Să afirm că scrisul meu este inovator, ba nu!, că tot ce-am scris până acum este inovator!, că ideile şi gândurile mele sunt inovatoare, că viaţa mea este o continuă căutare a inovaţiei! Ma-măăă, ce tare aş fi dacă aş zice asta, cu viaţa şi inovaţia! Nu contează ce-am inovat, important este ca lumea să afle că sunt inovator. Efortul ăsta ar duce la consolidarea imaginii mele personale, la notorietate, la brandul personal şi la câştigarea dreptului la nemurire, de ce nu?

Este la modă să fii inovator în lumea românească. Indiferent ce prestezi, ce învârţi, ce vorbeşti, ce mănânci, ce respiri. Inovaţia este cuvântul de ordine al prezentului. Parcurgi discursuri şi interviuri cu manageri, cu fondatori, cu lideri spirituali în business, cu vedete, cu politicieni, şi este imposibil să nu dai peste „servicii inovatoare“, „companie inovatoare“, „produs“, „design“, „atitudine“, „spirit”, „concept”, toate aceste lucruri declarate în public, la conferinţe, la mese rotunde, trebuie, musai!, să fie legate de inovaţie, de inovator, de inovativ. Mai vezi câte un arogant care îşi plimbă „inovaţia“ prin public: uitaţi-vă la mine ce inovativ sunt! A devenit un vomitiv (ca să facem o rimă!) pentru orice om zdravăn la minte, adică, cu picioarele pe pământul, martor, zi de zi, la câte „inovaţii” au loc în România. La cât de mult se clămpăneşte despre „inovaţii”, îţi vine să crezi că noi, românii, îi vom depăşi în curând pe japonezi, în toate domeniile, pentru că pe nemţi i-am lăsat demult în urmă. Într-adevăr, românii sunt descurcăreţi. Poate că aşa trebuie înţeleasă inovaţia în România: o continuă descurcăreală, lipeală şi fraiereală. Am fost inovatori încă de la formarea poporului român, de la daci şi de la romani!   

Poate că aşa trebuie înţeleasă inovaţia în România: o continuă descurcăreală, lipeală şi fraiereală.

Culmea este că, tocmai cei care muncesc din greu pentru o inovaţie sunt împinşi mai la coadă şi chiar îngropaţi de mulţimea celor care sunt străbătuţi de fiorul „inovaţiei“ şi strigă în gura mare că sunt cei mai mari, cei mai buni şi cei mai tari „inovatori“. Moda asta de a te „sparge în figuri“ cu inovaţia este în plină ofensivă. Este o altă bulă simandicoasă, în care s-au refugiat impostorii, mediocrităţile, şmecherii şi naivii. Dar nu poţi să stai de-o parte! Adevărul este că eşti fraier, chiar fraier!, dacă nu zici şi tu ceva despre inovaţia ta personală! Un cuvânt, două. Chiar eşti dubios dacă nu te foieşti în bula asta a „inovaţiei“. Nu eşti cu inovaţia, înseamnă că eşti un loser. Cu inovaţia bine dirijată, mânuită, declarată în vârful buzelor, rostită apăsat, cu fermitate, poţi câştiga audienţă, clienţi şi, nu în ultimul rând, bani. Cine mai are răbdare să te verifice cât de inovativ eşti, cine îşi mai bate capul să se convingă de capacitatea ta de „inovaţie“? Lumea se grăbeşte, dat a reţinut, eşti inovator, felicitări!

Aş vrea să scriu şi eu măcar un text inovator...