A învins cancerul cu celule stem

Pentru a dovedi cancerul trebuie să crezi că o poţi face. Aceasta este filosofia testată şi demonstrată de o româncă mai mult decât norocoasă. Grija pentru viitorul copilului ei i-a dat unei tinere şansa la o viaţă sănătoasă, după ce, ani la rând, a trăit coşmarul numit cancer.

Mădălina Rândaşu (32 de ani) şi-a petrecut adolescenţa prin spitale şi a înghiţit tot atâtea pastile pe câtă umilinţă a trebuit să îndure din cauza unei boli cu nume îngrozitor. Avea numai 15 ani când medicii au diagnosticat-o cu Hodgkin, cancer al sistemului limfatic.

„Tuşeam încontinuu şi într-o zi mi-a apărut un nodul la gât", îşi aminteşte Mădălina. Pentru că medicii din Alexandria, unde locuia pe atunci, nu au ştiut exact de ce suferă, au trimis-o la Bucureşti, la Spitalul „Marie Curie".

Aici, după o lună de investigaţii amănunţite, diagnosticul a venit ca o sentinţă, trimiţând-o pe adolescentă la cure de chimio şi radioterapie. Timp de un an, Mădălina a stat mai mult prin spital decât acasă.

„Am avut noroc cu părinţii mei: sunt persoane optimiste. Filosofia lor era «avem o problemă, facem tratament şi ne vom face bine». Nu m-au tratat niciodată ca pe o bolnavă", povesteşte Mădălina.

VEZI AICI mărturia unei fete condamnate la moarte de medicii români: ”Mă bucur că am avut cancer. Am învățat multe”

Coşmar fără sfârşit

Boala a intrat în remisie după ce Mădălina a împlinit 20 de ani. Nouă ani mai târziu, ea a rămas însărcinată. Grijulie cu viitorul copilului ei, femeia a decis să recolteze celule stem din placentă, în cazul în care va avea vreodată nevoie.

„Spre sfârşitul sarcinii îmi apăruseră nişte semne pe picioare şi pe mâini şi aveam o stare generală proastă, dar am pus totul pe seama gravidităţii. După ce am născut, în octombrie 2008, continuam să mă simt rău. În decembrie am descoperit un nodul la gât şi am început iar investigaţiile", îşi aminteşte Mădălina.

La o săptămână, medicii i‑au confirmat bănuiala: boala se reinstalase. „Ne apropiam de Crăciun şi spitalele se închideau. Am trăit momente de groază în stare pură, însă trebuia să mă remontez pentru că aveam un copil de alăptat, iar el nu trebuia să simtă nimic", povesteşte femeia.

Maternitatea a salvat-o

Timp de o lună, Mădălina s-a plimbat de la un specialist la altul. A reînceput cura clasică pentru Hodgkin, iar analizele arătau o ameliorare.

„Mă simţeam mai bine, dispăruse şi nodulul de la gât. După câteva săptămâni însă, am primit un raport de două pagini în care mi se descria cu lux de amănunte o masă tumorală apărută în zona inghinală. Atunci, doctoriţa Oana Ciocan de la Spitalul Colţea mi-a spus că ar fi cel mai bine să fac un transplant de tip autolog, folosind celulele stem recoltate din sângele meu periferic", povesteşte Mădălina.

„Pentru a încerca toate variantele, doctoriţa m-a întrebat dacă mai am fraţi sau surori pentru a stabili dacă sunt compatibili cu mine pentru un alo­transplant. Şi aşa am aflat că sunt norocoasă, pentru că fratele meu e compatibil 100% cu mine, iar sora mea, 75%". Au urmat alte şedinţe de chimioterapie şi o schimbare radicală în privinţa alimentaţiei.

„Am refuzat să mai pun în gură alimente procesate industrial. Tot ce mâncam provenea de la ţară sau era preparat de mâna maică-mii. Îmi adunasem vreo 13 plante din care-mi făceam o fiertură maro şi amară şi mai aflasem de un amestec din miere zaharisită, polen de albine, propolis proaspăt răzuit, frunze de cătină uscate şi seminţe de armurariu. Din pasta asta aromată luam o linguriţă dimineaţa şi alta la prânz", mai povesteşte Mădălina.

A plătit doar kitul

Înainte de a începe transplantul în cadrul Spitalului Fundeni din Capitală, doctoriţa i-a recomandat Mădălinei o analiză PET - tomografie cu glucoză radioactivă -, la Institutul Oncologic European din Milano, care i-a demonstrat că masa tumorală dispăruse. Pentru a asigura remisia, doctoriţa Ciocan îi propusese un autotransplant din celulele stem recoltate din sângele periferic al Mădălinei. Însă cum criza ajunsese şi în spitalele din România, medicii de la Spitalul Fundeni i-au spus că nu mai au kituri de colectare.

„Auzisem că intervenţia costă 40.000 de euro, dar nu ştiam că suma este acoperită de Guvernul României. Mi-am luat inima în dinţi şi am întrebat medicul curant cât mă costă să fac transplantul, iar el mi-a zis că e nevoie numai de kitul de colectare de 3.100 de lei, restul fiind acoperit.

În primă fază, Mădălina a trecut printr-o cură agresivă, dar scurtă, de chimioterapie. Apoi, printr-o fază de mobilizare a celulelor: „Se montează un cateter pe vena femurală şi se colectează sângele într‑un dispozitiv în care se separă celulele stem. Nu simţi nimic, în afara unui disconfort, pe durata celor două-trei ore cât stai conectat la aparat", des­crie Mădălina procedura salvatoare. 

Trei centre de transplant în ţară

Odată cu înfiinţarea Registrului Naţional al Donatorilor Voluntari de Celule Stem Hematopoetice, prevăzută de HG 760/2009, Ministerul Sănătăţii a deschis trei centre de transplant de celule stem: unul în Timişoara, unul la Târgu-Mureş şi altul în Capitală.

Celulele-minune îl scapă de transfuzii

Vlad Decu (5 ani) este din Călăraşi şi s-a născut cu betatalasemie majoră, o boală gravă a sângelui, din cauza căreia este nevoit să facă transfuzii de sânge o dată sau de două ori pe lună. Părinţii lui au purtat această tară, fără a şti despre ea până în momentul naşterii, şi i-au transmis-o şi lui Vlăduţ.

Ani la rând, părinţii lui Vlad s-au chinuit să găsească soluţii pentru a învinge talasemia. În urma recomandărilor medicilor de a-l supune pe copil unui transplant de celule stem, părinţii s-au gândit că singura posibilitate ca această intervenţie să aibă loc este să mai facă un copil, de la care să poată recolta celule stem din cordonul ombilical.

Magda Decu, mama lui Vlăduţ, spune că în momentul în care a aflat de centrul de sânge placentar din România, împreună cu soţul ei, a luat decizia de a mai face un copil, chiar şi cu riscul de a-i transmite acestuia gena bolii. Din fericire, Magda Decu a născut o fetiţă perfect sănătoasă, la naşterea căreia a recoltat celulele stem care-i vor reda lui Vlăduţ şansa de a se vindeca de boala care i-a umbrit copilăria.

Maria, fetiţa familiei Decu, în vârstă de numai un an şi două luni, este compatibilă în proporţie de 97% cu Vlăduţ. Astfel, transplantul de tip fraternar va fi posibil în câteva luni, timp în care părinţii lui speră să strângă cei 150.000 de euro necesari pentru realizarea transplantului la o clinică privată din Italia. Până acum, familia Decu a reuşit să strângă aproape trei sferturi din această sumă. 

Sângele placentar vindecă peste 70 de boli

Transplantul de celule stem este considerat de medicii specialişti singura soluţie salvatoare în lupta cu boli grave precum leucemia, betatalasemia sau boala Hodgkin.

„În România, se apreciază că, în prezent, sunt aproximativ 1.500 de copii bolnavi de leucemie, 3.500 de copii care suferă de boala Hodgkin,la care se adaugă cei 370 de copii cu betatalasemie majoră. Mulţi dintre aceşti copii bolnavi ar putea fi salvaţi, la fel ca în cazul lui Vlăduţ Decu, în urma unui transplant de celule stem", consideră doctorul Tudor Panu, directorul general al Cord Blood Center, prima bancă de celule stem din România.

Specialiştii din domeniu apreciază că grefa de sânge placentar poate fi folosită în tratarea a peste 70 de boli de sânge maligne şi benigne, în condiţiile în care se respectă compatibilitatea dintre donator şi beneficiar.

Fără acces la bazele internaţionale

Cu toate că, anul trecut, Ministerul Sănătăţii a dispus înfiinţarea Registrului Naţional al Donatorilor Voluntari de Celule Stem Hematopoetice, găsirea unui donator compatibil este încă o aventură în România. Şi asta pentru că, în lipsa unei rude care să doneze sau a norocului de a realiza un autotransplant, românul nu are acces la bazele de date internaţionale. Motivul?

„Avem o problemă legislativă în acest moment. În sensul că orice firmă care pune la dispoziţie unităţile de sânge placentar pentru schimb, dincolo de graniţele ţării, trebuie să obţină acceptul autorităţilor pentru că donarea se face sub supravegherea şi la dispoziţia acestora. În plus, noi nu putem primi niciun fel de plată pentru aceste servicii, pentru că legea impune să se facă gratuit. Iar acesta nu este un lucru uzual în Europa, unde, de obicei, se plătesc aceste servicii adăugate pentru validarea şi testarea probelor", explică Sergiu Habago, director regional pentru Europa Centrală şi Balcani al Cord Blood Center. 

"În România, numai şapte bănci de celule stem au autorizaţie să funcţioneze, dar pe piaţă există 15. Este important să nu irosim aceste celule."
Letiţia Zaharia
client Cord Blood Center

Cum arată românul care se îngrijeşte de sănătate

Cu toate că nu există statistici oficiale care să arate câţi români au apelat la o „asigurare de viaţă" sub forma depozitului de celule stem, reprezentanţii Cord Blood Center estimează că, la nivel urban, 2-3% din populaţie alege să devină client al acestei bănci.

„Probabil, la nivel naţional, procentul celor care recoltează celule stem şi în celelalte bănci, autorizate sau nu, depăşeşte 5%", arată Sergiu Habago.

Tot mai mulţi părinţi au grijă să le ofere copiilor şansa la o viaţă sănătoasă, recoltând celule stem

Ca o comparaţie, directorul general al firmei spune că în Ungaria, doar 1% din populaţie apelează la acest serviciu în sistemul privat, în Grecia, circa un sfert din populaţie îşi asigură sănătatea cu celule stem, iar în Germania, procentul este comparabil cu cel de la noi.

Alegeţi în cunoştinţă de cauză!

„Recoltarea de sânge placentar costă. Dacă familia respectivă nu-şi permite să cumpere un lapte de calitate acelui copil, nu-şi permite să-i cumpere scutece ca să recolteze sânge placentar, să nu o facă! Pentru că probabilitatea de a utiliza aceste celule este mai mare decât cea de a avea un accident de maşină, dar este categoric mult mai mică decât cea de a fi nevoit să cumpere scutece", explică Sergiu Habago criteriile după care ar trebui să se ghideze părinţii atunci când iau în considerare un asemenea serviciu.

În plus, reprezentanţii Cord Blood Center reamintesc că transplantul de celule hematopoetice este una dintre cele mai scumpe intervenţii. Totuşi, în momentul în care primesc vestea cumplită că au o boală gravă de sânge sau că cineva din familie este afectat de aşa ceva, mulţi români reuşesc să facă rost de bani pentru un transplant, dar puţini găsesc şi un donator compatibil care să facă posibilă această intervenţie.

Unele bănci acceptă ca suma de aproximativ 700 de euro, cât costă recoltarea, transportul şi procesarea sângelui, să fie plătită în trei tranşe egale. În afara acestei sume însă, mai există o taxă anuală de depozitare, care la Cord Blood Center este de 140 de lei.