„Apocalipsa“ de la Starea Civilă. Au început o nouă viaţă la „sfârşitul lumii“
0
Cetăţenii Baciu Mihai Alexandru (24 de ani) şi Grigore Veronica Maria (23 de ani) şi-au consumat, la 21.12.2012, ultimele clipe din lumea celibatului. Amiabil, prin acordul părţilor, la Starea Civilă. Aceasta este cronica mai puţin apocaliptică a unui sfârşit şi început de lume.
„Pup-o pe soţia ta, domnule Baciu! Insistă, dragă, aşa, aşa!“, îi spune o angajată a Stării Civile, blondă, durdulie şi energică, responsabilă cu coregrafia celor patru cununii programate în ultima dată repetitivă a acestui secol. Iar lumea aceasta, care după toate calculele mayaşilor şi ale televiziunilor de ştiri se va sfârşi astăzi, se opreşte pentru câteva clipe: domnul Baciu o pupă, aşa, aşa. Şi nu-i nimeni în lume ca mireasa lui, e ruptă din cer şi mândră ca o stea.
Închide ochii şi o vede mai bine. Îi pune mâna, ascuns, pe burtă. E în şapte luni. E al lui. Un minut a trecut de când a spus cât de puternic a putut el „Da“. L-a făcut mândru – aşa speră – pe viitorul său socru cu acest răspuns hotărât şi bărbătesc. Şi ce emoţii avea când a cerut-o pe Maria, când au mâncat prima oară sarmale împreună şi când, stânjenit, n-a ştiut dacă să râdă sau nu la gluma cam nepotrivită făcută la masă. Ori când au băut prima dată vin împreună şi când a rămas, prima noapte!, acasă la ea. Alexandru a mai sărutat-o de multe ori pe Maria, însă niciodată parcă nu i s-a părut mai frumoasă, şi niciodată n-a rămas aşa năucit.
13.31: două lumi s-au sfârşit, una nouă începe
„Hai, să-i aplaudăm!“, e întrerupt acest sărut, cu toate filmele pe care le-a ascuns. Invitaţii aplaudă vlăguiţi. Nu e mare viitoarea familie Baciu, au venit doar doi-trei prieteni, unii chiar s-au cunoscut în antecameră, au mai venit părinţii şi mamaie. În total, 11 persoane, dintre care mamaie pare cea mai importantă prezenţă. Soţii desemnaţi de către ofiţerul Stării Civile merg, pacă afişând o mai mare hotărâre, către învestitură. „La semnat“, cum spune prescurtat coregrafa. Păşesc amândoi cu fermitate către biroul formalităţilor şi demonstrează încă o dată cât sunt de decişi, căci apasă pe stiloul acela de parcă ar vrea să-şi sculpteze certificatele de căsătorie.
Totuşi, glume se fac, aceleaşi glume pe care angajata Stării Civile le face, cu naturaleţe şi aparentă spontaneitate, cu fiecare cuplu: „Te-a păcălit, gata!“, „E semnătura ta, ai grijă!“, „Nu te întrista!“, „Ce faceţi domnule? Doamna parcă a semnat mai repede!“, „Vreţi să vă mai gândiţi?“, „Hai, că se închide!“, „Hai, că o să fie bine!“. Aceeaşi ordine, aceeaşi intonaţie, acelaşi efect: toată lumea râde de parcă n-ar mai exista ziua de mâine. E o simplitate înduioşătoare în această încăpere, uşor naivă şi destul de stângace, cum este fiecare început frumos.
Am putea specula, ca nişte reporteri adevăraţi, cronicari de nunţi, cununii şi fapt divers care ştiu ei mai bine cum e cu lumea, că astăzi, 21.12.2012, la această oră aleatorie, 13.31, lumea lui Alexandru şi lumea Mariei chiar s-au sfârşit. Şi că tot astăzi începe lumea proaspetei familii Baciu, o lume mărginită de-acum doar de ochii celuilalt, în care nu vor mai recunoaşte decât lenjeriile de pat şi pilota cu care se vor înveli.
Ar fi şi n-ar fi greşit să facem asta, pentru că niciunul dintre cei doi nu pare să vadă vreun sfârşit în viaţa lor, dar niciunul nu-şi închipuie viaţa fără celălalt. „Nu pierd nimic, am doar de câştigat. Nu se sfârşeşte nimic astăzi pentru mine, ştiu că nu o să renunţ la absolut nimic, nici la libertate, nici la nimic. Am făcut asta pentru că simt ceea ce simt pentru persoana respectivă“, încearcă domnul Alexandru să fie convingător.
Sfârşitul lumii continuă, viaţa merge mai departe
8 minute durează totul: scurta declaraţie de dragoste, deci „îndeplinirea condiţiilor cerute de lege pentru încheierea căsătoriei“, câteva dispoziţii din Codul Civil despre egalitate în familie, ocrotire din partea societăţii, grijă şi alte asemenea, patru semnături, câteva fotografii, o sorbitură de şampanie pe repede înainte şi un fursec terminat afară, podul, florile, orezul şi gata! Se mai opresc Alexandru şi Maria, timp de câteva secunde, buimăciţi de viteza dragostei lor şi copleşiţi de greutatea acestui sfârşit. Se privesc şi zâmbesc, atât, şi nici măcar nu-şi mai dau seama unde sunt.
Iată-i!, nici măcar nu văd că au ajuns deja în frig, pe scările instituţiei. O fată, lungană şi mai abţiguită, chiuieşte flămând auzind acordeonul unui ţigan responsabil cu „La mulţi ani!“. Îi ia pe cei mai tineri la o horă improvizată chiar în faţa scărilor peste care se aruncă orez. Iar ţiganul, care ştie sufletul omului şi la bucurie, şi la tristeţe, îşi arcuieşte gingaş instrumentul şi porneşte un cântec rapid special pentru paparudele care vestesc sfârşitul lumii. E veselie în glas şi-n muzică. Păi, ce-or mai juca! Şi ce-or mai cânta! Înăuntru, un alt domn o pupă insistent pe viitoarea lui soţie. Poate că avea dreptate doamna coregraf: „Hai, că o să fie bine!“. Sfârşitul lumii continuă să vină, viaţa merge mai departe.
Profeţia unui lăutar bătrân
Ninge, dar nu e nimic curat – albul pur, albul sigur e o minciună grosolană! Alexandru şi Maria se pregătesc de începuturi, iar totul în jur anunţă apocaliptic că lumea aceasta se pregăteşte să moară. Copii care parcă abia au lăsat sânul de florăreasă al mamei, care abia s-au desprins de cozile ei împletite, privesc trecătorii cu ochii lor căprui, mari şi le cer cu seninătate câţiva lei. Alţi copii, care abia au încheiat ciclul celor şapte ani de-acasă, cer ţigări şi foc cu o dezinvoltură stranie. Lângă ei, bărbaţi se încruntă şi-şi lasă expectoraţiile pe zăpada şi aşa murdară, iar doamne de vârsta a doua, încă agreabile, blestemă şoferii neatenţi, politicienii, comuniştii şi toată viaţa asta grea.
Pe-aci se iau şi pe partea ailaltă se duc şi se desfac. Dracu’ ştie ce au? Nu mai rezistă căsătoriile ca altădată.
În faţa Oficiului Stării Civile, lăutarul bătrân, trecut, cântă în continuare, la fel de fals „Mulţi ani trăiască!“ şi-şi mângâie acordeonul fără suflet, din instinct. E sătul de nunţi ca popa de colivă, nu mai are încredere în nimeni şi în nimic: „Pe-aci se iau şi pe partea-ailaltă se duc şi se desfac. Dracu’ ştie ce-au?! Nu mai rezistă căsătoriile ca altădată. Îţi spun, că eşti tânăr, nu te-nsura! De ce să pui capăt lumii aşa, măi, băiete?“, mă sfătuieşte bătrânul, deşi el urează tuturor celor care coboară scările cu orez viaţă la fel de lungă.
Alexandru şi Maria îl contrazic pe lăutar. Zice Alexandru că nu-i adevărat!, că el oricum, nu bea, nu merge la femei, nu face nefăcute. „Eu le am cu fotbalul, dar nicio nevastă nu cred că poate să spună ceva la asta. Ascultă, lucrez într-un club unde influenţa anturajului este foarte puternică. Vezi numai fuste mini, numai 90-60-90, însă nici măcar o dată, în ultimii 2-3 ani, nu mi-a trecut prin minte să o înşel pe soţia mea.“ Iar Maria confirmă. Aşa este, niciodată.
Ziua asta apocaliptică şi-au ales-o mai mult din utilitate decât ca să iasă din tipare. Sunt tineri pragmatici: trebuia să se cunune acum, că îndată se naşte ’ăl mic şi trebuie să-i dea tatăl numele, să fie în acte cum trebuie. Pentru cununie, au vrut ceva mic, intim, aşa le-a plăcut lor. Petrecerea o să fie la fel, iar la biserică s-or căsători la anu’, ori când i-o primi părintele. O să fie bine.
Mai bolnavi, mai fericiţi
Celibatarii sunt expuşi unui risc dublu de a se îmbolnăvi de cancer, spre deosebire de cei care sunt căsătoriţi, relevă un studiu al unui grup de cercetători norvegieni. Oamenii de ştiinţă de la Universitatea din Oslo au ajuns la această concluzie după ce au analizat rata mortalităţii de cancer în ultimii 40 de ani şi au observat că atât bărbaţii, cât şi femeile necăsătorite întâmpină un risc mai ridicat să moară din cauza uneia dintre cele 13 forme comune de cancer.
Cu toate acestea, doar 28% dintre burlaci sunt cu adevărat nefericiţi, potrivit unui sondaj realizat de site-ul de matrimoniale Parhip pe un eşantion reprezentativ de 1.500 de persoane. Mai mult, 10% dintre celibatari sunt foarte fericiţi, iar alţi 11% sunt mulţumiţi de statutul pe care-l au, în timp ce 31% dintre respondenţi au spus că starea lor de spirit nu este schimbată în niciun fel de absenţa sau de prezenţa unui partener.
Se încarcă comentariile...
