Aventura unui clujean în Africa: „În orice clipă ţi se poate tăia gâtul“

Aventura
unui clujean în Africa: „În orice clipă 
ţi se poate tăia gâtul“

BMW-ul lui Darius a concurat cu cămilele berberilor în Sahara arabă FOTO: ARHIVĂ PERSONALĂ

Bloggerul Darius Groza a străbătut Africa de la Nord la Sud, în patru luni. A făcut-o singur, pe motocicletă. La revenire, a adus cu el amintiri care-ţi fac pielea de găină, dar şi un nou mod de a privi viaţa

Darius Groza are 27 de ani. Este blogger şi director al diviziei web a unei firme de publicitate. Însă Groza nu petrece prea mult timp la birou, privind cana de cafea goală de lângă şi analizând grafice pe ecranul calculatorului. Pe 13 decembrie s-a întors în ţară, după circa patru luni în care a străbătut Africa de la Nord la Sud  –  din Maroc până în Africa de Sud, singur, pe motocicletă.

Aventura a început la sfârşitul lunii august, când Darius a pornit din Cluj, pe motocicleta lui BMW de 5.000 de euro, spre Spania. Faptul că şi-a luat carnetul de conducere de mai puţin de un an şi că abilităţile sale tehnice în ceea ce priveşte repararea motocicletei se reduc la rezolvarea unei pene de cauciuc nu l-au împiedicat. Singurele aventuri pe care le avusese până la acel moment au fost turul Europei cu autostopul şi al României pe bicicletă.

De ce a plecat acum? „Eu nu-s genul de aventurier, n-am pretenţia de a fi motociclist din acela care e continuu pe drum, cu vântul în plete. Eu îmi fac diverse provocări, vrea să-mi depăşesc limitele. Am vrut să văd dacă un începător, neexperimentat, poate reuşi“, explică Darius.

„Africa este extraordinar de periculoasă“

După 20.412 kilometri străbătuţi pe două roţi, prin 13 ţări de pe continentul negru, printre care s-au numărat şi zone unde era război, concluzia bloggerului este că viaţa depinde, poate mai mult decât orice, de un dram de noroc. „Faptul că m-am întors fără să păţesc nimic este noroc chior. Africa este extraordinar de periculoasă, poţi muri în orice clipă din 15.000 de motive pe care nu le poţi influenţa nicicum. Nu pot decât să spun că am supravieţuit miraculos cu soluţii de moment la mii de situaţii imposibile“, explică Darius.

Cea mai mare provocare cu care s-a confruntat Darius a fost singurătatea. Mai exact, acel tip de singurătate terifiantă pe care o simte un om bolnav şi singur. Cel care este convins că, dacă i s-ar întâmpla ceva cu adevărat dramatic, nu ar fi nimeni aproape ca să-l poată ajuta. „Puteam cere ajutor, şi s-a întâmplat să cer şi să obţin, dar întotdeauna exista riscul ca ajutorul local să fie de fapt cel mai mare pericol şi să mă trezesc cu gâtul tăiat. Am simţit această frică aproape tot timpul. De asemenea, în absolut toate vămile te temi pentru viaţa ta, singur fiind. Pericolul cel mai mare sunt poliţiştii, pentru că nu ştii cum recţionează, sunt foarte dubioşi şi foarte agresivi“, susţine clujeanul.

Întâlnire de gradul I cu mitraliera

Una dintre întâmplările în care a simţit că viaţa îi este în pericol s-a petrecut când a încercat să le facă fotografii unor poliţişti din Nigeria pentru blogul său. Darius fusese atras de faptul că poliţiştii aveau motociclete şi echipamente ca ale sale. Aşa că a luat decizia pe care orice european turist ar fi luat-o. I-a rugat să-l lase să le facă nişte fotografii. „I-am explicat unuia dintre ei despre ce e vorba şi l-am rugat să mă lase să-i fac poză. A zis că e OK, să aştept puţin. Pentru că a oprit nişte maşini şi avea treabă, i-am spus povestea şi celuilalt. I-am reexplicat despre ce era vorba. Şi când i-am zis: «Can I take a photo of you for my blog?» (n.r. – „Pot să-ţi fac o fotografie pentru blogul meu?“), a luat kalaşnikovul, l-a îndreptat spre mine şi a strigat: «Get the fuck away from me!» (n.r. – propoziţie pe care, din cauza conţinutului licenţios, nu o vom traduce)“.

Darius s-a întors şi a plecat, încet, tremurând de frică să nu fie împuşcat în spate. „Am auzit poveşti că te împuşcă, te aruncă în şanţ şi până te-o găsi cineva...“, povesteşte bloggerul. Acesta îşi mai aminteşte un episod din Nigeria, când pe o stradă s-a stricat o maşina de poliţie. „Erau doi poliţişti înarmaţi până în dinţi. Au lăsat maşina în drum şi au mers în inspecţie. Unul dintre ei s-a oprit la maşina care-i plăcea, a bătut cu kalaşnikovul în parbriz, a deschis portiera, l-a tras pe şofer afară şi dus a fost. La fel a făcut şi celălalt“.

 „Dacă pici, localnicii vin şi-ţi taie gâtul“

Întâmplarea care l-a impresionat cel mai tare pe Darius s-a petrecut însă în Mali. Era noapte şi se grăbea să ajungă în oraş. Dintr-o dată, un crater din şosea i-a apărut în faţă. A încercat să-l evite, dar degeaba. „Am ajuns direct în el, motocicleta peste mine. Atunci am avut cea mai clară senzaţie că s-a terminat totul. Eram în Mali, ţară aflată în război, era noapte, eram căzut de pe motor, singur, în mijlocul pustietăţii. Eram fix unde nu trebuia, fix când nu trebuia“, povesteşte clujeanul.

Şi ca şi cum acestea n-ar fi fost e ajuns, după câteva secunde, a văzut un TIR venind spre el. „Stăteam căzut în groapă şi mă gândeam: «Gata, atâta mi-a fost». De obicei, dacă pici, localnicii vin şi-ţi taie gâtul, ca să-ţi ia banii şi ce mai ai la tine. Şoferul însă a coborât, m-a ridicat din groapă, m-a scuturat de praf, mi-a ridicat motorul şi m-a întrebat dacă sunt OK. Apoi a plecat. Nu mi-a venit să cred“.

 

Stăteam căzut în groapă şi mă gândeam: «Gata, atâta mi-a fost». De obicei, dacă pici, localnicii vin şi-ţi taie gâtul, ca să-ţi ia banii şi ce mai ai la tine. Şoferul însă a coborât, m-a ridicat din groapă, m-a scuturat de praf, mi-a ridicat motorul şi m-a întrebat dacă sunt OK. Apoi a plecat. Nu mi-a venit să cred.

Ewan McGregor s-a urcat pe motor şi a pornit. În sate îl aşteptau producătorii, cu toată organizarea făcută din timp, apoi se întorcea la hotel. Totul era pregătit. Să te prindă ploaia, în pustietate, cu roata spartă şi fără frâne pe spate, aia înseamnă să traversezi Africa, nu să ai TIR-ul în spate, de unde-ţi iei alt motor dacă ţi se strică.

Darius Groza, blogger

 

„Am ratat frumuseţile Africii, dar am văzut Africa adevărată“

„Împreună cu domnul Alex, un poliţai hipster care mi-a salvat viaţa în Nigeria“

Cât despre frumuseţile continentului negru care i-au rămas în suflet, Darius nu pare adeptul descrierilor din pliantele turistice, în care tone de metafore se combină pentru a da naştere unor portrete de vis. Nu, bloggerul pare tentat să expedieze subiectul în câteva cuvinte: „Există o zonă minieră în Namibia, unde deşertul Namib intră direct în ocean. Am văzut nişte fotografii şi am vrut să ajung acolo. Am ajuns în zonă şi am văzut locul de unde au fost făcute pozele, însă zona este inaccesibilă rutier şi, în plus, îţi trebuie o groază de permise pe care nu le puteam obţine. Mi-a plăcut Sahara, partea cu dune nisipoase, micile jungle din Ghana, Africa de Sud şi drumurile din Angola. Cel mai fain oraş a fost Lagos, din Nigeria, unde găseşti toate contrastele“.

Clujeanul susţine că aşa de mare a fost stresul, dar şi nevoia de a fi atent la tot pasul ca nu cumva să păţească ceva, că nu a stat să admire intens frumuseţile Africii. „Mi-am dat seama că nu am răbdare de safari şi alte chestii pe care le fac turiştii. Nu am avut o fascinaţie pentru aceste lucruri. Chiar mi-a zis cineva că am ratat frumuseţile Africii. Da, dar am văzut Africa adevărată. Am sute de ore de înregistrări, o să mă uit în România pe unde am trecut. Pe mine m-a fascinat procedura de traversare reală a Africii, am cunoscut greutăţile adevărate, Africa reală“, explică bloggerul.

Prima Africă: cea a lui Ewan McGregor

Darius susţine că drumul pe care l-a parcurs el nu are nicio legătură cu celebra călătorie a actorului Ewan McGregor, care a făcut, în urmă cu câţiva ani, turul Africii pe motocicletă. „Părea idilic drumul lui. El n-a avut nevoie de nicio viză în Africa, n-a mers la ghişeu, să vadă cum e. Păi, vama din Nigeria, de exemplu, era ca un târg uriaş, iar ghişeele erau nişte mese pe care nu scria nimic, la care stăteau oameni în civil. Niciunde nu găseai nicio informnaţie, trebuia să mergi la fiecare masă, să vezi ce-i acolo. Ewan McGregor s-a urcat pe motor şi a pornit. În satele cu localnici, îl aşteptau producătorii, cu toată organizarea făcută din timp, apoi se întorcea la hotel. Totul era pregătit. Să te prindă ploaia, în pustietate, cu roata spartă şi fără frâne pe spate, aia înseamnă să traversezi Africa, nu să ai TIR-ul în spate, de unde-ţi iei alt motor dacă ţi se strică“, explică Darius.

A doua Africă: cea a lui Darius

În documentarul făcut de actorul scoţian Ewan McGregor, localnicii păreau nişte oameni exotici şi prietenoşi, însă Darius a perceput altfel lucrurile: „Africa e extraordinar de periculoasă din punct de vedere al interacţiunii cu oamenii, dar şi salvatoare în acelaşi timp. Faza că m-am întors sigur este noroc chior. Nu există niciun fel de asigurare. Poţi în orice clipă să fii bătut, să ţi se taie gâtul sau să te împuşte cineva“.

Pe de altă parte, clujeanul a întâlnit în fiecare ţară africană cel puţin o persoană fără de care continuarea aventurii nu ar fi fost posibilă. El îşi aduce aminte de un inginer sirian din Nigeria, unde a stat o lună, într-o zonă aflată în alertă internaţională, care i-a asigurat, gratuit, pază armată pentru a se putea deplasa în siguranţă, dar şi despre un localnic din Accra, capitala Ghanei, „un oraş foarte periculos în care mi-am jurat că nu ajung noaptea, dar am făcut pană şi m-a prins singura ploaie torenţială în sezonul secetos şi am ajuns la miezul nopţii, rupt de oboseală, într-o periferie mizeră“. Acolo, un localnic l-a invitat să doarmă în cocioaba lui, fără curent, fără nimic. Darius s-a culcat şi când s-a trezit în mijlocul mahalelei, omul îi pregătise un ceai. Ei bine, sune bloggerul, în acel ceai stă tot ce este frumos la oamenii care locuiesc în Africa. 

„Nimic nu mi se mai pare prea greu acum“

Darius a plănuit să se întoarcă din sudul Africii tot pe motocicletă. „Ideea era că dacă ajung în sud, şi motorul este OK, voi veni înapoi prin est. Bun, când am ajuns în Africa de Sud, eu nu eram OK, motorul nu era OK. Psihologic nu mai puteam, erau şi problemele administrative. Puteam lua din Africa de Sud altă motociclelă, dar era foarte mare birocraţia“, explică bloggerul.

Pe lângă malaria pe care a luat-o în Nigeria, de la o muşcătură de ţânţar, şi suvenirurile cumpărate din fiecare ţară, Darius s-a mai întors acasă cu ceva: „Nu ştiu dacă e bine, pentru că sentimentul aceasta te poate face să te arunci cu capul înainte, dar simt că nu e nimic care să mă mai surprindă, cred că pot face orice, nimic nu mi se mai pare prea greu. Fie că ţine de viaţa profesională, de viaţa personală, de birocraţie sau de vreun procedeu legislativ, nu mai e nimic care să mă poată da pe spate. Privesc cu relaxare orice trebuie să fac, pentru că m-am confruntat cu atâtea chestii despre care, dacă ai auzi, fără să fi trecut prin ele, ai zice că e imposibil să le rezolvi“. 

Şi, ca ironie de final, nu o să ghiciţi niciodată de ce îi este dor lui Darius, după ditamai aventura. Ei bine, duce dorul de… rutină. De mersul la birou, de programul fix, de ieşitul la masă în fiecare zi la 13.30, de statul după program.

Ce-ţi rămâne de făcut când nu există nicio speranţă

Darius Groza arată spre drumurile din Angola - un fel de Transfăgărăşan african

Darius Groza a trecut prin atâtea situaţii, aparent imposibil de rezolvat, încât a ajuns să creadă că „în mod paradoxal, atunci când totul e cel mai jos şi aparent irecuperabil, s-a stricat ceva sau eşti nu ştiu unde, apare instantaneu o soluţie care schimbă totul. Important e să nu renunţi“. Întrucât ca să obţină vizele din România pentru ţările în care voia să meargă era foarte greu, Darius a fost nevoit să-şi rezolve actele pe loc. Astfel a ajuns, în luna noiembrie, la ambasada Africii de Sud din Nigeria.

„Trebuie să fii hotărât!“

„Am fost să mă programez la interviu pentru a obţine viza de Africa de Sud. Au zis, bine, veniţi în 13 ianuarie 2013, noi fiind în noiembrie. Deci, trebuia să mai stau în Nigeria încă două luni. Le-am zis că trebuie să ajung mai repede, dar au zis că nu-i interesează. Atunci, am zis că vreau să văd consulul. Mi-au reţinut paşaportul, până mă duc să caut consulul, să-l conving să mă primească la interviu mai repede. La consul era o coadă pe vreo trei etaje. Atunci am văzut că pe o cameră scria VIP lounge şi m-am dus hotărât acolo. Când să intru, m-a întrebat un paznic unde merg. Am zis «la VIP lounge, normal» şi n-a mai zis nimic. Trebuie să fii hotărât, că dacă nu, nu rezolvi nimic. Când am intrat, era o doamnă care mi-a zis că nu se mai fac interviuri. «Păi şi eu ce fac, că am venit la interviu?», i-am zis, supărat. Femeia s-a conformat şi m-a programat a doua zi dimineaţa“, povesteşte Darius.

Secretul în a obţine ceea ce vrei este să nu te dai bătut, concluzionează clujeanul. „Am păţit o fază, nu mi-au dat viza că ambasadorul şi-a uitat cheile acasă. Atunci, îl iei pe consul şi-l duci acasă la ambasador, să ia cheile, faci tot ce trebuie, ca să rezolvi“.

Taxele neprevăzute, 20% din buget

 La plecarea din ţară, Darius a anunţat că are un buget asigurat de un sponsor care a dorit să rămână anonim. La venire a susţinut că nu vrea să dezvăluie suma cheltuită, însă a precizat că 20% din bani au fost cheltuiţi pentru diferite şpăgi şi taxe pe care n-a primit bon fiscal. „Când plăteşti orice taxă, de exemplu taxa de vamă, banii intră la vameş. Din vama Benin-Nigeria sunt vreo 100 de kilometri până-n Lagos şi din cinci în cinci kilometri există baricade. Baricadă de poliţie, baricadă de armată, baricadă rutieră, barieră fiscală, baricadă turistică, baricadă degeaba, baricadă că era loc de pus baricadă. Şi toţi vor o taxă, iar dacă nu opreşti îţi sparg roţile de la maşină cu nişte greble“, povesteşte clujeanul.

În ceea ce priveşte relaţia cu forţele de ordine, Darius a rămas cu impresia că apelarea la poliţişti în situaţii de criză este, în general, ultima variantă viabilă. „Am avut telefon cu roaming pentru cazuri de urgenţă, dar nu te ajută foarte mult să suni la Poliţie. Au nişte reguli dubioase. Orice fel de maşini pot să aibă girofar şi nu ştii niciodată dacă sunt poliţişti sau hoţi cei care vin să te controloleze. În plus, dacă suni la Poliţie, că te abuzează cineva, de exemplu, e foarte posibil să vină şi poliţiştii să te abuzeze“. 

Poţi ajunge la capătul fricii şi să n-ai niciun fel de speranţă. Tot ce trebuie să faci este să strângi din dinţi şi să rezolvi situaţia de moment. Acum, după patru luni de situaţii covârşitoare peste situaţii convârşitoare, aş putea trece prin orice situaţie.

Darius Groza, blogger

Cine este Darius Groza

Darius Groza (27 de ani) este originar din Zalău, însă locuieşte de câţiva ani la Cluj-Napoca. A absolvit Facultea de Jurnalism din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai, iar în prezent lucrează la o agenţie de publicitate, director al diviziei web. Darius a devenit cunoscut clujenilor pentru blogul său www.jeg.ro, unde a postat, regulat, fotografii şi impresii din aventura africană. Anterior aventurii africane, a făcut turul Europei cu autostopul şi turul României pe bicicletă.

Norocul providenţial

Darius Groza susţine că i s-au întâmplat toate problemele posibile cu motorul, de la rămas fără ulei şi spargerea pompei de apă, până la stricatul termostatului, la rămânerea fără frâne şi la nenumărate pene de cauciuc. În Nigeria a dat peste localnici înarmaţi până-n dinţi (foto), dar – spre norocul lui – ospitalieri. Întotdeauna a avut noroc: „Am mers 3.000 de kilometri prin Sahara şi motorul n-a avut nimic, însă mi-a murit bateria în Senegal, lângă service. Am rămas fără benzină în ţări precum Mauritania şi la benzinărie erau nişte oameni care vindeau combustibil în 10 sticle, de cola, de lapte şi ce mai aveau ei, şi din alea trebuia să aleg ce semăna mai mult cu ce-mi trebuia mie“.

„Am mâncat cele mai dubioase chestii“

Ce ai mâncat?

Am mâncat toate porcăriile, de la toate tarabele salmonelice până la cele mai luxoase resturante specifice.
N-am păţit absolut nimic, deşi am mâncat cele mai dubioase chestii. Sunt rezistent la stomac. Am mâncat coadă de crocodil, melci, am mâncat la KFC în toate ţările. Nu prea au deserturi, în afară de fructe.

Ce ai băut?

N-am băut niciun fel de pălincă de-a lor, pentru că băuturile tradiţionale nu sunt cu alcool, că-s multe ţări musulmane. Am băut beri africane de diverse influenţe, barurile fiind europenizate. Am băut suc de baobab, de cactus, fructe de cactus.

Ai avut probleme de sănătate?

În afară de malarie, pe care am făcut-o în Nigeria şi am trecut prin patru zile de halucinaţii, diaree şi febră, n-am avut alte probleme. Ei sunt obişnuiţi, fac malarie de cinci ori pe an.

Unde ai dormit?

Am dormit mult sub cerul liber, în sacul de dormit, am dormit prin hoteluri, prin vile şi prin case ale unor diferiţi localnici, prin cocioabe. Nu am cheltuit mult cu cazarea. Mai mergeam şi la hoteluri, pentru că aveau internet.

Cât ai cheltuit?

Nu aş vrea să spun, pentru că a fost sponsorizată călătoria. Pentru un asemenea drum, ai nevoie de câteva zeci de mii de euro. (n.r. - Darius a precizat, la plecare, că bugetul e de circa 10.000 de euro). ;

Mă gândeam o dată la două zile să renunţ. Mi se întâmpla când eram în cele mai idioate situaţii, dar ca să renunţ şi să mă întorc acasă trebuia să ies din situaţiile alea şi, odată ieşit, eram aşa de mândru de mine că ziceam OK, mai pot.

Darius Groza, blogger

Cele 13 ţări traversate

Darius Groza a pornit, în luna august 2012, pe motocicletă, de la Cluj şi a trecut prin Budapesta, Zagreb, Veneţia, Granada şi Tarifa (Spania), de unde a trecut în Africa. Ţările pe care le-a traversat pe continentul negru sunt: Maroc, Sahara arabă, Mauritania, Senegal, Mali, Burkina Faso, Ghana, Togo, Benin, Nigeria, Angola, Namibia şi Africa de Sud. Din Nigeria şi până în Angila a luat avionul, traversând astfel ţările Camerun, Gabon şi Congo, pentru a nu pierde viza de Africa de Sud. După ce a atins Capul Agulhas, cel mai sud punct al Africii, s-a întors acasă cu avionul.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

Imagine din Dakar, Senegal

Imagini din aceeasi galerie
  • Imagine din Dakar, Senegal
  • Imagine din Mauritania
  • După iad vine raiul: Darius a găsit la o pensiune piscină cu wi fi după un drum off road de coşmar, în Maroc
  • Petrom a ajuns în Sahara de Vest
  • Aventură în Sahara de Vest: 1200 de kilometri , 7 controale de poliție din 10 posturi, fără alea de la ieșirile din oraș
  • Darius Groza
Distribuie imaginea
citeste totul despre: