Învăţăturile unui şef de trib indian despre viaţă şi raportarea greşită a oamenilor la natură şi pământul sacru

Învăţăturile unui şef de trib indian despre viaţă şi raportarea
greşită a oamenilor la natură şi pământul sacru

Luther Standing Bear. FOTO Pinterest.com

Luther Standing Bear, şeful tribului indian Sioux, care s-a remarcat ca autor, profesor şi filosof a lăsat o serie de învăţături despre conexiunea dintre oameni şi natură, explicând atitudinea diferită a indienilor faţă de sacralitatea pământului.

Ştiri pe aceeaşi temă

Luther Standing Bear (1868-1939), cunoscut şi sub numele de „Matrice Nážiŋ“ sau „Standing Bear“, a fost şef de trib, remarcându-se în istoria americană ca autor, profesor, filosof şi istoric al secolului al XX-lea. A luptat pentru a păstra patrimoniul şi suveranitatea Lakota şi s-a aflat în fruntea unei mişcări progresive pentru a schimba politica guvernului faţă de americanii nativi, scrie worldtruth.tv

1. Lauda, linguşeala, manierele exagerate şi cuvintele frumoase, răsunătoare, nu au făcut niciodată parte din politeţea Lakota. 

Manierele exagerate au fost considerate nesincere şi nepoliticoase, iar cel care le adresa era considerat nechibzuit.

2. Copiii erau învăţaţi că adevărata poliţete trebuie să fie definită mai mult de fapte decât de cuvinte. Nu li s-a permis niciodată să intervină între două persoane, una în vârstă, celălalt poate un vizitator, să vorbească în timp ce alţii vorbesc sau să facă haz de o persoană infirmă sau desfigurată. Dacă un copil a îndrăznit să se abată de la reguli, părintele, cu voce calmă, i-a atras atenţia imediat.

3. Tăcerea este semnificativă, iar acordarea unui spaţiu de reculegere înainte de a vorbi este dovadă de politeţe, tinând seama de regula „a gândi înainte de a vorbi“, şi în mijlocul suferinţei, bolii, morţii sau nenorocirii de orice fel. Chiar şi în prezenţa măreţiei şi a remarcabilului, tăcerea reprezintă semnul respectului. Respectarea cu stricteţe a acestui principiu a fost, fără îndoială, motivul pentru falsa caracterizare de către omul alb, care ne-a considerat tâmpiţi, proşti, indiferenţi şi insensibili.

4. Nu găsim marile câmpii, dealurile frumoase sau pârâiele şerpuite drept „sălbatice“. Pentru noi natura a fost domestică. Pământul a fost darnic şi am fost înconjuraţi de binecuvântările Marelui Mister.

5. Cu toate creaturile pământului, cerul şi apa erau principii reale şi active. În lumea animalelor şi a păsărilor există un sentiment frăţesc care îl ţinea pe Lakota în siguranţă printre ei. Şi atât de mult se apropiau unii dintre Lakota de prietenii lor cu blană şi pene că, în adevărata fraternitate, vorbeau o limbă comună.

6. Acest concept al vieţii şi al relaţiilor sale a fost umanizant şi i-a dezvoltat omului o iubire trainică. Îi oferă respect pentru toată viaţa. Venerează tot ceea ce este viu, atribuind importanţa necesară tuturor lucrurilor care îl înconjoară.

7. Era bine dacă pielea atingea pământul, iar bătrânilor le făcea plăcere să îşi dea jos mocasinii şi să umble cu picioarele goale pe pământul sacru. Bătrânul indian încă iubeşte să se aşeze pe pământ şi să se conecteze la forţele care îi dădeau viaţă. Pentru el, conexiunea cu pământul înseamnă un nivel mai intens al gândirii şi o stare de bine. Astfel poate vedea mai clar tainele vieţii.

8. Totul posedă o personalitate, diferenţiindu-se doar prin formă. Cunoaşterea era inerentă în toate lucrurile. Lumea era o bibliotecă, iar cărţile sale erau pietrele, frunzele, iarba, apele şi păsările sau animalele care împărţeau, deopotrivă cu noi, furtunile şi binecuvântările pământului. Am învăţat să facem ceea ce numai elevul naturii învaţă: am învăţat să simţim frumuseţea. Nu am protestat niciodată împotriva furtunilor, vânturilor furioase şi săgetătoarelor viscole, zăpezi şi îngheţuri. Pentru a face acest lucru trebuie să intensificam deşertăciunea umană, aşa că indiferent ce ne venea, primeam cu mai mult efort şi energie dacă era necesar, dar fără să ne plângem.

9. Bătrânul Lakota era înţelept. El ştia că inima unui om, departe de natură, se împietreşte; el ştia că lipsa de respect pentru vietăţile care creşteau sub soare, curând ducea către lipsa de respect pentru oameni. Astfel că îşi ţinea copiii aproape de influenţa înduioşătoare a naturii.

10. Civilizaţia a fost azvârlită asupra mea… şi nu a adăugat nicio fărâmă la iubirea mea pentru adevăr, cinste şi generozitate.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: