Adevărul despre Romeo şi Julieta: cea mai frumoasă şi mai tragică poveste de dragoste a fost inspirată de un caz real?

Adevărul despre Romeo şi Julieta: cea mai frumoasă şi mai tragică poveste de dragoste a fost inspirată de un caz real?

Romeo şi Julieta ar fi fost doi îndrăgostiţi care au trăit în Verona şi care au murit unul pentru celălalt, în anul 1303. Foto: cinemagia.ro

A existat sau nu cu adevărat povestea de dragoste dintre Romeo şi Julieta? Diverse ipoteze circulă de foarte mult timp, iar noi şi noi supoziţii apar pe măsură ce vechile teorii continuă să fie vehiculate.

Printre teoriile care circulă cu privire la originia poveştii de dragoste dintre Romeo şi Julieta există şi aceea că aceasta ar veni chiar din antichitate, povestea tinerilor din Verona nefiind mai mult decât o copie a poemului lui Ovidiu “Pyramus şi Thisbe” din anul 1 e.n.

Poemul se bazează pe un mit referitor la amanţii legendari ai mitologiei greceşti şi romane, Pyramus şi Thisbe, care s-ar fi întâlnit în secret după ce tatăl lui Thisbe s-ar fi opus cu vehemenţă relaţiei dintre cei doi. În noaptea în care cei doi amorezi şi-ar fi dat întâlnire, o poveste asemănătoare celei dintre Romeo şi Julieta, cunoscută deja la nivel mondial, are loc, dând startul poemelor de dragoste tragice bazate, aparent, pe poveşti adevărate.

Succesiunea evenimentelor din acea noapte ar fi următoarea: cei doi îşi dau întâlnire, Thisbe fiind prima care ajunge la locul stabilit, pe care însă îl părăseşte la scurt timp la vederea unei leoaice cu gura însângerată. În fuga sa, Thisbe scapă vălul în apropierea animalului. Când Pyramus soseşte la locul întâlnirii, găseşte vălul plin de sânge şi deduce că iubita sa a fost ucisă de bestie. Într-o profundă disperare, acesta se sinucide. Thisbe descoperă corpul inert al amorezului său şi, la rândul ei, se sinucide.  

Mit vs. adevăr despre Romeo şi Julieta

Într-un articol publicat în iunie anul trecut de San Diego Reader apar noi ipoteze cu privire la celebra tragedie, la veridicitatea poveştii de dragoste şi la existenţa personajelor. Până şi balconul Julietei de pe Via Cappello nr. 23 din Verona este un indiciu desfiinţat, acesta fiind construit la începutul secolului XX pentru atragerea turiştilor, potrivit sursei menţionate.

De asemenea, se crede că sursa lui William Shakespeare pentru opera sa a fost poemul lui Arthur Brooke - The Tragicall Historye of Romeus and Juliet (n.r. Tragica istorie a lui Romeo şi a Julietei) - din anul 1562 (foto jos). Însă acesta, la rândul lui, a fost o traducere a poemului “Giulietta e Romeo” scris de Matteo Bandello în 1554, care a rescris-o după “Giulietta e Romeus” de Luigi da Porto (1535).

The Tragicall Historye of Romeus and Juliet (n.r. Tragica istorie a lui Romeo şi a Julietei) Foto: Wikipedia

Dacă alegem varianta propusă de absoluteshakespeare.com, atunci da, Romeo şi Julieta au existat şi au avut tragica poveste de dragoste descrisă de Shakespeare şi nu numai. Aceştia, potrivit site-ului, ar fi fost doi îndrăgostiţi care au trăit în Verona şi care au murit unul pentru celălalt, în anul 1303. Ambele clanuri, Capulet şi Montague, ar fi existat încă în Verona la vremea când Shakespeare ar fi descoperit această poveste în poemul lui Arthur Brooke din 1562.

Au existat cu adevărat familiile menţionate de Shakespeare?  

Istorisirea lui Luigi da Porto are loc în Verona. Familiile enunţate de acesta sunt Montecchi (Montague) şi Capulletti (Capulet), iar Da Porto a jurat că povestea s-a întâmplat aievea. Romeus o întâlneşte pe Giulietta la un carnaval. El uită că este îndrăgostit de o altă femeie şi se îndrăgosteşte până peste cap de Giulietta. Când pătrunde la ea pe fereastră, ea doarme. El crede că este moartă şi îşi pune capăt zilelor. Ea se trezeşte, îl găseşte, iar apoi se sinucide şi ea. 

Da Porto le-a dat numele celor doi îndrăgostiţi, adăugând noi personaje: Marcuccio, Theobaldo, Friar Lorenzo. El ar fi scris nuvela ca un avertisment pentru “pericolele dragostei”. În versiunea italiană a poemului, numele Julietei este întotdeauna plasat înaintea numelui iubitului ei. Pe măsură ce este reluată povestea de către un alt autor, scade şi vârsta Julietei: 18 ani după Bandello, 16 conform lui Brooke  şi 14 în capodopera shakespeariană.   

Familiile menţionate de Da Porto le sunt familiare cititorilor din Purgatoriul lui Dante (Cântul 6), finalizat în jurul anului 1310: “Veniţi să vedeţi Montecchi şi Cappelletti…/ Aceia deja trişti…”.

Totuşi, potrivit investigaţiei realizate de publicaţia San Diego Reader, aceste nume nu reprezintă chiar familiile feudale despre care a scris Shakespeare. Acestea ar fi fost de fapt grupuri politice. Montecchi ar fi deţinut un castel în apropierea Veronei, dar nu aceştia ar fi fost membrii clanului feudal. Mai exista o familie Montecchi în Cremona, cei în cauză, care a prosperat în anul 1200. Cei din clanul Cappelletti, de asemenea din Cremona, erau aristocraţi. Ei purtau, potrivit sursei citate, mici pălării pentru a se distinge şi au cunoscut bunăstarea după ce majoritatea membrilor clanului Montecchi a părăsit regiunea.

O ipoteză ar fi aceea că Da Porto a ales numele evocate de Dante din simplul motiv că erau recognoscibile. Câţiva membri din clanul Montecchi s-au relocat în Anglia, devenind Montagus.    

Alte surse susţin însă că o poveste similară celei din “Romeo şi Julieta” apare în 1476 în “Novellino” de Massuccio Salernitano şi că de fapt aceasta a fost repovestită cincizeci de ani mai târziu de către Luigi da Porto, care şi-a botezat îndrăgostiţii Romeus şi Giulietta.

Prima reprezentaţie atestată a piesei “Romeo şi Julieta” a avut loc în 1662, fiind pusă în scenă de către William Davenant, poetul şi scenaristul care a insistat că era fiul nelegitim al lui Shakespeare, scrie shakespeare-online.com. Alte surse susţin că piesa a fost jucată pentru prima dată în 1595 şi că a devenit imediat foarte populara în rândul publicului londonez.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările