7 antrenamente pe care le poţi face în 2014 pentru a schimba lumea

Alina Muşătoiu într-o acţiune de voluntariat în Africa

Când eram mică îmi doream să schimb lumea. Acum, când am ajuns la maturitate, îmi doresc acelaşi lucru. Atunci îmi doream să o fac mai bună, acum vreau să o ajut să fie mai bună. Atunci era un capriciu al copilul inocent, acum a devenit o necesitate pentru copiii ce-i voi avea.

Bunătatea nu doar exclude răul. Bunătatea este acţiune, este o filozofie de viaţă şi un mod de a atinge fericirea autentică. Bunătatea este un act simplu, dar necesită un efort continuu, căci odată ce îmbrăţişezi pasivitatea, atunci ai trecut în tabăra răului. Lumea nu va fi niciodată schimbată de o singură persoană, oricât de meritoasă şi ambiţioasă ar fi aceasta. Fiecare dintre noi duce în sine responsabilitatea facerii de bine, fiecare este o piesă predestinată în marele puzzle al unei lumi mai bune. De la micile acţiuni (un zâmbet, o vorbă bună, un dar), la marile proiecte umanitare (acţiuni de voluntariat, participarea la campanii de strângere de fonduri, adopţia unui copil), schimbarea este în fiecare dintre noi. În continuare voi prezenta şapte acţiuni prin intermediul cărora oricine îşi poate asuma responsabilitatea socială, fiind capabil să spună la sfârşitul anului că a mai pus o piesă în puzzle-ul lumii mai bune la care visează. De ce tocmai şapte? Pentru că este o cifră magică, la fel cum este şi capacitatea omului de a face bine.

1. Antrenează-ţi muşchii: aleargă pentru o cauză nobilă

FOTO Vlad Tănase

Transmaraton reprezintă o competiţie sportivă de alergare axată pe promovarea şi susţinerea anumitor proiecte umanitare, care se desfăşoară pe una dintre cele mai frumoase şosele din lume, Transfăgărăşanul. Totodată, Transmaratonul include unul dintre puţinele semi-maratoane de şosea din lume cu diferenţă pozitivă mai mare de 1.000 de metri. Fiecare participant poate opta între probele de semi-maraton, maraton sau ultra-maraton.

Vlad Tănase, participant al ediţiei Transmaraton 2013, mi-a împărtăşit mai multe despre ce presupune acest eveniment: "Am ales să susţin Pădurea Copiilor, o campanie de strângere de fonduri din cadrul programului de împădurire „Adoptă un copac!” al organizaţiei ViitorPlus. Pădurea Copiilor are ca scop plantarea unui puiet pentru fiecare nou-născut din România, până la acest moment în cadrul programului împădurindu-se deja 35 hectare de teren, echivalentul a 35 de terenuri de fotbal. Odată ce organizatorii mi-au creat profilul de fundraiser am realizat că acum am într-adevăr o şansă să contribui cu ceva, să schimb ceva în bine, nu doar să fiu un simplu observator. Am început astfel să promovez cauza Pădurea Copiilor printre colegii de muncă, printre prieteni şi în oricare alte medii consideram necesar să fac acest lucru. Eforturile mi-au fost răsplatite în scurt timp. M-am bucurat de fiecare încurajare şi de fiecare cuvânt frumos, dar mai presus de toate, am fost extrem de încântat că am reuşit să strâng 710 RON pentru Pădurea Copiilor, depăşindu-mi astfel target-ul iniţial cu 210 RON. Din banii donaţi de susţinătorii Pădurii Copiilor, practic s-au plantat 1420 de copăcei, iar pentru a merge mai departe, am contribuit ca voluntar şi la una din acţiunile ulterioare de plantare, de la Poroschia, judeţul Teleorman.  Deci Pădurea Copiilor creşte chiar acum, în timp ce citiţi aceste rânduri. Un mare sportiv spunea că la un moment dat nu mai este suficient să concurezi pentru tine, trebuie să o faci pentru ceva sau pentru cineva altfel devine anost. Eu nu sunt un mare sportiv, dar mi-am ales deja cauza: Pădurea Copiilor."

Ediţia de anul acesta va avea loc pe 20 septembrie, mai multe detalii despre Transmaraton pe site-ul oficial. O altă variantă este Crosul Pădurii pe 30 martie 2014 în Parcul Tineretului, eveniment ce promovează sportul şi împădurirea sudului ţării şi îşi propune să planteze câte un puiet pentru fiecare nou-născut din România. Eu m-am înscris deja, ne vedem la competiţie!

2. Antrenează-ţi mintea: urmează un curs online

FOTO Coursera

„How to change the world”, cursul online gratuit oferit de Coursera, ne învaţă scurt şi la obiect cum să schimbăm lumea în care trăim. Cursul este oferit de Wesleyan University, durează şase săptămâni şi este în limba engleză. Deşi cursul a început deja la sfârşitul lunii ianuarie, cu siguranţă vor mai exista şi alte sesiuni anul acesta.

 Scopul său este unul simplu, dar în acelaşi timp îndrăzneţ: de a pune împreună faptele, energia şi acţiunile pentru a face o diferenţă reală în abordarea unora dintre problemele majore cu care se confruntă lumea de azi (probleme legate de sărăcie, degradarea mediului, tehnologie, sistemul de sănătate, discriminările de gen, rasismul etc). Programa fiecărei săptămâni este structurată pornind de la trei întrebări fundamentale: "Ce ştim?", "De ce ar trebui să ne pese?" şi "Ce putem face?"  La finalul fiecărui curs, elevii ar trebui să fie capabili să ajungă la o înţelegere mai profundă a acestor probleme fundamentale, să poată dezvolta strategii şi să poată lucra în grup pentru găsirea unor soluţii. Materiale sunt furnizate în format pdf sau ca link-uri, şi tratează diverse teme: de la filozofie la ficţiune, de la economie la artă. Tutorul cursului este Michael Roth, preşedinte şi profesor universitar la Wesleyan University. Mai multe despre cursul "How to change the world" pe site-ul Coursera.

3. Antrenează-ţi curajul: alege un program de voluntariat în Africa

FOTO Alina Muşătoiu

Dacă eşti o persoană curajoasă şi nu te sperie provocarea, dacă îţi doreşti să salvezi animale pe cale de dispariţie, să construieşti case, să predai engleza copiilor din sate uitate, dar şi să călătoreşti, să intri în contact cu alte culturi şi civilizaţii, atunci eşti pregătit să alegi un program de voluntariat în Africa.

Am rugat-o pe Alina Muşătoiu să ne împărtăşească experienţa sa cu un astfel de program de voluntariat: "În august 2013 am voluntariat timp de o lună în Africa, Ghana, într-un proiect organizat de ONG-ul Anter Craiova (candidaţii fiind selectaţi pe baza unei scrisori de intenţie, dosar cu acte şi interviu online). Am lucrat cu localnicii unui sătuc, în special cu copiii şi tinerii. Împreună cu grupul nostru de voluntari, am organizat cursuri de educaţie sexuală şi igienă, am acordat îngrijiri medicale de bază, am plantat copaci şi am renovat două şcoli din sat. Condiţiile de trai erau foarte grele şi faptul că am locuit acolo o lună m-a schimbat destul de mult, am avut multe de învăţat. Localnicii stăteau zile întregi fără apă sau curent, nu aveau mâncare suficientă, acces la îngrijiri medicale de bază sau la educaţie (singura şansă de a scăpa din acel mediu). Moartea (inclusiv printre copii) era ceva obişnuit. Lipsa de igiena, la fel. Cu toate astea, sunt şi multe lucruri frumoase în Ghana: animalele şi plantele tropicale, ananasul şi nuca de cocos vândute pe marginea drumului, apusurile văzute printre cocotieri, cascadele, oamenii (care sunt foarte veseli şi dansează fenomenal).

După ce m-am întors, am avut două reacţii: prima a fost un şoc psihic dat de diferenţa de lumi, de condiţiile de trai dintre Ghana şi România (în România e un lux absolut comparativ cu alte ţări, chiar dacă nu ne vine să credem). Mi-a luat cam o săptămână până am început să mă readaptez la condiţiile de aici (apă caldă, mâncare suficientă şi variată, posibilitatea de a-ţi spăla hainele cu detergent şi balsam la maşina de spălat – ce decadenţă! – şi multe altele). A doua reacţie a fost de cinism, de “tăiere a macaroanei” faţă de falsele probleme de care ne plângem noi. Dacă înainte aveam răbdare să ascult diverse “domniţe” plângându-se că nu au găsit decât două feluri de creme la farmacie sau că s-au săturat de atâta friptură şi mai vor şi nişte salată, de când m-am întors nu mai am timp de asemenea “probleme”. Sunt copii care, în alte părţi ale lumii, prind şobolani pe câmp, fac un foc şi îi pun la fript, pentru că nu au altceva de mâncare în ziua respectivă. Sau care au făcut cangrena la picior pentru că n-au avut cu ce să-şi trateze la timp o simplă tăietură. Genul asta de lucruri erau la ordinea zilei în Ghana."

Pentru mai multe informaţii şi o căutare personalizată a unui program de voluntariat, recomand site-ul GoVoluntouring.

4. Antrenează-ţi spiritul civic: devino voluntar la Crucea Roşie

FOTO Crucea Roşie

''Crucea Roşie Română este cea mai veche şi cea mai prestigioasă organizaţie neguvernamentală, auxiliară autorităţilor publice în domeniul umanitar, făcând de nenumărate ori dovada faptului că îşi merită statutul recunoscut la nivel naţional şi internaţional. Voluntariatul a reprezentat întodeauna sufletul acţiunilor Crucii Roşii şi ne mândrim că peste 6.000 de voluntari ne sunt alături în demersul nostru umanitar." declară Mihaela Geoană, preşedintele organizaţiei.

A fi voluntar la Crucea Roşie presupune să-ţi rupi măcar o mică parte din cea mai preţioasă resursă, timpul, şi să o pui în slujba celor mai puţin favorizaţi de soartă. Pasul pe care îl faci în afara zonei de confort te aduce mai aproape de misiunea nobilă a acestei organizaţii, şi anume: alinarea suferinţei, protejarea sănătăţii şi a vieţii, promovarea respectul faţă de demnitatea umană. Nu există acţiune mai la îndemână pentru a schimba lumea . Odată ce ai devenit voluntar te poţi implica într-o mulţime de proiecte nobile precum: programe sociale pentru asistarea persoanelor fără venituri; donarea de pachete cu alimente, îmbrăcăminte sau jucării pentru persoanele fără venituri, bătrâni din centre rezidenţiale, refugiaţi; programe de dezvoltare comunitară; campanii de promovare a sănătăţii etc.

Cum devii voluntar? Nimic mai simplu: important e să ai voinţă, restul se rezolvă în câţiva paşi. În primul rând, trebuie să descarci formularul de înscriere, să îl completezi şi să îl trimiţi la filiala din judeţul sau sectorul în care locuieşti sau înveţi. Următorul pas presupune o întâlnire cu unul dintre reprezentanţii organizaţiei pentru a afla mai multe detalii despre activitatea de voluntariat (ce ai de făcut, ce presupune voluntariatul, ce aşteptări ai de la această experienţă). După ce ai lămurit aspectele generale şi ai luat decizia finală de a merge pe acest drum, trebuie să participi la cursurile de instruire privind Mişcarea şi Principiile Fundamentale ale Crucii Roşii şi Semilunii Roşii. Voluntarului nou înscris îi este repartizată o anume activitate pentru care beneficiază, de asemenea, de instruire (gratuit). După finalizarea cursurilor de instruire te vei putea considera voluntar la Crucea Roşie şi pregatit să construieşti o lume mai bună.  Mai multe detalii pe site-ul Crucea Roşie.

5. Antrenează-ţi solidaritatea: participă la o campanie dedicată prevenirii cancerului 

FOTO Laura Cosoi

Fundaţia Renaşterea organizează, din anul 2001, evenimentul ''Iluminare în roz - simbol al luptei împotriva cancerului de sân'', pentru a reaminti femeilor că prin control medical anual, cancerul poate fi învins. Pe 1 octombrie 2013 a avut loc cea de-a XIII-a ediţie a acestui eveniment, ocazie cu care venit rândul Academia de Studii Economice să îmbrace culoarea speranţei.

Laura Cosoi şi mama acesteia, Ligia Grozdan - învingătoare în lupta cu cancerul - au fost invitate, alături de preşedintele Fundaţiei Renaşterea, Mihaela Geoană, să aprindă lumina roz. Laura mi-a povestit despre implicarea sa în această campanie, dar mai ales despre un moment fragil din viaţa familiei sale.

"Fundaţia Renaşterea m-a invitat alături de mama mea să îi susţinem în campania pentru prevenirea cancerului la sân. Mama a fost depistată cu cancer la col uterin în urmă cu 6 ani şi din fericire am aflat la timp. Sentimentul de vinovăţie că nu a mers la control constant a determinat-o să se implice în această campanie, pentru a trage un semnal de alarmă în rândul tuturor femeilor care se neglijează. Eu sunt implicată în acţiuni caritabile, dar în toamna anului trecut mama, deşi i-a fost tare greu să retrăiască experienţa de acum 6 ani,  a vrut să participe alături de Fundaţia Renaşterea la campanie, pentru a da un exemplu de putere, dar şi drept recunostinţă în faţa lui Dumnezeu pentru a doua şansă la viaţă.

Nu a fost uşor să ne spunem povestea în faţa a milioane de oameni, să detaliem momente dificile din cadrul tratamentului prin care a trecut mama, dar şi momentele când trebuia să mă mobilizez pentru ea. Am retrăit tot coşmarul, am plâns din nou. Sunt încercări în viaţă, dar după implicarea noastră în această campanie, au fost numeroase persoane care mi-au scris pe blog despre experienţele lor sau despre faptul că datorită nouă au mers la control deşi amânau de foarte mult timp.

Până la urmă sunt campanii care adună fonduri pentru a susţine diferite cauze, dar sunt şi astfel de acţiuni care reuşesc să impulsioneze cât mai multă lume să acorde mai multă importanţă sănătăţii prevenind, pentru că da, sănătatea se învaţă!" Laura Cosoi.   

6. Antrenează-ti inima: adoptă un câine maidanez

FOTO Diana Roman

Problema câinilor maidanezi a născut o serie de controverse în ultima perioadă. Punctul de cotitură pentru destinul acestor animale a fost adoptarea Legii nr. 258/2013, lege ce stabileşte, printre altele, posibilitatea eutanasierii câinilor din adăposturile publice dacă aceştia nu sunt revendicaţi sau adoptaţi  după un termen de 14 zile lucrătoare. Ce putem face noi concret pentru aceste fiinţe? Putem sprijini ONG-urile care se ocupă de câinii maidanezi prin ajutor financiar, donaţii de hrană, voluntariat, dar mai ales prin adopţia, chiar şi la distanţă, a unui câine maidanez.           

Diana Roman este o iubitoare de animale ce se implică intens în "salvarea" maidanezilor: "Deşi îmi doresc foarte mult, deocamdată îmi este imposibil să iau acasă un caţel. Aşa că am ales varianta adopţiei la distanţă. Pe 9 noiembrie anul trecut am pornit către adăpostul de câini aflat în comuna Butimanu (la 41 km de Bucureşti) cu intenţia de a adopta un caţel la distanţă. Procedura este destul de simplă: se alege un căţel, se semnează apoi un contract de adopţie, iar ulterior se achită lunar suma de 77 de lei. După cum a prezis prietenul meu, odată ajunsă la adăpost, nu m-am putut abţine şi m-am trezit semnând două contracte, pentru doi căţei simpatici foc. Mai mult decât atât, în drum spre adăpost, am găsit şi două ghemotoace (a se înţelege două căţeluşe de aproximativ 1,5 luni) aruncate pe marginea drumului la ieşirea dintr-un sat, pe care le-am luat desigur cu mine. Aşadar, am plecat din Butimanu cu doi caţei adoptaţi la distanţă şi încă doi la picioarele mele în maşină. Ulterior le-am găsit familii adoptive, dar asta este deja o altă poveste."

Dacă te hotărăşti să adopţi un câine fără stăpân, fie te duci direct la un adăpost din localitatea ta, fie intri pe un site de adoptii, de exemplu AdoptiiCaini.ro www.adoptiicaini.ro. Vă spun din propria experienţă că nu există căţel mai iubitor decât maidanezul.

7. Antrenează-ţi generozitatea: direcţionează 2% din venit către un ONG

FOTO doilasuta.net

Statul permite contribuabililor redirecţionarea a 2% din impozitul pe venit către orice organizaţie neguvernamentală. Practic, este modul prin care poţi spune statului cum doreşti să fie cheltuită o parte din impozitul tău pe venit.

Această sumă nu reprezintă o sponsorizare sau donaţie, ci este o parte a impozitului pe venit deja achitat, care în loc să meargă către stat, este redirecţionată către o cauză în care crezi şi pe care doreşti să o susţii financiar. Există o mulţime de organizaţii neguvernamentale care au nevoie de ajutorul tău şi din care poţi alege: Fundaţia pentru SMURD, Crucea Roşie, fundaţii pentru copii precum Asociaţia Inima Copiilor, Salvaţi Copiii România, fundaţii ecologice (Greenpeace, ViitorPlus), fundaţii bisericeşti, asociaţii pentru protecţia animalelor fără stăpân şi multe altele.

Procedura este relativ simplă: îţi alegi fundaţia, completezi formularul, iar apoi îl depui. Conform Ministerului Finanţelor Publice contribuabilul trebuie să completeze formularul 230 (pentru veniturile provenind din salarii) sau 200 (pentru venituri din surse) şi să le depună la Administraţia Financiară de care aparţine până la data de 25 mai 2014. Sumele individuale nu sunt mari, însă adunate pot face o diferenţă reală.

Acestă listă nu este una exhaustivă, ci mai degrabă orientativă, şi de aceea rămâne deschisă sugestiilor, ideilor şi propunerilor de proiecte umanitare. Scopul său este să trezească o fărâmă de inspiraţie şi un munte de motivaţie, să încurajeze oamenii să acţioneze prin fapte cât de mici, dar care puse împreună să contribuie la o lume mai bună. Astfel,  atunci când ne vom pune întrebarea "Ce lume lăsăm copiilor noştri?", vom avea răspunsul care să ne mulţumească.  În final un filmuleţ emoţionant lansat de cei de la Unilever prin proiectul Sunlight. Spor la "antrenament"!