În mijlocul tornadei

Trebuie să cobor ca să cumpăr pâine şi cartofi. Oare kilul de cartofi s-a făcut 6 lei? Că săptămâna trecută era 5 lei. Nu cobor. Mă uit pe geam. Aştept tornada.

Aşa a spus peste tot, că vine tornada în Bucureşti. Ieri seara, „Telejurnalul“ de la TVR 1 a început cu ştirea asta: vremea se răceşte, ne întoarcem la hainele de iarnă. Mi-am scos paltonul din şifonier. Totuşi, e prea cald pentru palton, să cobor aşa îmbrăcat, până-n piaţă. Mai bine aştept tornada. Azi-dimineaţă, puţin după ora 7, la postul meu preferat de radio, cei doi realizatori ai programului vorbeau despre tornadă cu o doamnă meteorolog, cum se manifestă şi ce şanse sunt să ajungă tornada în Bucureşti, sigur ajunge! – a bubuit în mintea mea. Şi la matinalul de la Radio România Actualităţi tot despre asta s-a vorbit, vremea va fi naşpa, nu-i o noutate pentru postul public, de parcă toţi realizatorii au fost instruiţi (de partid) să citească cu patimă şi înflăcărare temperaturile în oraşele ţarii, astea sunt informaţiile de bază pentru care îşi iau lefurile. Şi site-urile sunt pline de tornadă... Dar la presa de pe internet n-am pretenţii. Lumea asta este dusă cu capul!

Stau la fereastră şi mă uit pe cer. Soarele mijeşte, dar sunt destui nori. Când soarele va fi acoperit, va începe tornada. Deci, nu cobor după pâine şi cartofi, mi-am verificat termopanele, sunt în regulă, poate să vină... Dar mi-e foame. Dacă am să cobor? Trag o fugă până-n piaţă, cu paltonul descheiat, că-i cald... Nu alerg, ca să nu panichez vreo băbăciune care-şi plimbă căţelul. Merg normal, dar repejor. Şi dacă se stârneşte tocmai când ajung la tarabă? Dacă nu găsesc pe nimeni în piaţă, pentru că toţi au fugit din calea tornadei? Cum să mă întorc acasă printre copacii care crapă şi se prăbuşesc? Cum să mă strecor printre tomberoanele şi panourile electorale care se rostogolesc pe trotuare? Cum să mă salvez printre atâtea cadavre de pensionari zdrobite de caroseriile maşinilor cu roţile în sus? Şi supermarketurile devastate... Ăsta nu-i film american, e tornadă de Bucureşti.

Eu sunt român, nu degeaba am tremurat de frig în anii ʼ80 lângă caloriferele, sunt călit, nu mă sperie o tornadă de 2019!

E trecut de ora prânzului şi aştept tornada. Când va veni, o să fiu deja mort de foame. Dar n-am murit de foame nici pe vremea lui Ceauşescu! Nu, n-am să mor! Mă vor suna prietenii să mă întrebe dacă am rezistat tornadei şi am să le spun cu ultimele puteri: da, am învins!, adu-mi un pui la rotisor cu cartofi prăjiţi, că doar nu s-a scumpit kilul de pui după tornadă! S-a ţăcănit lumea cu buletinele şi clămpăneala asta despre vreme! Ba e prea frig, ba e prea cald, ba plouă, ba e prea răcoare la umbră... Alte lucruri nu se mai întâmplă în ţara asta? Şi tornadele astea fac parte din arsenalul de manipulare şi îndobitocire a românilor?  Eu sunt român, rămân aici, în bloc, la fereastră, cu mintea înţepenită, e reduta mea, n-o părăsesc, nu degeaba am tremurat de frig în anii ʼ80 lângă caloriferele, sunt călit, nu mă sperie o tornadă de 2019!

Totuşi, la ce altceva pot să mă gândesc? Ceva frumos. Să mă gândesc la soare... Dar am nevoie de pâine şi cartofi! Îmi trag paltonul. Tornada mea a trecut, aştept cutremurul. Ştie cineva când va veni?