Anca Ţurcaşiu, cântăreaţă: „Bărbaţii trăiesc altfel decât noi pe lumea asta“

Anca Ţurcaşiu face parte din toate exaltările tinereţii noastre şi din confirmarea nobilă a faptului că frumuseţea nu cunoaşte vârstă. Este cântăreaţă, actriţă, mamă, soţie, om discret şi bun la suflet, deopotrivă. Pentru cei cărora pozele nu le sunt de ajuns, pe Anca o puteţi vedea în toamna aceasta pe scena Teatrului Naţional de Operetă Ion Dacian, în „Maria de Buenos Aires“ şi „Rebecca“. Pagini realizate d

„Tango": Când te-ai îndrăgostit prima dată? Când ai descoperit iubirea?

Anca Ţurcaşiu: La 18 ani. M-am mai îndrăgostit şi mai devreme, dar nu a fost aşa serios şi puternic. Ştii cum se spune, că omul are o mare dragoste pe care şi-o aduce aminte toată viaţa; a fost pe la 18 ani cu un bărbat mai în vârstă ca mine, dar care nu m-a luat oarecum sub aripa lui ca să se fălească cum că are o iubită tânără şi frumoasă, ci pentru că s-a îndrăgostit de mine şi chiar cred în asta, şi eu m-am îndrăgostit de el ca o copilă nevinovată şi am învăţat foarte multe lucruri de la el.

Îmi poţi spune cine este?

Nu are importanţă cine este... Important este că acea iubire a existat şi că am trăit-o cu intensitate maximă, având în vedere şi „aripile vârstei"...

N-aţi avut de înfruntat gura lumii, discuţiile din jur, familiile?

Nu, pentru că nu prea ştiau, am fost aşa, mai feriţi de lume şi de tot. Familia nu prea era de acord, dar n-a avut încotro.

Şi ce s-a întâmplat cu o iubire atât de frumoasă?

S-a terminat brusc, pentru că eu n-am fost de acord să fac un pas decisiv pe care mi l-a cerut. Nu are rost să intru în detalii, ideea e că s-a terminat. Eu sunt foarte realistă totuşi, iar el voia totul sau nimic.

Dar dă-mi un exemplu de lucruri pe care le voia el.

De exemplu: „Hai să plecăm în Australia, de mâine, numai noi doi!". Şi nu am putut să fac asta. Am zis că nu pot să-mi las familia, profesia... Eu nu am fost în stare să las totul. Şi s-a terminat. A fost o perioadă scurtă, această iubire, dar foarte intensă şi  care mie mi-a folosit. 

Noi te-am văzut cu Gheorghe Gheorghiu. Aţi avut o relaţie foarte vizibilă vreo câţiva ani. Cum s-a întâmplat cu povestea voastră?

Relaţia mea cu el a durat vreo patru ani. Era o diferenţă de 16 ani între noi, dar el şi acum e un copil mare, şi atunci era mult mai copil decât mine. Cânta toată ziua la chitară, râdea, mă pupa încontinuu, ţopăia pe stradă ca un copil, iar eu veneam după o relaţie mai serioasă, mai academică, nu ştiu cum să spun, din care probabil că am sărit pentru că a fost o gură de aer. A fost altceva. Şi muzica lui, şi sufletul lui, şi poezia din el, curgea din el cântecul cu poezia de la cap la coadă. Ai pomenit aşa ceva? Eu nu pot să înţeleg. „Cine ţi l-a trimis?", îl întrebam. Zicea: „Nu ştiu, aşa am simţit". 

Nu ai suferit atunci?

Am suferit foarte mult, dar ăsta a fost şi motivul pentru care am plecat în America, într-un turneu de o lună de zile, ca să scap şi să uit de suferinţă, pentru că mi se părea nedrept ce trăiesc. Mergeam pe stradă şi plângeam şi m-a sunat cred că tot Marius Ţeicu şi mi-a zis: „Hai, vino cu noi în turneu, cu Alexandru Arşinel, cu Stela Popescu, Gheorghe Turda, Jean Constantin". Şi am plecat numai pentru a fugi de gândurile mele de aici şi aşa l-am cunoscut pe Cristi, acolo, în America, în turneul ăla.

Deci e posibil ca o femeie atât de frumoasă ca tine să...

Să fie înşelată şi părăsită (râde)? Da. Nu are nicio legătură frumuseţea cu ceea ce ţi se întâmplă.

Şi atunci ce vor, de fapt, bărbaţii?

Bărbaţii?! Nu vreau să generalizez, dar bărbaţii trăiesc altfel decât noi pe pământul ăsta. Suntem extrem de diferiţi. Noi asta nu vrem să înţelegem, ca femei. Cred că nu vrem să înţelegem că ei simt şi trăiesc total diferit de noi, hormonal, emoţional, creierul percepe altfel lucrurile. Eu am învăţat să înţeleg asta.

Spune-mi cum l-ai cunoscut pe Cristi. Ai spus că v-aţi întâlnit în America.

El era managerul hotelului unde am dat noi spectacol. Lucra în Sacramento, era manager la Radisson, trăia de vreo opt ani acolo, avându-l pe tatăl lui de vreo 25 de ani în Statele Unite - s-a dus acolo imediat după revoluţie. Când am coborât din autobuz, era seară, eram nedormită de 24 de ore, după spectacole până la 4 dimineaţa, fusese greu, greu... Îmi spălasem la maşină un trening, la o femeie, care mi-l băgase la 100 de grade şi treningul intrase la apă, eram cu gleznele pe afară, eram jalnică, cu nişte cearcăne până în barbă... Şi am coborât din microbuz şi am văzut un bărbat. În viaţa mea nu m-am uitat după bărbaţi, crede-mă, şi nu e genul meu să flirtez sau să mă uit sau să mă intereseze chestiile astea, aşa sunt eu, nu ştiu de ce. Dar am dat cu ochii de el şi a fost primul bărbat la care m-am uitat să văd dacă are verighetă. Mi-a venit să intru în pământ, pentru că arătam cel mai rău din viaţa mea, în momentul ăla şi m-am gândit: „Cum e posibil?" În loc să fi coborât din maşină ca o divă, eu să arăt ca ultimul om de pe pământ la care nu s-ar uita nimeni niciodată.

"Am dat cu ochii de el şi a fost primul bărbat la care m-am uitat să văd dacă are verighetă. Mi-a venit să intru în pământ, pentru că arătam cel mai rău din viaţa mea."

Anca Ţurcaşiu, alături de fiul său şi soţul său, Radu şi Cristi