Caut prieten, rog seriozitate!

De la o vreme, ai observat că pierzi prieteni. De ce oare? Prima grijă este să dai vina pe ei: au devenit încuiaţi, înţepeniţi, plictisitori, antipatici, aroganţi, pe scurt, greu de suportat.

Asta te enervează cel mai tare: pretind că sunt oameni împliniţi. Şi nu te împaci cu „împlinirea“ lor, pentru că tu simţi că nu vei fi vreodată împlinit. De aici, prăpastia care s-a căscat încet, an după an. Nu mai sunteţi ca înainte... 

Prieteni de-o viaţă! O iluzie, o prostie. Cum să dureze prietenia o viaţă? 

Nici piatra nu mai este ce-a fost în urmă cu 30 de ani. Este o altă piatră. Şi, până la urmă, unde trebuie să ducă o prietenie? Există vreo „adresă“ sau vreo „gară“ stabilită în care trebuie să ajungă? Inutilă curiozitate.  

Totuşi, mai cauţi o explicaţie. Tu eşti vinovat, te-ai purtat execrabil cu ei. Să-ţi torni cenuşă în cap! Dar n-o să fii crezut. Încrederea este o monedă pe care nu ştii s-o tranzacţionezi. Ei au avut încredere în tine, tu i-ai dezamăgit. Păcat. Ce-ar mai fi de spus? Şi tu, şi ei, v-aţi cam ramolit: pisălogi, cu şabloane, cu tabieturi, cu principii, aceleaşi glume, aceleaşi vorbe, apa din acvariu n-a mai fost schimbată. Trecerea asta în revistă nu-ţi face bine deloc. I-ai pierdut, pierduţi vor rămâne. Dar şi ei te-au pierdut, să fie sănătoşi! O fi orgoliul la mijloc? Invidia? Ura? Prostia?

În ultima vreme, cum bine ai observat, nu ţi-ai mai făcut vreun prieten. De ce oare? Un prieten pe care să-l prezinţi prietenilor tăi pierduţi: el este noul meu prieten! Să-l prezinţi cu mândrie, cu entuziasm, poftim! Împărtăşiţi aceleaşi valori – cum se spune. Valorile descoperite în suflet, care să te facă mândru că trăieşti. Pentru că prietenia înseamnă (poate) bucuria vieţii. Dar cum să-l prezinţi pe noul tău prieten ca pe un trofeu de vânătoare, ca pe o achiziţie de automobil? Nu se face! Întoarce-te: de ce nu eşti în stare să-ţi mai faci un prieten? Pentru că eşti mulţumit cu ce ai, adică nimic sau aproape nimic. Pentru că nu mai eşti dispus. Pentru că ai obosit să mai cauţi. În plus, prietenia necesită timp, energie, atenţie, generozitate. Măcar să-ţi faci un prieten din interes. Tu să ai un interes la el, iar prietenul tău cel nou să aibă şi el un interes reciproc egal la tine. Dar prietenia din interes este cea mai dificilă de cultivat. Nu ştii când dispare interesul, peste noapte.

Ai putea să-ţi iei un câine, cel mai bun prieten al omului. Dar ce să faci cu un câine? Este câinele în stare să asculte, să joace bridge, să-ţi sugereze o carte bună, să-ţi dea un sfat la nevoie? N-ai chef să-i strângi rahatul de pe aleile din cartier, chit că ai putea să te împrieteneşti cu vreun prieten al altui câine scos la plimbare.

Ai să rămâi singur. Alegerea ta. De-aici înainte, orice comentariu sau întrebare este de prisos. Vezi-ţi de viaţă! Să te caute ei, dacă le este dor de tine. Să dai un anunţ în ziar, dacă ţi se face dor de ei.