Îţi urăşti locul de muncă? Iadul profesional în care trăieşti vine şi cu unele avantaje

Un loc de muncă este, în mod obişnuit, un lucru pe care trebuie să-l faci, nu ceva de care ajungi să te şi îndrăgosteşti. Surprinzător, un serviciu la care te duci în fiecare zi cu inima grea ar putea reprezenta o provocare din care ai putea să înveţi lucruri importante despre propria persoană, consideră un consilier specializat în dezvoltare personală.

Din diverse motive, mulţi angajaţi ajung să se complacă în această situaţie nefericită, deşi un loc de muncă pe care îl faci fără pic de chef îţi subminează, în timp, nu doar performanţele profesionale, pentru că ajungi să te plafonezi extrem de repede, dar sapă şi la temelia încrederii în forţele proprii, cu afectare directă a stimei de sine. 

Consilierul în dezvoltare personală Steve Erray a explicat pentru Business Insider cum poţi trage foloase de pe urma unui job care îţi displace, în loc să te pedepşti constant gândind că nu eşti în stare să descoperi locul de muncă ideal, mai ales că, de cele mai multe ori, oamenii nici nu prea ştiu exact ce ar presupune un astfel de serviciu.

Să ne placă munca pe care o facem este dorinţa tuturor angajaţilor, uneori chiar mai mult decât să avem un salariu fabulos. Acest lucru este valabil şi pentru angajaţii români, conform unui studiu realizat în urmă cu ceva timp de o firmă de Resurse Umane din România, care a evidenţiat faptul că numai 11% din angajaţi sunt mulţumiţi de serviciul pe care îl au, tot atâţia sunt profund nefericiţi cu alegerea făcută, iar 40% se află într-o zonă gri, adică se mulţumesc cu ceea ce au, deşi visează la altceva. Printre cele mai importante lucruri luate în considerare de cei prea puţin mulţumiţi la locul de muncă se numără, pe lângă salariu, natura muncii prestate, colectivul, atmosfera de la serviciu, programul de lucru, lipsa promovării pe considerente corecte şi aprecierea faţă de efortul depus. În America, un studiu similar a scos la iveală că peste 70 de milioane de angajaţi sunt nemulţumiţi de locul de muncă.

Pornind de la ideea că, de regulă, prima opţiune a angajatului nefericit cu job-ul ales este să-şi caute un alt job, life coach-ul Steve Erray explică faptul că, în realitate, puţini sunt cei pe care această continuă căutare îi şi ajută la un moment dat să descopere ceea ce îşi doresc.

Specialistul avansează ideea ca în loc ca angajatul să stea şi să-şi plângă de milă sau să se discrediteze profesional migrând mult prea des de la un loc de muncă la altul, acesta ar trebui să încerce măcar să iubească „iadul în care trăieşte“ şi să obţină ce este mai bun din ceea ce are la dispoziţie. Bineînţeles, acest lucru nu exclude faptul că trebuie să descoperim acel loc de muncă pe care îl considerăm potrivit pentru noi, dar înainte de a porni într-o căutare care se poate dovedi, de asemenea, o pierdere de timp şi o sursă de frustrări, fiecare ar trebui să depună un efort real.  

1. Iubiţi iadul în care aţi ajuns, înainte să vă daţi bătut

Prima lecţie valoroasă pe care ţi-o poate oferi un loc de muncă pe care consideri că îl urăşti, este cunoaşterea propriilor limite. În opinia lui Steve Erray, cel mai uşor este să te dai bătut şi să ajungi să-ţi doreşti obsesiv să schimbi cât mai repede locul de muncă, o recţie aproape somatică, ce te face să ajungi în punctul în care fiecare zi de muncă să ţi se pară un adevărat chin.
Acest sfat nu se referă la a te complace într-un loc unde nu se oferă provocări, care limitează dezvoltarea profesională, ci la a privi un astfel de angajament ca pe o perioadă în care putem descoperi şi învăţa mai multe despre noi. Aşa că în loc să ne dăm de ceasul morţii pentru că nu apare peste noapte job-ul mult visat, ar trebui să privim situaţia ca o provocare dată de soartă pentru a ne pune la încercare, în aşa fel încât să ne dam seama din ce aluat suntem făcuţi şi cum înţelegem şi alegem să răspundem la un astfel de test.

2. Exersaţi posibilitatea de a face alegeri 

Un loc de muncă unde nu se simţim cu adevărat împliniţi este o oportunitate şi pentru a ne educa modul în care permitem circumstanţelor să ne conducă viaţa. Chiar dacă suntem sătui până peste cap de jobul nostru, plictisiţi de orele lungi petrecute la birou şi de feţele pe care le vedem zilnic, fiecare este responsabil de felul în care alege să se simtă. Concentrarea exclusivă pe cât de mult ne displace un loc de muncă nu va face decât să contureze decisiv experienţa de care vom avea parte.
O opţiune diferită ar fi să nu ne mai dovedim atât de aspri cu propria persoană şi să ne oferim răgazul şi răbdarea de a explora variantele pe care le avem, de a descoperi acele lucruri pentru care am putea fi recunoscători, pentru care am putea să ne felicităm. Acordarea acestei şanse ar putea să aducă un strop de mulţumire la orizont şi să ne ofere o altă perspectivă asupra jobului pe care îl avem. Adesea, oamenii ajung să piardă pe mâna lor tocmai pentru că, orbiţi de propria nefericire, ratează ocazia de a fi chiar buni la ceea ce fac, descoperire care îi poate face să găsească şi satisfacţiile profesionale mult râvnite. 

3. Renunţaţi să vă împotriviţi, începeţi să luaţi atitudine

Totul se reduce la modul în care ne controlăm atitudinea faţă de o realitate sau alta. Astfel, lupta continuă cu gândul că situaţia în care ne găsim este doar temporară, că trebuie să apară ceva mai bun la orizont, nu va face decât să ne distragă atenţia de la muncă în sine şi să ne împiedice să obţinem rezultate care ne-ar motiva. 

Consilierul în dezvoltare personală atrage atenţia că în loc să ne implicăm cu adevărat în rezolvarea problemelor profesionale, ajungem să fim traşi înapoi sau să fim ţinuţi pe loc de această rezistenţă inconştientă. Implicarea este cea care face lucrurile să se întâmple, care pune „motoarele în funcţiune“. La fel ca atunci când ne abţinem să trăim, reţinerea la locul de muncă ne face să pierdem experienţe care ar putea să ne surprindă în mod plăcut. 

Încetaţi să vă mai ascundeţi în spatele biroului. Mâncaţi de prânz împreună cu colegii şi fiţi interesaţi de ceea ce se întâmplă în jurul vostru. Nu rămâneţi încrâncenaţi la locul vostru, dorindu-vă să se termine mai repede ziua. În loc să vă opuneţi rezistenţă şi să vă mulţumiţi să faceţi strictul necesar, evaluaţi care sunt acele talente sau abilităţi personale pe care le puteţi arunca în joc pentru a transforma lucrurile în ceva mai bun pentru dumneavoastră“, sună îndemnul lui Steve Erray, a cărui concluzie este că angajaţii nu trebuie să se simtă mizerabil chiar dacă sunt în căutarea sau aşteptarea unui nou loc de muncă.