Brusc nu mai e bine să te vezi cu prietenii, să mergi la serviciu, să fii cu alţi oameni. Brusc e nevoie să te gândeşti cum îţi ţii ziua de naştere fără bunici şi alte persoane. Brusc nu îţi poţi face treaba de la muncă, pentru că ai copii acasă care au nevoie de ajutor ca să înveţe. Nu poţi să îţi faci planuri nici măcar pentru săptămâna care vine. De fapt, nu ştii cum va arăta lumea în săptămâna care vine.

În acelaşi timp, copiii te întreabă ce e aia coronavirus, dacă se poate muri din asta, dacă ei pot muri din aşa ceva, dacă tu, părintele lor, eşti în pericol. Închişi în case pentru că alegem să facem lucrul corect, ne reorganizăm viaţa. Dar ce facem în casă atât de mult timp? Cum reuşim să fim bine cu toate emoţiile, gândurile, nevoile noastre şi ale copiilor noştri în acelaşi timp?

Eu, una, am nevoie să devin confortabilă cu incertitudinea şi cu schimbările care apar de la o oră la alta. Am nevoie să reduc considerabil perioadele pe care fac planificări. Dacă înainte ştiam ce voi face peste câteva săptămâni în avans, acum planific cel mult pentru ziua de mâine. Am nevoie să scap de frustrarea că lucrurile n-au revenit la normal încă. Am nevoie să mă concentrez pe ce pot face doar azi. Iar apoi, mâine, dacă aflu că viaţa revine la normal, să mă pot bucura. Aleg să nu mă trezesc zilnic cu speranţa că azi e ziua aceea, ci cu dorinţa de a face ce pot mai bine din ziua de azi.

Cum îi ajutăm pe copii?

Din fericire, în România internetul funcţionează extrem de bine. Asta înseamnă că avem acces la moduri diferite de a face lucrurile. Învăţarea e unul din ele. În familia noastră, am notat pe o listă toate lucrurile pe care am vrut să le facem de ceva vreme şi nu am apucat, pentru că veşnic au fost alte priorităţi, online sau offline. Acum avem timp. Pe listă am inclus:

  • Curăţenie, sortare poze şi filme cu copiii de când erau mici (ce ocazie frumoasă ca în fiecare seară să facem popcorn şi să ne uităm la ele). 

  • Ordine la jucării şi haine. Primăvara e aici şi e un moment foarte bun să donăm jucăriile cu care copiii nu s-au jucat în ultimul an şi hainele care le-au rămas mici. Facem o sortare şi în hainele noastre, ale părinţilor. 

  • Să ne creăm propriile jocuri de familie. Fiecare copil are o imaginaţie bogată şi e momentul să îi dăm şi mai mult spaţiu.

  • Să îi sunăm pe bunici şi să îi rugăm să ne spună poveşti din copilăria lor, pentru a lucra mai apoi la un alt proiect: arborele genealogic al familiei. 

  • Să creăm câte o cutie de calmare pentru fiecare copil. Aceasta poate fi făcută dintr-o cutie de pantofi, în care copiii să pună bileţele pe care sunt scrise activităţi care să îi ajute să îşi auto-regleze emoţiile când sunt furioşi că nu primesc ce vor, când sunt invidioşi pe unul dintre fraţi sau trişti că nu se pot vedea cu prietenii. Printre activităţi, copiii noştri au notat: să umble ca un animal, să danseze, să îşi găsească un loc liniştit, să picteze cu degetele, să se înfăşoare într-o pătură ca un burrito.

  • Să ne uităm la filme documentare pe diverse canale, pentru a învăţa toţi ceva nou.

  • Să începem să folosim aplicaţia gratuită Class Dojo, pentru a măsura obiectivele fiecărui copil şi abilităţile pe care le au de dezvoltat.

  • Să citim cărţile pe care le-am tot amânat.

Sunt convinsă că pe parcurs ne vor veni şi alte idei. 

Ca să ne organizăm zilnic, folosim tablele albe pe care le avem în bucătărie. În mod normal, am folosit acele table pentru a ne scrie fiecare programul săptămânii şi facem asta şi acum, doar că e programul pentru o singură zi. Acest lucru îi ajută pe copii să ştie ce au de făcut, dar şi pe noi, adulţii, pentru a şti când avem vreme să lucrăm. Între timp, şcoala nu s-a terminat, iar copiii fac ore online. Şi întâlnirile mele tot online se întâmplă, aşa că ajută puţină organizare.

Realizăm cu toţii că urmează o perioadă care ne va aduce multe provocări, pentru că vom petrece mai mult timp împreună, cu incertitudine, frică şi chiar tristeţe (pentru că am pierdut temporar modul de viaţă cu care eram obişnuiţi). Aş vrea să fim buni cu noi şi să renunţăm la standardele nerealiste (atât în ceea ce ne priveşte, cât şi cele legate de copii). Să ne bucurăm pentru prezent. Să luăm ziua moment cu moment. 

Cred că cel mai important e să fim bine cu noi şi să facem ce putem cu ce avem acum, fără să rămânem blocaţi cu gândul în trecut sau în viitor. 

Citiţi şi alte texte semnate de Ruxandra Mercea.