Aurul la români: podoabă sau investiţie?

Percepţia românilor în legătură cu acest metal preţios s-a schimbat după anul 2000. Aurul a început să fie privit din ce în ce mai mult ca o plasă de siguranţă pentru viitor, dar numărul celor care investesc în acest metal rămâne redus.

Ştiri pe aceeaşi temă

Înainte de 1989, în afara unui apartament şi a unei maşini Dacia, aurul era singurul bun în care românii îşi puteau investi banii pe termen lung. Dar era mai mult un obiect de etalare a bunăstării. Vorbim de vremuri în care veniturile erau suficiente pentru oricine, dar nu era nimic de cumpărat.

Atunci, investiţia era una rudimentară pentru că, pe de o parte, nu aveai voie să cumperi prea mult, iar, pe de altă parte, aurul nu prea se găsea. Cele mai restrictive condiţii de deţinere a aurului au fost introduse după anii '60, când a început şi goana Securităţii după acei „ilegalişti" care cutezau să strângă prea multe grame în cutia cu bijuterii. Cine era găsit cu aur într-o cantitate mare risca puşcăria, iar metalul preţios, sub formă de monede sau bijuteri, era topit la Banca Naţională.

Citeşte şi:

Aurul, cel mai bun prieten al miliardarilor

Românii, în goana după lingouri

Mugur Isărescu: "Vreau să vând cocoșeii de la BNR ca să cumpăr lingouri"

Până la urmă, Nicolae Ceauşescu a permis deţinerea şi folosirea de aur dentar. Dacă prea mult metal preţios pe degete era interzis, măcar să avem un zâmbet colorat şi sclipitor.

Odată cu 1990, aceste restricţii au fost ridicate iar micile libertăţi îngrădite până atunci au fost şi ele recâştigate. Se putea cumpăra aur, în orice cantitate, se mergea la turci, a apărut prima piaţă a aurului - bişniţă, cum i se spunea atunci.

Percepţia românilor asupra aurului s-a schimbat după anii 2000, mai ales a celor care îşi puteau permite să cumpere mai mult decât o verighetă şi un inel.

„Puţini investesc în aur în mod profesional"

Aurul a reprezentat dintotdeauna şi o podoabă, şi o investiţie, iar ambele abordări sunt complementare, nu se exclud, e de părere analistul economic Aurelian Dochia.

„Scopul achiziţiei de aur, la români, depinde foarte mult de veniturile pe care le are o persoană sau o familie. Cei care au venituri mai mici tind să-l privească ca pe o podoabă. O altă categorie, medie, o reprezintă persoanele care continuă să acumuleze aur, după ce au atins un stoc minim de bijuterii, în ideea unei investiţii.  Puţin sunt cei care au o abordare profesională a investiţiei, care încep să cumpere aurul pe care îl oferă băncile", spune Dochia.

Înainte de 1990, continuă el, valoarea aurului era foarte mare pentru că nu se găsea. Valoarea relativă a metalului preţios a scăzut apoi, pentru că se găsea pe toate drumurile şi, totuşi, nu era privit ca o investiţie în perioada postdecembristă. Aurelian Dochia crede că aurul a început să fie privit ca o investiţie de viitor începând cu anul 2000, acest lucru simţindu-se mai accentuat în ultimii doi ani, pe fondul crizei economice.

„Impresia mea este că majorarea preţului pe gramul de aur a făcut ca oamenii să se orienteze mai mult către bijuterii. Numărul celor investesc în aur folosindu-se de instrumentele oferite de pieţele financiare este mic în România. Dar cei mai mulţi se află în faza în care cumpără bijuterii ştiind că valoarea lor în timp se menţine, dacă nu chiar creşte.", a mai spus el.

"Scopul achiziţiei de aur, la români, depinde foarte mult de venituri."
Aurelian Dochia
analist economic

„Românii au cel mult medalii din aur"

Bogdan Baltazar, fost preşedinte al Băncii Române de Dezvoltare, în prezent consultant financiar, a vorbit despre relaţia românilor cu acest metal preţios, amintind de vremurile negre de dinainte de 1990, când deţinerea de aur te putea costa libertatea.

„Românii au o relaţie mistică într-un fel cu aurul. La noi nu există o piaţă a aurului în adevăratul sens al cuvântului. Există în schimb o piaţă de retail, unde se cumpără bijuterii, obiecte de podoabă. Din păcate, românii investesc într-o proporţie infimă în aur", explică Bogdan Baltazar. Nici Banca Naţională a României nu prea a facilitat dezvoltarea unei pieţe pentru tranzacţii cu aur, spune Baltazar, adăugând că Banca Centrală ar fi trebuit să încurajeze comerţul cu aur sub formă de lingouri.

„Românii au cel mult medalii din aur, adică vorbim mai mult despre pasiunea pentru numismatică decât de o investiţie în sine", precizează Baltazar. Analistul financiar admite că românii care cumpără bijuterii au început să privească acest metal preţios ca pe o oarecare investiţie, mai ales că preţul aurului s-a dublat în ultimii ani.  „Destul de recent s-a petrecut o astfel de schimbare şi într-o măsură mică raportat la populaţie. Nici eu n-am aur, de exemplu, deşi sunt un om sofisticat în materie", mai spune Baltazar.

"Românii au o relaţie mistică într-un fel cu aurul."
Bogdan Baltazar
analist economic

„Aurul, privit şi ca podoabă, şi ca investiţie"

Bijuteriile din aur au avut un dublu rol: atât de podoabă, cât şi de investiţie, spune Mihail Pacioianu, preşedintele Asociaţiei Bijutierilor din România. „Şi înainte de 1989, aurul avea ambele funcţii. Înainte erau bani, dar nu prea aveai ce să cumperi.

Atunci totul se rezuma la un apartament şi o maşină. Acest lucru s-a răsfrânt mult timp şi după 1989, datorită faptului că lumea mai avea bani",, spune Mihail Pacioianu. A urmat apoi perioada reformelor eşuate în economie, a disponibilizărilor şi şomajului, iar oamenii au vândut aurul ca să suplinească lipsa salariului.

El arată că bijuteria a fost văzută dintotdeauna ca o oportunitate de a achiziţiona un obiect de folosinţă mai preţios, dar şi ca o posibilitate de valorificare a ei mai târziu.

„De un an şi jumătate însă, de când efectul crizei financiare s-a resimţit şi la noi, vânzarea bijuteriilor din aur a scăzut treptat. În prezent, volumul afacerilor cu aur este la jumătate faţă de anul 2008. Cei care au astfel de afaceri sunt la limita profitabilităţii", afirmă Pacioianu. Potrivit statisticilor pe care le are asociaţia, în aceşti doi ani populaţia a vândut sau amanetat mai multe bijuterii. Procentul este destul de ridicat, precizează Pacioianu, şi este egal cu cel pierdut de comercianţi.

"Volumul afacerilor cu aur este la jumătate faţă de anul 2008."
Mihail Pacioianu
preşedinte al
Asociaţiei Bijutierilor

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările