Care este problema cu yoga

Yoga este ridicată în slăvi pentru efectele benefice asupra diverselor aspecte ale fiinţei umane. Yoga ca sport poate îmbunătăţi sănătatea, yoga în respiraţie reduce stresul, yoga ca meditaţie calmează mintea şi yoga ca religie inspiră comunitatea. Totul este minunat, până când descoperi o eroare în sistem.

Piesa lipsă din yoga este că ea nu se adresează subconştientului. Ea încearcă să-l omită, să-l ignore, să sară peste el, spune Alanna Kaivalya de la „Huffington Post“. 

Subconştientul este un monstru imens care trebuie luat în considerare pentru a putea suporta, fără suferinţă, viaţa. Şi asta trebuie făcut deoarece fiecare lucru mărunt pe care îl facem, pe care îl gândim, este dictat de subconştient cu câteva milisecunde înainte să-l perceapă mintea conştientă. Dacă vrem să ieşim din tiparul ciclic (în termeni de yoga, să scapi de karma), atunci trebuie să hrănim subconştientul şi să dialogăm cu el. Fără acest dialog dintre conştient şi subconştient este ca şi cum ai încerca să schimbi cursul unui râu, direcţionându-l către uscat. Adică este, pur şi simplu, imposibil.

În yoga există câteva lucruri care pot angrena subconştientul. După estimările Allanei, cele mai puternice sunt mantrele sau sunetul. Este vorba despre vibraţiile care pot crea o platformă a sunetului în cadrul căreia poate avea loc schimbarea.

Pentru a repara defecţiunea trebuie să vă dedicaţi mitologiei

Mitologia ne permite să dialogăm şi să implicăm subconştientul în aşa fel încât el să devină un ghid în călătoria noastră, şi nu un obstacol. Imediat ce îi vom da crezare şi îl vom lăsa să interacţioneze cu noi, atunci vom fi eliberaţi de marea sa opoziţie la schimbare, mărturiseşte Kaivalya.

Dacă îmbinăm yoga cu o poveste frumoasă, un personaj idealist al acestei poveşti ne va demonstra cum se pot realiza lucruri măreţe. Vom avea un recipient în care ne putem plasa sinele şi povestea, şi aşa obţinem o cale clară pe care să o urmăm în călătoria noastră, în viaţă.

Mitul este cel prin care vom înţelege sutrele este modul prin care vom înţelege rezistenţa internă, chiar şi pentru lucruri care sunt bune pentru noi, vom înţelege relevanţa opunerii în drumul spiritual pe care îl avem de parcurs. Mitul este containerul în care punem întreaga călătorie spirituală proprie. Fără mit, nu prea se poate vorbi despre progres.

În momentul în care practici yoga, dacă gândurile încep să bolborosească din mintea subconştientă, nimic nu le va putea ţine la distanţă. Numai prin dialogul direct cu subconştientul putem încerca să schimbăm foaia şi să ne concentrăm la ceea ce facem, fără a fi întrerupţi de gândurile urâte. Dar, să ţinem minte, nu este o luptă. Totul trebuie să se petreacă cu bunătate, cu blândeţe. Nimic nu va funcţiona forţat.

În loc să lăsăm ca totul să fie alb sau negru, să ne bazăm pe „inspiră, expiră“, mai bine aplicăm „respiră când eşti inspirat“. În loc de „goliţi-vă mintea“, mai bine „observaţi în linişte povestea care se desfăşoară în subconştient“. Carl Jung şi-a descoperit înţelegerea profundă a psihologiei prin faptul că s-a întrebat „După ce mit trăiesc eu?“ Şi aşa se naşte întrebarea noastră: „După ce mit mă ghidez eu, cum îmi găsesc povestea care mă inspiră?“.

Deşi problema cu yoga este că duce lipsă de poveste, mântuirea stă în faptul că acceptă orice mit pe care îl aducem în practicarea ei. Când găsim mitologiile care ni se adresează, le putem folosi ca recipient pentru practica noastră. Le putem folosi ca lupa prin care privim lumea şi putem să ne schimbăm percepţiile pentru a ne povesti propriile poveşti din viaţa noastră cu ajutorul unui dialog intern mai fericit, încheie  Alanna Kaivalya pentru „Huffington Post“.