Umilirea părinţilor: cum s-a transformat internetul într-o armă a răzbunării în relaţia părinte-copil
0Un nou fenomen ia amploare pe reţelele sociale: adolescenţii postează înregistrări în care părinţii îi ceartă sau le fac reproşuri. Facebook creează astfel o generaţie de părinţi care evită să-şi disciplineze copiii de teamă să nu fie supuşi judecăţii publice
Adolescenţii din Marea Britanie şi SUA au găsit o metodă de a se răzbuna pe părinţi: ei îi filmează când îi ceartă şi postează înregistrarea pe Facebook sau pe alte reţele sociale, unde adulţii sunt „judecaţi“ de prieteni. Shona Sibary, jurnalist şi mama unei adolescente de 14 ani, a povestit pentru publicaţia „Daily Mail“ despre confruntarea pe care a avut-o cu „armata“ de susţinători virtuali ai fetei după ce aceasta a înregistrat discuţia în care cele două se certau. Postarea nu doar că a primit peste 200 de „Like-uri“, dar a adunat o mulţime de critici la adresa mamei, în ciuda faptului că aceasta îşi pedepsise adolescenta pentru că a chiulit de la şcoală, iar profesorii o bănuiau că fumează.
„Adolescenţii zilelor noastre nu se retrag în dormitorul lor şi se supun penitenţei. Nu, ei postează online pedepsele primite din dorinţa de a atrage simpatia, în detrimentul unor părinţi naivi ca mine“, crede Shona Sibary. Printr-o experienţă similară a trecut şi Sally Chambers după ce fiica ei şi-a minţit prietenii de pe Twitter că mama ei a încuiat-o în cameră. „Pentru mine, experienţa a fost umilitoare. Săptămâni la rând, când mă întâlneam cu prietenii, eram întrebată ce a făcut fiica mea atât de rău încât să merite o asemenea pedeapsă“, povesteşte Sally, editor în Londra.
Internetul, intrusul în familie
Reţelele de socializare au transformat creşterea copiilor într-o sarcină mai dificilă decât oricând, este de părere Alice Phillips, preşedintele Asociaţiei Şcolilor de Fete din Marea Britanie şi direcatoarea Şcolii St. Catherine. „Părinţii devin tot mai puţin curajoşi şi intuitivi în creşterea adolescenţilor. Copiii, ca orice adult morocănos, se retrag în camera lor când li se spune «Nu», dar, în loc să reflecteze ascultând muzică la volum maxim, ei înregistrează comportamentul aparent nejustificat al părinţilor pentru a-l arăta prietenilor de pe Facebook, ai căror părinţi sunt, la rândul lor, la fel de deplasaţi“, spune Alice Phillips, care este convinsă că internetul a creat o generaţie de părinţi care evită să-şi mai disciplineze copiii pentru a nu fi făcuţi de râs.
Revolta adolescentului pe reţelele de socializare este un mod de a declara public că nu este de acord cu ce spune părintele, că nu este înţeles şi acceptat. Oarecum, el caută răspunsul la ceea ce i se întâmplă, verifică opinia celorlalţi şi nu de puţine ori, caută persoane care să intervină în sprijinul lui, crede psihologul Keren Rosner, din Bucureşti.
„Uneori, se poate ca din teribilism, din dorinţa de confruntare făţişă să dorească să-şi pună părintele în situaţii penibile. Ceea ce este expus pe reţelele de socializare este rupt din context şi, uneori, poate apărea ca o atitudine exagerată. Evident că astfel de filmuleţe au susţinători virtuali, atrag simpatie, popularitate, încurajează şi perpetuează astfel de metode de a-şi înregistra părinţii, este un exemplu contagios printre adolescenţi“, spune psihologul.
Părinţii îşi pierd curajul
Presiunea venită din partea reţelelor de socializare este resimţită de un număr tot mai mare de părinţi şi mulţi dintre ei se gândesc acum de două ori înainte de a le aplica adolescenţilor o pedeapsă, de teamă să nu fie ridiculizaţi pe internet.
Comportamentul adolescenţilor poate fi manipulator, pentru că prevăd că prezentarea părinţilor atrage critici şi îi poate determina pe adulţi să fie mai puţin îndrăzneţi în observaţii şi în corectarea comportamentului lor. Părintele pus în situaţia de a fi ridiculizat pe internet poate avea una dintre cele două reacţii: fie se înfurie şi repetă metoda de corectare mai vehement, fie devine speriat de consecinţe şi reticent în a mai lua atitudine când copilul greşeşte, crede Keren Rosner.
„Eu, personal, refuz să mă las intimidată. Data viitoare când unul dintre copii merită să fie pedepsit, o voi face în maniera clasică. Fără audienţă, sper“, conchide Shona Sibary.
Gestul adolescentului de a-şi ridiculiza public părinţii, indiferent că vorbim despre internet sau grupul de prieteni, trădează sentimentul de nedreptate pe care îl simte. Este posibil ca el să se simtă umilit de către părinţi, mai mult sau mai puţin justificat, lucru care îi declanşează furia, nevoia de revanşă şi de a demonstra că este nedreptăţit.
„Gestul lui deonotă o detaşare afectivă, un deficit de respect şi admiraţie sau chiar un gest disparat în care încearcă să dovedească cerinţele părinţilor ca fiind exagerate sau fără sens. Indiferent dacă în urma unui astfel de incident, părintele devine mai permisiv sau mai vehement, problemele din relaţie nu se vor rezolva. Din contră, se va accentua distanţa dintre ei şi, cu cât se măreşte acest decalaj, cu atât este mai dificil de remediat“, mai spune Keren Rosner.
Umilirea a pornit de la părinţi
În vara acestui an, au apărut pe reţelele de socializare fotografii cu copii şi adolescenţi cu pancarte în braţe pe care părinţii scriau diverse greşeli sau lucruri rele făcute de cei mici. Dacă adulţilor li s-a părut o formulă amuzantă de a-şi pedepsi copiii, nu de aceeaşi părere sunt şi psihologii. „Intenţia părinţilor de a-şi face de râs copiii este total nepotrivită. Este dăunător ca un părinte să nu-şi respecte copilul şi să apeleze la forme de umilinţă. Adolescenţii sunt foarte sensibili şi uşor de rănit. Astfel de evenimente pot să le zdruncine temeinic imaginea de sine şi să declanşeze anxietate şi izolare. Orice situaţie se rezolvă între membrii familiei“, spune psihologul Keren Rosner.
Fără pedepse lipsite de empatie
Adolescenţa este o perioadă dificilă, în care nevoia de independenţă a copilului şi convingerea că înţeleg totul mai bine decât părinţii stârnesc conflicte şi reproşuri între cele două „tabere“. Părinţii, de partea cealaltă sunt uneori depăşiţi de situaţie şi nu reacţionează întotdeauna eficient. Problema este că de părinte depinde cum să acţioneze şi să reacţioneze astfel încât adolescentul să nu se revolte pe reţelele de socializare sau sub o altă formă.
Adolescentul se disciplinează într-o formă paşnică, prietenoasă, care să inspire certitudinea dreptăţii şi sfatul să aibă consecinţe pozitive pentru el. Un părinte care se impune calm, dar ferm, explicând şi argumentându-şi opinia, va fi tratat cu respect şi bunăvoinţă de către adolescent. De partea cealaltă, un părinte care găseşte metode punitive, moduri de a se impune pe principiul puterii sau care foloseşte cearta, criticile şi deciziile unilaterale va stârni reacţii de opoziţie, de respingere, de răzbunare, potrivit psihologului Keren Rosner.
Întrebarea pe care ar trebui să şi-o pună părintele într-o astfel de situaţie ar fi dacă este suficient de apropiat de copilul său, dacă îl înţelege şi, mai ales, dacă îl cunoaşte suficient. „Când există o comunicare eficientă şi sănătoasă, îl va susţine pe adolescent în etapele lui de autocunoaştere şi definitivare a personalităţii. Să nu uite că este perioada metamorfozelor, a căutărilor şi a revoltei. Pedepsele şi interdicţiile lipsite de comunicare, empatie şi căldură sufletească creează o relaţie rece, tensionată“, recomandă psihologul.
Citiţi şi:
Se încarcă comentariile...
