Antropologi: Smartphone-ul este în prezent „locul în care ne trăim viaţa” STUDIU

Oamenii au ajuns să numească smartphone-ul casă.

Utilizatorii de smartphone-uri sunt în prezent echivalentul metaforic al unor „melci care îşi poartă casa în buzunar”, conform unui studiu realizat de University College London. Oamenii au ajuns să se ataşeze emoţional de dispozitivele lor, să reducă interacţiunea cu familia sau prietenii, preferând să petreacă cât mai mult timp navigând pe telefon.

O echipă de antropologi de la University College London (UCL) a petrecut mai mult de un an documentând utilizarea smartphone-urilor în nouă ţări din întreaga lume, din Irlanda până în Camerun. Cercetătorii au descoperit că oamenii formează o legătură emoţională puternică cu telefonul lor, unii find la fel de ataşaţi de el precum de propria casă.

„Smartphone-ul nu mai este doar un dispozitiv pe care îl folosim. El a devenit locul în care trăim”, spune Daniel Miller, profesor la UCL şi coordonatorul cercetării.

„Chiar şi atunci când suntem împreună fizic, putem deveni foarte rapid singuri prin folosirea telefonului”, a adăugat el. Cauza specifică este folosirea aplicaţiilor de comunicare precum WhatsApp.

„Pentru utilizatori din toată lumea, o singură aplicaţie a devenit cea mai importantă funcţie a smartphone-ului – LINE în Japonia, WeChat în China sau WhatsApp în Brazilia. Aceste aplicaţii sunt platforme unde fraţii discută despre cum să aibă grijă de părinţii lor în vârstă, acolo unde părinţii fac schimb de fotografii cu bebeluşii lor, sau acolo unde migranţii se reconectează cu familiile lor”, conform The Guardian.

Studiul arată că smartphone-urile au devenit necesităţi de bază, el fiind obiectul cel mai apropiat de casă sau locul de muncă, în funcţie de timpul pe care îl petrecem navigând pe acesta.

Cercetătorii subliniază că această „nouă casă” nu este neapărat un loc de relaxare, deoarece reprezintă şi un spaţiu de comunicare cu colegii de muncă.

Pe de altă parte, Miller spune că folosirea telefonului are şi facilităţi: „ne ajută să creăm şi să recreăm o gamă largă de comportamente utile, de la restabilirea familiilor extinse până la crearea de noi spaţii pentru asistenţă medicală şi dezbateri politice”.

Studiul s-a concentart în mare parte şi pe persoanele în vârstă, mai precis cei „care se consideră nici tineri, nici vârstnici”.

Astfel, studiul pe persoanele în vârstă a ajutat la extragerea informaţiilor din orice nişă demografică.