Adevărul Live: Boala timpului liber sau de ce ne îmbolnăvim în vacanţă?

0
Publicat:
Ultima actualizare:

După un an în care ne-am străduit să respectăm termene-limită, să ducem la capăt proiecte şi să ne îndeplinim toate sarcinile profesionale, aşteptăm vacanţa ca pe o recompensă. Timp în care să ne odihnim, să ne relaxăm şi să ne încărcăm bateriile pentru perioada următoare. Uneori, însă, planurile ne sunt date peste cap şi organismul reacţionează altfel decât ne aşteptam.

Stare de rău – similară cu cea a virozei – nevralgii, dureri de cap, musculare, toate numai bune să ne strice vacanţa. Psihologii o numesc boala timpului liber, deşi nu o încadrează neapărat în categoria bolilor.

S-a discutat despre subiect, despre simptome şi cum putem să ne ferim de ele, cu Oana Bâltoc – jurnalist Adevărul – Darie Cristea, sociolog Inscop şi psihologul Keren Rosner, invitaţii Adrianei Mariş, la Adevărul Live.

Totul este legat de stres. Viaţa asta este un fel de carusel care nu se mai opreşte. Boala se manifestă la persoanele foarte stresate la locul de muncă. Tragi tare toată săptămâna cu gândul că ai weekendul, că te vei relaxa. Chiar şi ăsta este un motiv de stres. Aceste schimbări bruşte de ritm dau organismul peste cap. În timpul săptămânii sistemul imunitar se mobilizează şi chiar face faţă. În weekend, din punct de vedere psihologic, ne relaxăm, sistemul imunitar cade şi apar simptome asemănătoare cu o viroză: dureri musculare, de cap. Aşa ajungem să ne întoarcem la serviciu luni dimineaţă cu bateriile descărcate, ne explică ce este această boală a timpului liber, jurnalista Oana Bâltoc. Organismul se obişnuieşte cu un ritm şi când ne relaxăm nu ne mai putem adapta atât de repede la noua stare. Aşa ajungem să ne simţim mizerabil, mai spune Oana Bâltoc.

Boala timpului liber sau de ce ne îmbolnăvim în vacanţă

Pe de altă parte cu toţii trăim o adevărată nebunie şi de când cu criza economică. Este clar că din cauza stresului, randamentul scade. Poate părea banal faptul că psihologii încearcă să ne avertizeze. Chiar şi eu le iau în râs avertismentele, dar nu este chiar aşa. Aceste sfaturi ar putea să ne ajute. Mici lucruri ne pot ajuta să ieşim din starea asta, dar am intrat într-o rutină şi nu aplicăm nimic din ce ştim, continuă Oana Bâltoc.

Boala timpului liber este o metaforă, un simptom

Tocmai ieşim dintr-o perioadă cu vacanţă obligatorie, de multă ori procesul acesta de adaptare la o vacanţă nu este neapărat voluntar. Constatăm că o asemenea vacanţă ne este impusă, pur şi simplu. Când pleci într- asemenea vacanţă la care participă întreaga societate, şi dacă ai vrea să faci câte ceva, nu prea mai ai ce. De foarte multe ori în aceste situaţii, sărbători, vacanţe, ceremonialuri, trecerea aceasta de la muncă la sărbătoare ne obligă să facem nişte ritualuri: să gătim, să ne vedem cu rudele. Aşa ajungem şi mai obosiţi. Există nişte modele cărora ne supunem cam toţi, cu toţii avem familie, cu toţii sărbătorim. Aşa trecerea se face mai uşor, conform lui Darie Cristea.

Adevărul Live Darie Cristea FOTO Dorin Constanda

Boala timpului liber este un fel de metaforă. Exact acelaşi proces este acelaşi când ne întoarcem din vacanţa de la munte. În realitate vorbim de un complex simptomatic. În asemenea situaţii sunt implicate atât de multe variabile încât e destul de greu de a găsi o modalitate de a ne adapta. Putem observa că asemenea probleme apar mai degrabă în perioada verii, pentru că există o mai mică densitate a obiceiurilor care asigură o petrecere a timpului, spune Darie Cristea (foto dreapta).

Boala timpului liber este un simptom în anumite situaţii. Vorbim de persoanele cu un job foarte solicitant cu un ritm alert şi care îşi doresc să se relaxeze de sărbători. Fiind obişnuiţi să-şi planifice totul, îşi planifică şi vacanţa. Însă, psihicul uman are nevoie de un timp de adaptare. Astfel oamenii nu se simt relaxaţi, nu se pot detaşa automat, instantaneu la o viaţă relaxată, liniştită şi să se rupă de toate gândurile legate de activitatea obişnuită, spune psihologul Keren Rosner.

„Fă-ţi timp pentru tine“

Vorbim de persoane echilibrate, dar care din cauza unei activităţi solicitante şi unui program zilnic prelungit nu-şi permit să acorde timp pentru propria persoană. Genul de persoană care se află mereu la birou, la întâlniri de afaceri sau chiar acasă în faţa calculatorului, continuă psihologul.

Oamenii aceştia nu renunţă nici în vacanţă la telefon, la laptop, şi astfel nu reuşesc să se detaşeze. În primul rând astfel de persoane trebuie să înţeleagă că resursele psihicului sunt şi ele limitate. Dacă la sfârşitul săptămânii nu-şi rezervă timp pentru a se detaşa vor ajunge, la un moment dat, să nu mai aibă de unde să extragă aceste resurse. Ar fi bine să-şi aloce din programul lor plin un pic de timp pentru sine, fără telefon, laptop, ci doar cu familia, cu copiii, continuă Keren Rosner.

Sunt foarte importante chiar micile pauze în timpul programului de lucru. La fiecare oră sau două ore ar trebui câteva minute să te ridici de pe scaun, să te plimbi un pic. Chiar dacă aceşti oameni spun că este un timp pierdut, dispoziţia se va îmbunătăţi cu siguranţă. Un telefon la o persoană dragă... toate astea sunt minute câştigate, ne sfătuieşte psihologul Keren Rosner.

Aceste mici ritualuri ţin de o anumită igienă psihică, întreabă Oana Bâltoc.

La fel cum este o igienă a somnului, a programului de lucru. Nu suntem maşini, roboţi. Suntem oameni cu posibilităţi limitate şi trebuie să ne alimentăm. Alimentarea se face tocmai din resursele de prietenie, de artă, chiar sportul pentru că partea fizică şi somatică sunt legate între ele şi această interdependenţă trebuie protejată din ambele direcţii, răspunde doamna Rosner.

„Cel mai bine ar fi, pe lângă pauze, să ne dăm voie să fim în vacanţă“  - Adriana Mariş.

De ce nu poţi să te rupi de serviciu

Nu e vorba doar de asta. De multe ori e greu de măsurat gradul de stres al unui job. Oamenii cu activităţi intelectuale trăiesc într-un anume tip de lume şi tot cercul de cunoştinţe se leagă de locul de muncă. Mulţi dintre noi avem cercul de cunoştinţe şi de prieteni care aparţin de locul de muncă pentru că acolo sunt preocupările comune, acolo se formează chiar şi relaţii de rudenie (naşi, fini etc.), spune sociologul Darie Cristea.

Nu e atât de uşor să te mai rupi de această lume şi prietenii sunt tot aceiaşi. În general trăim într-un asemenea sistem în care nu ne putem decupla 100% de el. Când vorbim de acest sindrom nu este vorba întotdeauna de omul care stă cu telefonul la ureche chiar şi în vacanţă. Vorbim de cel care are o suferinţă fizică când nu mai are acces la telefonul sau laptopul respectiv, adaugă sociologul. Există anumite obiceiuri de muncă pentru că nu le mai putem practică în vacanţele forţate. E vorba de un tip de adaptare. 

Timpul liber nu a existat mereu în mediul urban, ci culmea este că a existat în mediul rural. Când a început perioada urbană cu industrializarea masivă se muncea 14-20 de ore pe zi în condiţii de relativă sclavie, şi sâmbăta şi duminica chiar. Noi suntem obişnuiţi să înjurăm societatea de consum, dar este şi un motiv pentru care avem timpul acesta liber, când putem face şi alte activităţi. De aici apare şi presiunea fenomenală asupra vacanţei. În societatea modernă când familia trebuie să se adune de peste tot, apare acest fenomen, continuă sociologul.

Dacă timp de 20 de ani ai stat acasă în vacanţă, îţi va fi foarte greu să pleci într-o vacanţă. E o situaţie nouă şi orice nou presupune o anxietate, continuă sociologul. Dacă pur şi simplu stai şi refuzi să te obişnuieşti, logic că nu te vei obişnui vreodată. Sărbătorile de iarnă ne oferă un tip de relaxare tocmai pentru că suntem obişnuiţi cu asta, de la părinţi, de la bunici. Sunt nişte scheme mentale care te-au obişnuit să faci efortul cumpărăturilor, gătitului, vizitelor.

Nu vorbim doar de oboseala efectivă, sau de stresul nebun ci vorbim despre o situaţie în care munca, într-un fel sau altul, cea care ne ocupă peste 18 ore pe zi şi trecerea la o situaţie în care nu mai are rost să ai asemena activităţi, spune sociologul Darie Cristea.

O prietenă de-a mea spunea chiar că se întoarce din vacanţe mult mai obosită, mai ales când vizita alte oraşe, ţări străine. Încerca să vadă totul, să viziteze totul, şi astfel era mai obosită la întoarcere decât atunci când pleca, povesteşte Oana Bâltoc.

Genul ăsta de oboseală nu se transformă în oboseală cronică. Nu e neapărat cea mai dramatică situaţie că nu te-ai odihnit în vacanţă. Odihna pasivă dă un soi de dependenţă, prăbuşirea asta, de la activitate intensă la relaxare totală este dependentă şi este foarte greu să te recuperezi după ea. O oboseală generată de o vacanţă activa se va estompa mult mai uşor decât starea de plictiseală din care nu mai poţi să ieşi, adaugă sociologul Darie Cristea.

Oamenii fericiţi - cum se explică starea de fericire

Ţările care se situează mereu în topurile fericirii, topuri care ne scot pe noi din sărite, poate că au reuşit să găsească secretul unui stil de viaţă care să le ofere acest echilibru, spune Oana Bâltoc.

Aici e vorba de un fenomen psiho-sociologic destul de complicat. De foarte multe ori, a măsura fericirea presupune a măsura aspecte subiective ale vieţii. Zeci de ani de zile irlandezii erau cei mai fericiţi. Din multe puncte de vedere există un tip de mulţumire că se face parte din acest tip de societate, şi nu din punct de vedere patriotic. E vorba de o stare măsurată în perioade neutre. E greu de explicat doar plimbându-te pe stradă şi încercând să-ţi dai seama ce au ei de se simt bine, răspunde Darie Cristea.

Nu e uşor de înţeles de ce există state cu o cantitate atât de mare de fericire. Se încearcă tot soiul de artificii de măsurare pentru a înţelege fericirea. Sistemul social cu un management mai performant ar fi ceva ce au în comun, mai ales ţările nordice care se situează mereu în aceste topuri ale fericirii, conform lui Darie Cristea.

Există cazuri de corupţie, chiar şi la ei, au fost implicate şi familiile regale. Însă există o eliberare de stres la nivel social pentru că nu te confrunţi cu micile chestii (funcţionarii publici nervoşi sau şpaga la doctor). Nu există presiunea asta a micii corupţii, că eşti convins că nu se va rezolva orice problemă minoră pe care o ai cu funcţionarii. Când omul nu se întâlneşte cu lucrul ăsta la tot pasul, e mai tolerant, spune Darie Cristea.

     

Stil de viață



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite