25 de ani, noua vârstă a majoratului

„Examenul maturităţii“ se poate susţine în mod real abia la vârsta de 25 de ani, după spusele specialiştilor FOTO Shutterstock

De la ţară la ţară, vârsta majoratului variază de la 15 ani (Iran), până la 18 ani (România), respectiv 21 de ani (SUA, Emiratele Arabe). Însă psihologii şi neurologii au descoperit că „anul maturizării“ coincide cu cea de-a 25-a aniversare.

Vârsta majoratului nu ar trebui să mai marcheze sfârşitul copilăriei ca până acum două decenii, consideră specialiştii neurologi şi psihologii din Marea Britanie.

„Ideea că la 18 ani tinerii se transformă în persoane adulte, cu simţul responsabilităţii pentru acţiunile lor, este nejustificată. Din experienţa mea, adolescenţii mai au nevoie de o bucată de timp şi de sprijinul moral al familiei pentru a atinge pragul maturităţii“, susţine psihologul pentru copii Laverne Antrobus.

Conform unor studii recente, neurologi au descoperit că dezvoltarea creierului adolescentului are loc până la vârsta de 25 de ani. După spusele acestora, între pubertate şi vârsta de adult tânăr au loc mari modificări la nivelul structurilor cerebrale implicate în emoţii, raţionare, organizarea comportamentului şi autocontrol, notează BBC.

Mai mult, cercetătorii susţin că adolescenţa este divizată în trei etape: adolescenţa timpurie (12-14 ani), de mijloc (15-17 ani) şi târzie (18-25 de ani). Laolaltă cu dezvoltarea creierului, în această perioadă, şi procesele hormonale sunt extrem de intense.

Adolescentul captiv şi sindromul Peter Pan

Frank Furedi, profesor de sociologie din cadrul Universităţii din Kent, susţine că tinerii nu se mai dezlipesc de la sânul familiei şi din cauza părinţilor hiper-protectori, nu doar a schimbărilor prin care trece creierul unui tânăr. „Lipsa independenţei şi a dorinţei de a izbuti pe cont propriu este o realitate de care trebuie să se ţină cont“, argumentează Furedi.

Reprezentanţii generaţiilor actuale sunt într-o „dependenţă pasivă“, nu mai au simţul responsabilităţii şi nici grija zilei de mâine, deoarece părinţii îi protejează permanent împotiva eşecului. „Analizaţi cazul adulţilor care se îmbulzesc la uşile cinematografelor pentru a viziona pelicule destinate copiilor“, explică sociologul.

Soluţia salvatoare propusă de specialişti este responsabilizarea tânărului, cu sau fără voia sa, printr-o serie de activităţi ce-l vor determina să fie mai chibzuit. „Adolescenţii nu trebuie să-şi schimbe domiciliul pentru a-şi câştiga independenţa. Pur şi simplu, ei trebuie convinşi să plătească o parte din întreţinerile casei, să-şi spele hainele şi să-şi achite singuri facturile“, explică Sarah Beeny Asta.

Cei care refuză să treacă testul timpului şi, implicit, să se maturizeze au fost numiţi de către specialişti reprezentanţii generaţiei Peter Pan. Ajunşi la 30 de ani sau chiar mai în vârstă, aşa-numiţii „adultescenţi“ ezită să plece din casa părinţilor şi să urmeze reţeta clasică a maturităţii: carieră, casă, copii.