Altfel, fata e cam sărăcuţă-n tărtăcuţă. Dar dacă-i dai pe mână ce-a ouat tehnologia în materie de mobile, îi aleargă degetele pe ecrănaş de zici că trebuie să turtească un muşuroi întreg de furnici, bucată cu bucată, în numai zece secunde.

Vară-mea i-a răspuns că, dacă nu-şi cârpeşte urgent mediile la şcoală, o să-i cumpere ea un telefon cu furcă şi rotiţă, ca pe vremea copilăriei noastre bucolice. I-am sugerat timid să-i cumpere şi o uşă nouă, deoarece pe cea curentă tocmai o trântise de i-a luxat balamalele, în semn de protest faţă de căpoşenia mămucii.

Asta e o fază tipică din înduioşătoarea viaţă a adolescenţilor, cărora niciun adult nu le înţelege zbaterile, crizele existenţiale şi nevoia imperioasă de celulare, de tablete şi, în general, de tot ce începe cu ”i” mic de tipar. Evident, o săptămână mai târziu, am aflat că mami i-a cumpărat totuşi telefonaşul râvnit, emoţionată fiind de faptul că, în stufărişul de treiuri şi cinciuri la algebră, a apărut şi un şapte miraculos.

Strada e plină de liceeni şi studenţi care intră cu căpăţânile-n stâlpi, în timp ce-şi scarpină celularele şi nu se uită pe unde calcă - dau în gropi la propriu, ”cu chipul lor isteţ de oaie creaţă”, vorba lui Eminescu.

Zilele trecute, mergea în faţa mea, pe trotuar, o elevă (am dedus că era fată numai din faptul că avea un muţunache atârnat de telefon, că altfel hainele adolescenţilor sunt cam unisex). A ţăcănit în ecran inclusiv în timp ce traversa, n-a auzit croncănitul tramvaiului care era s-o calce, că tocmai o suna tipa căreia îi trimisese 80 de sms-uri.

Am auzit partea ei de conversaţie: ”Ce pana mea faci, fată, de nu răspunzi? Io sunt în Drumul Taberei sau gen. Nu ştiu exact, că aseară m-a dus Gioni la el acasă cu maşina şi să moară mă-sa dacă ştiu ce stradă-i asta, hă, hă, hă! Ce? Ce-ai zis, fată? Vorbeşte, fată, mai tare, că a trecut un dobitoc cu tramvaiu’ şi n-am auzit. Eeee, na! Să mori tu că te-ai despărţit de Carabină? De ce, fată, că era un tip ok... Bine, le-avea el cu băutura şi cu cafteala-n club, da’ măcar aveai protecţie, proasto, că toţi tovarăşii lui te păzeau ca pă valută! Nici maşina nu şi-o păzea ca pă tine!”.

S-a pierdut în zare şi n-am mai auzit-o, intrasem deja pe altă frecvenţă, fiindcă din spate venea un Făt-Mucos îmbrăcat ca Justin Bieber, care (aţi ghicit) vorbea la telefon: ”Mă Lori, dacă tu te juri pă viaţa lu’ Kim Kardashian că nu ţi-ai pus-o cu Bruno, io te cred!”.