A trecut printr-un infarct la 37 de ani. După trei ani, alerga la maratoane

Cristian Ciucă are 45 de ani, e căsătorit şi are două fiice. Avea 37 de ani şi era pe vârful unui munte când au apărut primele semne că se pregăteşte un infarct.

Atunci, nu ştia ce i se întâmplă, dar avea să afle peste o săptămână, când medicii de la Floreasca i-au montat un stent pe inimă. După operaţie a început să meargă din nou. La început, 50, 100 de metri. A ajuns la kilometri întregi si apoi la alergare şi alergare montană. Acum, participă la maratoane şi nu poate să trăiască fără să alerge.   

La începutul lui 2012, Cristian Ciucă, căruia prietenii îi spun Cristi sau Andu, avea 37 de ani şi jumătate. Pasionat de drumeţii montane indiferent de anotimp, în ultimul weekend din ianuarie a plecat într-o tură, cu gaşca, în munţii Ciucaş. Ninsese şi era foarte frig. Termometrul arăta undeva în jur de minus 25 de grade C, aşa că nu a luat prea mult în seamă oboseala pe care a simţit-o pe un traseu care, în mod normal, nu i-ar fi pus probleme.

„Cu o săptămână înainte, am urcat în Ciucaş. La urcare, am început să simt o oboseală pe care eu, de obicei, urcând pe munte, nu o simţeam. Mergeam trei paşi prin zăpadă şi trebuia să mă odihnesc. Am dat vina pe oboseala de la serviciu. Eram trei persoane şi ne-am dus pe vârful Ciucaş, bine că nu mi s-a întâmplat nimic acolo”, începe Andu să-mi povestească.

Ne-am întâlnit într-un bar de lângă Piaţa Romană. Avem la dispoziţie o oră şi jumătate, timpul în care fiica lui cea mică e la un curs de actorie, ca să vorbim despre problema lui de inimă. 

Îl ştiu pe Andu de aproximativ 25 de ani şi, deşi ştiam că a avut o operaţie pe inimă, niciodată nu am îndrăznit să-l întreb concret despre ce e vorba. A trebuit să am pretextul acestui articol ca să vorbim deschis despre asta. Şi nu pentru că el s-ar fi ferit, ci pentru că eu m-am ferit să pun întrebări. Mi s-ar fi părut că îl iscodesc şi întotdeauna te gândeşti despre un om cu probleme de sănătate că ăsta e ultimul lucru de care ar avea nevoie. Dar nu e aşa, nu mereu.

Uneori, oamenii care au probleme de sănătate – de orice fel – sunt evitaţi de către ceilalţi. Uneori, se simt singuri. Uneori, nu înţeleg de ce nu le pasă celorlalţi. Uneori, se închid în ei. Nu e cazul lui Andu, unul dintre cei mai veseli oameni pe care îi ştiu. Un om care adună oameni în jurul lui, un om cu iniţiativă, un om cu suflet. De-asta i se mai spune şi Inimosu’. De-asta, şi pentru că a suferit o operaţie pe inimă.

Oboseala, respiraţia îngreunată, palpitaţiile şi durerea toracică, pe care el nu şi le explica atunci, sunt câteva dintre simptomele care anunţă un posibil infarct.

Timp rămas până la infarct: o săptămână

Cu ceva timp înainte de urcarea pe Vârful Ciucaş, Andu începuse să simtă că ceva nu e în regulă cu el. I se părea că are palpitaţii şi că îl ţine ceva în stânga. Începuse deja să mănânce mai sănătos şi să fie atent la semnalele pe care i le transmite corpul. Începuse deja să se gândească la tatăl lui, care murise cu nouă ani înainte, de inimă.

După drumeţia pe Vârful Ciucaş, în care a înotat prin zăpadă şi ger, a ajuns la cabană şi s-a odihnit. A doua zi s-a întors în Bucureşti şi i s-a părut că se simte bine.

Continuarea aici