Ce spun activistele Ioana Stăniloiu şi Oana Băluţă şi sociologul Mircea Kivu despre mitul „femeii distruse de emancipare“: manipulare sau idealizare

Ce spun activistele Ioana Stăniloiu şi Oana Băluţă şi sociologul Mircea Kivu despre mitul „femeii distruse de emancipare“: manipulare sau idealizare

Magda Vasiliu locuieşte temporar în Italia, unde îşi tratează de cancer băieţelul FOTO Prima TV

Magda Vasiliu consideră că „aşa-zisa emancipare a femeii“ este cea care „a distrus femeia“, făcând o paralelă între generaţiile bunicilor şi străbunicilor şi cea a femeilor moderne, evidenţiind diferenţele în favoarea primei categorii. Contactaţi de ziarul „Adevărul“, profesorul universitar şi activista feministă Oana Băluţă, activista Ioana Stăniloiu şi sociologul Mircea Kivu au comentat afirmaţiile prezentatoarei TV.

Ştiri pe aceeaşi temă

Ziua Internaţională a Femeii, celebrată pe 8 martie, a prilejuit şi diferite proteste feministe. În acest context, Magda Vasiliu şi-a exprimat punctul de vedere pe Facebook, cu riscul, spune ea, de a fi criticată având în vedere că nu este de acord cu modul în care unele persoane au înţeles conceptul de „emancipare a femeii“. 
 
„Ştiu că voi fi mâncată de vie de feministe, dar nu mă pot abţine. 8 martie a fost prilejul perfect pentru tot felul de proteste. Femeile se plâng că sunt mai prost plătite decât bărbaţii, că nu au acces la aceleaşi joburi, că sunt, pe scurt, discriminate.Tot de 8 martie, zeci de persoane evocau cu nostalgie şi regret scene din copilărie în care mama părea sau poate chiar era centrul universului. Aşa zisa emancipare a femeii a distrus practic femeia“, şi-a început Magda Vasiliu textul. 
 
În continuare, prezentatoarea a enumerat diferenţele dintre generaţiile trecute de femei şi cele actuale, subliniind clar că femeile emancipate au scăpat din vedere unele aspecte. 
 
„Bunicile, străbunicile noastre trăiau până la 80-90 de ani, erau casnice, creşteau copii, schimbau reţete, mergeau la teatru, la operă, pictau, găteau pentru mese memorabile cu prietenii, planificau vacanţe, se coafau constant, purtau ciorapi de mătase cu dungă, port-jartier şi pantofi cu toc. Aveau timp să culeagă levănţică şi să o pună în şifonier printre rufe, la fel cum aveau timp să întindă la uscat flori de tei. Citeau, scriau, nu erau aşa «emancipate» ca noi, care nu mai ieşim din blugi, nu mai purtăm tocuri, facem un duş în grabă, mâncăm de la fast food, ne întindem părul cu placa (altceva oricum n-am şti să facem), cu prietenii ne vedem rar şi atunci când ne vedem comandăm mâncare. Suntem veşnic alergate, obosite, sătule de tot şi de toate. Şi asta pentru că am fost proaste. Când am vrut cariere, joburi, etc, trebuia să ne asigurăm că bărbaţii pot şi vor să gătească, să spele, să calce, etc. Nu ne-am asigurat şi ne-am trezit cu toate pe cap. Dacă pe noi ne învăţau bunicile/mamele să gătim, pe copiii de azi părinţii îi duc la cursuri de gătit. Cine dracu’ mai are timp să-i înveţe? Străbunicile şi bunicile noastre aveau tihnă, liniştea mentală de a crea oameni, caractere. Noi, în grabă, mereu pe fugă, mereu în contratimp de vreo 30 de ani încoace, creăm doar indivizi. Aşa că nu ştiu cum o fi mai bine“, a concluzionat Magda Vasiliu. 
 
 

Ioana Stăniloiu: Emanciparea femeii, incompletă fără emanciparea bărbatului

Contactată de ziarul „Adevărul“, activista Ioana Stăniloiu (foto) a comentat afirmaţiile prezentatoarei, afirmând că este de acord numai într-o singură privinţă: aceea că emanciparea femeilor nu poate fi completă fără emanciparea bărbatului. 
 
„Sunt de acord cu una dintre afirmaţiile Magdei. Deşi ea a presupus că feministele o vor mânca de vie, eu o voi îmbrăţişa şi o voi asigura de solidaritatea mea privind încercările grele prin care trece împreună cu familia. Consider că Magda a dat glas chiar unei probleme de pe agenda feministelor. Emanciparea femeilor nu poate fi completă fără emanciparea bărbatului, care să îl transforme într-un adult responsabil, capabil să împartă treburile casnice împreună cu partenera sa. Ea a sesizat corect faptul că e injust ca o femeie să lucreze ca menajeră şi bonă acasă în plus faţă de serviciul pe care îl are, iar bărbatul să aibă doar un job, lăsându-şi partenera în rolul de slujitoare în treburile casnice“, este de părere Stăniloiu. 
 
Totodată, activista subliniază faptul că femeile au libertatea de a evita relaţiile cu bărbaţi care au o mentalitate patriarhală: „Ar trebui să ne asigurăm că partenerii noştri sunt adulţi responsabili. Iar dacă nu vor să spele, să gătească şi să calce, avem oricând libertatea de a evita relaţii cu bărbaţi care au o mentalitate conservatoare/patriarhală şi de a alege să ne angajăm în relaţii doar cu bărbaţi feminişti care se respectă pe ei înşişi şi înţeleg importanţa egalitaţii depline între ei şi partenerele lor.“
 
Idealizare şi ignorare
 
Ioana Stăniloiu evidenţiază însă şi faptul că emanciparea femeii este încă greşit înţeleasă de unele persoane. În plus, consider că prezentatoarea idealizează generaţiile trecute de femei, ignorând ororile suferite din lipsa egalităţii de gen.    
 
„«Emanciparea femeii» este încă greşit înţeleasă. Dovada este fuga de termenul «feminism», cel care dă consistenţă întregului efort de înlăturare a nedreptăţilor şi discriminărilor la adresa femeilor. Magda pune într-o lumină ideală, utopică, generaţiile trecute de femei, ignorând ororile generate de lipsa egalitaţii de gen. Femeile au fost până de curând cetăţeni de mâna a doua, fără drept de vot, fără drept de implicare politică, fără drept de proprietate, fără acces la educaţie, adesea fără drept de alegere a partenerului de viaţă, expuse violenţei şi interdicţiilor care le răpeau multora viaţa. A ne întoarce spre un trecut idealizat făcând abstracţie că acele epoci au pus femeia în umbra istoriei, cu toate consecinţele dramatice, reprezintă în mod clar o eroare. Realităţile au fost cu totul altele“, a declarat activista. 
 
Stăniloiu susţine însă că dezbaterea în jurul feminismului şi a ceea ce presupune cu adevărat este încă săracă în România şi consideră că este nevoie de mai multă informare pe marginea acestui subiect atât în şcoli, cât şi la nivelul societăţii. „Îmi doresc ca tot mai multe voci informate şi raţionale feministe să aibă acces la dezbaterea publică pentru a contracara neînţelegerile. Putem schimba o generatie prin exemplul propriu. Copiii care îşi vor vedea ambii parinţi contribuind la treburile casei nu vor mai avea aceasta problemă a inegalităţii de gen în familiile pe care le vor întemeia la rândul lor. Dacă perpetuăm vechiul model, nu putem spera la un progres, dacă îl susţinem pe cel nou, el va deveni o tradiţie bună“, susţine Ioana Stăniloiu.  
 
Oana Băluţă, despre percepţia conservatoare şi strania idealizare a trecutului
 
Şi profesoara universitară şi activista feministă Oana Băluţă (foto) este de părere că Magda Vasiliu idealizează generaţiile trecute şi pierde din vedere câteva aspecte importante. 
 
„De la bun început vreau să spun că feministă fiind şi în dezacord cu ceea ce susţine, nu doresc totuşi să o mănânc pe doamna Magda Vasiliu. Observ în comentariul său o percepţie conservatoare privind rolurile femeilor şi o stranie idealizare a unui trecut în care bunicile şi străbunicile noastre ar fi trăit până la 80-90 de ani, fericite, mulţumite şi împlinite ca în poveştile care încep cu «a fost odată ca niciodată». Idealizarea aceasta devine sinonimă cu falsificarea unor date şi cu crearea unor mitologii despre femeile care, ca grup social, mergeau la teatru, la operă, care pictau, citeau şi se coafau mereu şi planificau vacanţe. Este un decupaj simplist şi romantizat care se poate cel mult intersecta cu un grup mic de femei dintr-o pătură înstărită din prima jumătate a secolului al XX-lea“, explică Oana Băluţă. 
 
România, pe ultimul loc în UE la egalitate de gen
 
Specialista atrage atenţia şi asupra faptului că, deşi speranţa de viaţă a crescut în ultimele decenii, România nu este totuşi în topul statelor europene şi vine cu date concrete pentru a exemplifica acest fapt: „Datele ne spun că pe la 1900, când se năştea străbunica mea, speranţa de viaţă era de aproximativ 36 de ani. În numărul de ani pe care îi trăieşte un om într-un context istoric includem alimentaţie, condiţii de locuit, acces la servicii de sănătate, calitatea şi dezvoltarea acestor servicii, nivel cultural, ş.a. Străbunica mea a murit la 39 de ani din cauza unei peritonite «tratată» de cei din jur, preţ de multe zile, prin comprese fierbinţi. Când a ajuns la spital făcuse deja septicemie, iar acasă rămâneau patru fete fără mamă. Se întâmpla undeva foarte aproape de Bucureşti. Avem date, istorii personale, percepţii şi proiecţii. Aş vrea să integrăm mai multe date despre istoria femeilor în lume şi în România, date despre statutul femeilor în prezent şi să lucrăm mai puţin cu proiecţii şi să nu facem din aceste proiecţii un adevăr de necontestat. Datele ne spun că România este pe ultimul loc în Uniunea Europeană în Indexul Egalităţii de Gen. Ca să mă raportez la detestata noţiune de emanicipare, acest clasament arată că femeile sunt mai puţin emancipate decât bărbaţii în domenii cheie precum: muncă, bani, cunoaştere, timp, putere, sănătate. Domnia sa afirmă despre femeile de odinioară că: citeau, scriau, nu erau aşa «emancipate» ca noi (...). Emanciparea repudiată de doamna Vasiliu vine mână în mână cu accesul la educaţie. Având acces la educaţie înveţi să citeşti şi să scrii. Ştiţi cine a revendicat ca femeile să aibă acces neîngrădit la educaţie? Detestatul de feminism. Ştiţi ce scria Sofia Nădeje în 1881-1882 în Contemporanul într-un articol numit «Către femei»? «În ce constă educaţiunea noastră? În a vorbi fraţuzeşte, danţa, cînta, în a face oarecari întorsături de fraze comice dar fără niciun fond serios.» Ca să continuăm deconstruirea mitului alimentat şi de doamna Vasiliu, femeile din categoriile sociale sărace nu au avut mult timp acces la educaţie, fiind nevoite să muncească în condiţii vitrege de exploatare pentru a supravieţui. Nu ar fi mai bine să citim şi să documentăm ceea ce scriem despre trecut?“
 
Oana Băluţă recomandă şi două cărţi: Mihăilescu, Ştefania, 2002, „Din istoria feminismului românesc“, Editura Polirom, Iaşi; şi Murgescu, Bogdan, 2010, „România şi Europa. Acumularea decalajelor economice (1500-2010)“, Editura Polirom, Iaşi. „Să ne aruncăm într-o manieră necritică şi neinformată într-un trecut mitizat, cu arme şi bagaje, nu e nici o soluţie şi nu e nici înţelept“, a adăugat Oana Băluţă.
 
Oana Băluţă: „Din ceea ce scrie Magda transpare şi multă tristeţe“
 
De asemenea, prof. universitar consideră că „emanciparea femeii“ este încă înţeleasă greşit, pentru că nu are legătură cu uscarea florilor de tei şi cu adunarea mănunchiurilor de levănţică sau cu ciorapii de mătase cu dungă şi cu portjartierul“, iar dovada este chiar „comentariul amplu postat de doamna Vasiliu pe Facebook“. 
 
„Emanciparea presupune ieşirea dintr-o stare de minorat social, economic, cultural, politic, înseamnă acces la drepturi şi oportunităţi, înseamnă acces la studii de orice fel, de la comunicare la studii militare, la piaţa muncii în orice domeniu, la legislaţie care să protejeze şi să combată violenţa asupra femeilor, de la bătaie la viol marital, înseamnă că femeile au control asupra sexualităţii lor şi asupra reproducerii, înseamnă că femeile au drept de custodie în caz de divorţ, înseamnă că victimele violului nu mai sunt forţate să se mărite cu violatorul ca să spele ruşinea abătută asupra familiei. Mai este oare nevoie să dau exemple ca să înţelegem că emanciparea femeilor nu are legătură cu uscarea florilor de tei şi cu adunarea mănunchiurilor de levănţică? Sau cu ciorapii de mătase cu dungă şi cu portjartierul? 
Ştiţi ce a făcut emanciparea? A deschis uşa unei lumi în care femeile au păşit şi au putut să fie mai mult ele însele, mai mult decât le spune societatea, religia, familia, un bărbat sau norme care nu au fost create de ele. Emanciparea aceasta se petrece într-un context care are propriile asperităţi economice şi politice, care opune rezistenţă şi care reacţionează la schimbare“, a explicat Oana Băluţă. 
    
Activista mai spune că nu absenţa emancipării şi a drepturilor aduce tihnă şi linişte în viaţa femeilor, ci o societate care să fie clădită pe valori parteneriale, de respect reciproc, care să includă şi cooperarea între indivizi. 
 
Din ceea ce scrie Magda Vasiliu transpare şi multă tristeţe, cel puţin eu aşa am decodat câteva cuvinte. Dincolo de o mulţime de inadvertenţe şi de idealizarea unui trecut, multe femei sunt obosite şi sătule de tot şi de toate. Întrebarea este: şi ce facem acum? Tragem vălul peste ochi şi idealizăm ceva ce nu a fost idilic vreodată? Recurgem metodic la negare? Credeam că revenirea într-o stare de dependenţă este «salvarea»? Sau punem un diagnostic onest şi asumat acestei «boli», ale cărei efecte sunt şi oboseala şi starea de a fi sătule de tot şi de toate şi găsim soluţii pentru ca viaţa femeilor să devină mai bună? «Boala» este lipsa parteneriatului din familie şi responsabilizarea femeilor cu muncile domestice. «Boala» este şi normalizarea unei culturi a orelor îndelungate petrecute la locul de muncă. Configurarea relaţiilor de muncă sunt parte a discuţiei noastre, iar ea contribuie la această oboseală denunţată de doamna Vasiliu. În «boală», cum am numit-o eu, integrăm şi cultura aceasta a perfecţiunii în care e ruşinos dacă simţim vulnerabilitate fie că suntem femei sau bărbaţi. Discuţia este amplă şi include de la factori socio-politici, la aspecte de ordin cultural şi de relaţionare cu alţi semeni ai nostri“, mai explică Băluţă.
 
Ea crede şi că prezentatoarea TV eşuează când arată ca sursă a problemelor şi a nemulţumirilor emanciparea: „Nu ea este problema, ci configurarea nepartenerială a relaţiilor dintre femei şi bărbaţi prin socializare, educaţie, configurarea relaţiilor de muncă remunerată este problematică, la fel şi accesul la infrastructura socială (creşe, grădiniţe), creşterea oamenilor ca să devină competitivi, nu şi solidari şi să creeze reţele de sprijin etc. Nu absenţa emancipării şi a drepturilor aduce tihnă şi linişte, ci o societate care să fie clădită pe valori parteneriale, de respect reciproc, care să includă şi cooperarea între indivizi, nu doar competiţia pentru te miri ce. Sunt prea multe persoane care identifică eronat emancipare drept “sursa răului”, sunt destui cei care propăvăduiesc în spaţiul public conservatorismul.“
 
Mircea Kivu, despre „subjugarea“ femeii moderne
 
Nici sociologul Mircea Kivu (foto) nu este de acord cu afirmaţiile prezentatoarei TV şi evidenţiază faptul că afirmaţiile se bazează pe un raţionament greşit. 
 
„Nu am cunoscut personal nici bunica, nici străbunica autoarei. Probabil au fost persoane foarte norocoase, dacă au trăit 80-90 de ani, asta pentru că speranţa medie de viaţă a femeilor române născute în anii '30 era de 42 de ani şi abia în anii noştri se apropie de 80. Nu ştiu câte din româncele din generaţiile bunicilor şi ale strabunicelor pictau, mergeau la teatru sau se coafau constant. Ştiu însă că mai puţin de 30% dintre ele erau alfabetizate şi că 80% trăiau în rural, unde nu prea erau teatre. Ce vreau să spun este că defectul raţionamentului din postarea respectivă este că porneşte de la comparaţia celor mai fericite femei din generaţiile «neemancipate» cu cele mai nefericite femei din generaţiile «emancipate» (...). Pentru femeia obişnuită şi împăcată cu rolul ce-i era atribuit în societăţile tradiţionale, emanciparea a fost o pierdere. «Subjugarea» femeii în societatea contemporană provine din faptul că schema de roluri ale genurilor din societatea română contemporană conţine multe elemente patriarhale. Faptul că bărbaţii nu pot sau nu vor să gătească, să spele, să calce, etc., nu înseamnă decât că o parte din atributele societăţii tradiţionale - cea pe care o regretă autoarea - nu au dispărut“, a declarat sociologul.
    
Ce înseamnă, de fapt, emanciparea femeii
 
Emanciparea înseamnă, în primul rând, libertatea de a alege, e de părere Ioana Stăniloiu. „Odată cu emanciparea ne-am dezrobit şi avem libertatea de a alege orice, de la a fi casnică la a fi femeie de carieră. Orice alegere îţi este permisă, în trecut nu existau prea multe alegeri. Azi, putem fi ceea ce vrem noi să fim datorită feminismului. Chiar dacă lucrurile astăzi sunt departe de a fi perfecte, totuşi femeile au acum mult mai multe opţiuni, iar acest lucru este benefic atât pentru ele, cât şi pentru partenerii şi copiii lor. Iar într-o viaţă în care alegerile esenţiale sunt ale tale şi nu ale altcuiva, ai şansa de a-ţi găsi pe deplin umanitatea. Nimic nu le împiedică pe acele femei care vor să schimbe reţete, să îşi planifice vacanţe, să poarte ciorapi de mătase cu dungă şi pantofi cu toc să o facă şi azi. Multe chiar o fac. Iar altele care au alte opţiuni vestimentare e foarte bine că pot alege. Nimeni nu trebuie blamat pentru alegerile sale vestimentare“, este de părere activista. 
 

Sociologul Mircea Kivu subliniază, de asemenea, că elementul cheie al emancipării este dreptul de a decide: „După mine, emanciparea presupune că femeia poate să decidă cum vrea să trăiască. La limită, poate decide să-şi asume rolul de producător şi educator al copiilor, de stăpână a gospodăriei şi culegător de levănţică. Dar trebuie să poată decidă şi să poarte blugi, să-şi vadă de carieră, să-şi aleagă prietenii şi modul de petrecere a timpului. Elementul-cheie al emancipării este verbul «a decide». Or, în societăţile tradiţionale, scenariul căreia îi corespundea distribuţia patriarhală a rolurilor a fost scris exclusiv de către bărbaţi.“

citeste totul despre: