăsătură de caracter negativă) unei persoane. Sau mai multora. Sau chiar pe Facebook. Scrie despre pisica. Spune tare că ai făcut o greşeală stupidă într-un raport la care te-ai chinuit zile întregi. Eşti prea fixist? Ţipi prea tare când te enervezi? Vorbeşte despre asta. Spune-o criticilor tăi cei mai aprigi. Tratează aceste mici probleme cu umor, iar dacă cineva ţi se confesează la rându-i în acelaşi mod, consolează-l şi spune-i că şi tu faci la fel. Râdeţi împreună.

3.Combină utilul cu plăcutul. Chiar dacă ai cel mai plictisitor job din lume, caută să îl combini cu ceva ce îţi face plăcere. Da, şefii în România tind să fie autoritari, colegii de birou rar te ajută când eşti la început şi aşa mai departe. Dacă a-ţi da demisia nu te încântă, dar eşti cel mai nefericit la lucru, caută să faci voluntariat câteva ore pe zi sau în week-end. Încearcă să ajuţi oameni, fără să ceri nimic în schimb. Chiar dacă pare fără sens, o să te ajute să ai o stare de bine cu mult superioară. Ia un prieten cu tine, mergi la un azil de bătrâni sau la un spital – sau la un orfelinat, dacă îţi plac copiii. Cunoaşte oameni! Cunoaşte cel puţin doi oameni noi pe săptămână, astfel o să ai tot timpul cu cine vorbi despre ceva nou. Voluntariat, voluntariat, voluntariat. Nici nu ştii cât de important e. Eu am descoperit întâmplător. În urmă cu câţiva ani, am găsit Liga Studenţilor Români din Străinătate (LSRS). Am ales să mă implic deoarece sunt mă interesează educaţia. În LSRS am învăţat să vorbesc cu oameni, să ascult, să conduc când e nevoie şi să colaborez în alte situaţii. Sunt satisfacţii pe care puţine job-uri ţi le oferă. Dar cel mai important, am cunoscut o mulţime de oameni. Nu o să dau niciodată nimic pe prietenii pe care mi i-am făcut. Atunci când lucrezi pentru un scop, fără bani, nu te mai uneşte doar o simplă prietenie, ci ceva un pic mai mult. Nu o să înţelegi până nu o să faci asta, în practică. Make a change. Mai mult despre asta într-un alt episod. 

Le-aş mai spune subiecţilor mei despre studiile pe care alţii le-au făcut despre cum poţi să fii mai fericit: vezi 10 metode simple prin care să fii mai fericit instantaneu.

În plus, ar mai fi subtilităţile din articolul citat mai sus, din Forbes. Vedeţi cum două ţări conduse aproape în totalitate de resurse naturale (Norvegia şi Angola) pot fi la poluri opuse când vine vorba de fericirea oamenilor (e oare cazul să amintim şi de Roşia Montană?)

În final, atât subiecţilor mei cât şi vouă, cei preocupaţi de a deveni mai fericiţi, vă mai prezint una dintre cele mai puternice infografice pe care le-am citit vreodată: caracteristicile oamenilor de succes şi a celor fără succes. 

Hai, zâmbim şi noi un pic azi? :)