FOTO VIDEO Bebeluşii-surogat, remediu nerecomandat

Femei care nu pot face copii sau cărora le-a murit un bebeluş îşi găsesc alinarea cumpărând păpuşi din silicon care imită fiinţa umană. Fenomenul a ajuns şi în România, chiar dacă psihologii avertizează că acest tip de ataşament poate agrava o problemă deja existentă.

„Reborn dolls“ sau „reborn kids“ (păpuşile sau copiii renăscuţi - n.r.), cum sunt cunoscuţi bebeluşii din silicon, au apărut încă de la mijlocul anilor ’90 în SUA, din dorinţa colecţionarilor de a deţine păpuşi cât mai realist realizate.

Numai că, în timp, au ajuns să joace un rol terapeutic controversat, mai ales în ceea ce priveşte mamele cărora le-a murit copilul la numai câteva săptămâni sau luni după naştere. Fenomenul s-a extins şi tot mai multe femei, în special din SUA şi Marea Britanie, investesc sume importante de bani nu doar în achiziţionarea unor exemplare cât mai reuşite, care dau impresia că respiră sau care pot fi hrănite cu un tip de lapte fals, pentru a suplini faptul că nu pot avea copii sau din dorinţa de a avea din nou un bebeluş în casă.

Cazuri de acest tip au fost semnalate şi în România, potrivit unui reportaj recent difuzat la ProTV. Un exemplu este Edina, o tânără de 24 de ani din Oradea care nu are încă un partener pentru a-şi împlini visul de a deveni mamă. Aşa că s-a ocupat singură de situaţie şi în prezent îngrijeşte nu mai puţin de zece bebeluşi de silicon, susţinând că este un hobby. 

Edina este „mamă“ pentru 10 bebeluşi din silicon

Motivul pentru care Alina Filip, în vârstă de 31 de ani, a apelat la păpuşile din silicon pare bizar pentru mulţi, după cum singură mărturiseşte. Este deja mama a doi copii, de 8 şi de 9 ani, care au crescut mult prea repede, aşa că a mai vrut unul.  Faptul că bebeluşii „reborn“ sunt atât de minuţios realizaţi a determinat-o să-i îndrăgească şi să-şi comande mai multe astfel de exemplare.

Cinci copii şi 50 de păpuşi

Celebru este cazul britanicei Alice Winstone, mamă a cinci copii, care a ajuns să divorţeze după ce soţul n-a mai suportat să o vadă îngrijind nu mai puţin de 50 de păpuşi din silicon. Toată viaţa femeii se învârte în jurul copiilor-surogat, ceea ce reprezintă inclusiv o problemă financiară. Fiecare dintre ei o costă lunar 63 de euro, în total 3.150 de euro, pe care îi investeşte în haine şi accesorii destinate bebeluşilor. 

Alice Winstone FOTO Photoland Caters

Alice a început să dezvolte această obsesie la scurt timp după ce a aflat că are o problemă de sănătate care nu i-a permis să devină mamă pentru a şasea oară. Iar păpuşile au ajutat-o să nu mai tânjească după fericirea de a se dedica trup şi suflet unui nou-născut.

„Am început să am grijă de aceste păpuşi ca şi cum ar fi propriii mei copii. Par cu adevărat însufleţiţi şi mă simt apropiată de ei“, mărturisea britanica într-un interviu oferit publicaţiei britanice „Daily Mail“.

Ce spune psihologul

Cristina Fulop, psiholog, consideră că nevoia de a oferi dragoste şi de proteja este firească şi că toate femeile duc dorul perioadei în care au avut un copil mic în casă, dar asta nu ar trebui să justifice un astfel de surogat. „Păpuşa este doar o modalitate de a umple un gol. Te opui naturalului, cum ar fi să ai un copil care creşte sau care pleacă de acasă la un moment dat. Aşa că ar trebui căutată cauza  unei astfel de nevoi în altă parte, pentru că păpuşa este numai o modalitatate prin care încearcă să iasă la suprafaţă adevărata cauza. Poate fi denumit un simptom“, observă aceasta.

Păpuşa este numai o modalitatate prin care încearcă să iasă la suprafaţă adevărata cauză. Poate fi denumit un simptom Cristina Fulop, psiholog

Femeile au instinct matern chiar şi înainte de a naşte. Până şi bărbaţii au acest instinct într-o măsură mai mică. În psihologie, explică Cristina Fulop, se spune despre femei că, din momentul în care au născut, pot deveni mamă pentru orice fiinţă vie: bătrân, un alt copil, o pisică, doi câini etc. „Dar nu pentru nişte păpuşi din silicon“, subliniază psihologul problema ataşamentului emoţional faţă de un lucru neînsufleţit.   

Păpuşa care amână vindecarea

Briton Nikki Hunn, un designer grafic din Marea Britanie care produce astfel de păpuşi realiste, declara pentru publicaţia franceză „Le Quotidien“ că mulţi dintre bebeluşii comandaţi sunt făcuţi pentru femei care au pierdut un copil. De regulă, femeile care apelează la acest tip de păpuşi le îngrijesc la fel cum ar face-o cu o fiinţă reală: le schimbă, le îmbracă, le leagănă şi le cântă, mimează că le alăptează, le cumpără hăinuţe şi în anumite cazuri ies cu ele la plimbare în cărucior. Tocmai acest comportament imitiativ ar explica, într-o anumită măsură, de ce se naşte acest ataşament emoţional faţă de o păpuşă.

„Nu pot fi folosite în scop terapeutic”

Psihiatrul Raj Persuad avansa teoria conform căreia organismul femeilor care apelează la bebeluşi-surogat produce cantităţi mai mari de oxitocină, cunoscut şi ca hormonul dragostei, la fel ca în cazul proaspetelor mame, ceea ce le-ar induce o stare de bine. Dincolo de psihologii care cred că un astfel de surogat poate oferi un anumit suport emoţional, ca o formă de terapie pe termn scurt, psihologul Cristina Fulop dezaprobă o astfel de utilizare a bebeluşilor renăscuţi. „Nu cred că pot fi folosite, fie şi pentru moment, în scop terapeutic. Sunt de părere ca doliul începe din secunda în care copilul a murit, iar o păpuşă te ajută să crezi că nu s-a întâmplat nimc, amânând vindecarea psihologică în acest fel“, atenţionează specialistul.

Fuga de realitate

Fulop adaugă faptul că durerea unei mame care şi-a pierdut copilul nu poate fi înţeleasă, la fel cum nu poate fi consolată uşor o femeie care nu poate avea copii, însă aceste aspecte nu trebuie să justifice negarea realităţii. „Oricât de natural ar fi realizat un astfel de bebeluş, nu este o fiinţă, nu este viu. Iar acest lucru îmi arată că mă confrunt, mai degrabă, cu realitatea pierderii. O astfel de manifestare necesită investigaţie psihologică pentru a se stabili cauzele exacte ale problemei. Ajutorul de specialitate este necesar, pentru că o astfel de atitudine nu poate fi asociată cu o modă, cu normalitatea“, conchide psihologul.

Roluri nepotrivite pentru adulţi

În general, păpuşa este un surogat al bebeluşului din punct de vedere cultural.  Fetiţelor li se dau cărucioare cu păpuşi, aşa cum băieţilor li se dau truse cu scule, acesta fiind, de fapt, modul în care copiii învaţă diverse roluri sociale. „Fetiţele iau exemplul mămicilor şi copiază modul în care acestea au grijă de copiii lor. Păpuşa este asociată cu copilăria şi induce existenţa rolului de părinte. Acest rol nu poate fi schimbat pentru a se potrivi unui adult evoluat. Nu putem deveni părintele unei păpuşi din silicon oricât de mult am simţi că avem nevoie de acest lucru. Una este să ai un maimuţoi prins la chei şi alta să investeşti sentimente profunde şi timp dedicat îngrijirii lui“, punctează psihologul Cristina Fulop.