Cărţile se vând prost. Atât de prost, încât te miri cum de mai suntem capabili să facem un rebus fără să ce plesnească o venă la cap.

La ora asta, dacă vrei să trăieşti din publicarea şi vânzarea de carte, e musai să editezi porcării de spălat creierul. Se vând şi cărţile bune, dar nu suficient spre a ţine editura în viaţă. Şi atunci, ca să poţi scoate din tipar volume care-şi merită locul în istorie, trebuie să le susţii financiar publicând cărţi de genul ”Cum să slăbeşti o sută de kile în cinci zile jumate, fără să faci foamea”, ”Cum să iei bacul fără să înveţi”, ”Cum să-ţi aduni bărbatul afemeiat de prin paturile amantelor”, ”Cum să te îmbogăţeşti fără să-ţi mişti fundul de pe fotoliu”, ”Cum să te laşi de fumat în două zile, fără să omori pe cineva, de nervi”, ”Poziţii sexuale care dovedesc că mărimea nu contează”, ”Dicţionarul femeilor cu cei mai mari sâni”, ”Dicţionarul bărbaţilor cu cei mai mulţi bani”.

Dacă scoţi pe piaţă orice altceva, ai murit cu zile. Vei merge în pierdere, librăriile se strâmbă când le arăţi puiul iniţiativei tale editoriale, îţi acceptă cartea în cele din urmă, dar deşi ai contract cu difuzorul, nu mai vezi banii decât dacă ajungi la tribunal şi pretinzi daune pentru onoarea ta turtită şi clondirul cu mastică. Marii distribuitori de carte îşi bat joc de editurile mai mici, care se încăpăţânează, în idealismul lor desuet, să publice cărţi superbe, memorabile, deştepte.

Înainte de 89, când librăriile băgau marfă, era coadă ca la carne. E adevărat, erai obligat să cumperi Moromeţii la pachet cu Cei mai noi hibrizi din agricultura socialistă şi Cuvântarea tovarăşului Nicolae Ceauşescu la Plenara PCR, dar te alegeai şi cu volume care îţi dezinfectau minţile şi inima. După aia, ne-am eliberat de jug, nu-i aşa, şi ne-au potopit cărţile bune, dar nu mai cumpărăm decât opere stupide.

Volumele scrise în bătaie de joc au făcut prozeliţi. Mă uit ce mai citeşte lumea în metrou şi-mi vine să plâng cu sughiţuri. Ba chiar am cunoscut fani ai unei scriitoare de prin Australia, persoane care habar n-au că această aşa-zisă prozatoare este de fapt un etaj întreg de scriitori plătiţi cu greutatea fundului lor în aur, ca să scrie, mână de la mână, romane imbecile publicate sub pseudonim.

Mă gândesc foarte serios să-mi lansez următorul proiect editorial, intitulat ”Cum să iei bacul, să slăbeşti, să te măriţi şi să te îmbogăţeşti de vineri seara până sâmbătă dimineaţa”. Voi fi bogată.