Stetoscop: Anticamera îngerilor

Dincolo de zarva lumii, în spatele ­ferestrelor spitalelor, dramele copiilor bolnavi rămân de prea multe ori anonime. Nu fac rating la televiziunile de scandal, nu ridică tirajele tabloidelor.

Ne impresionează mai mult cursul valutar sau dramoletele de mahala decât eroismul tăcut al copiilor sublimaţi sufleteşte de suferinţe nemeritate.

Suntem necruţători cu sistemul care nedreptăţeşte pe unii în dauna altora, amendăm prompt atitudinile dubioase, dar uităm că o portocală oferită unui copil aflat în spitalul de lângă noi face mai mult decât atitudinile ­gratuit revoluţionare.

Pe culoarele secţiilor de pediatrie, privind sfios din spatele uşilor, cu ochii curioşi, copiii în pijamale largi te măsoară ca pe un străin rătăcit din lumea de afară.

Încrezători în promisiunea celor mari, sunt întotdeauna convinşi că boala lor se va vindeca. Iar convingerea lor dă putere şi speranţă şi părinţilor copleşiţi de chinul celor mici. Ar face orice să poată lua asupra lor tot răul.

Pedepsiţi fără vină de ­boli şi de dureri, de injecţii prea mari, de pilule amare, de tortura grea a analizelor de tot felul, de îngrijitoare arţăgoase, de cohortele de medici prea gravi pentru inocenţa lor, aruncaţi departe de cei dragi într-o cazarmă înfricoşător de albă şi sterilă pentru lumea lor colorată, ­copiii vor doar afecţiune şi sănătate. Consemnaţi în spatele geamurilor zăbrelite, măsoară timpul dintre sărbătorile zilelor de vizită.

Asumându-şi cu inocenţă suferinţele, copiii nu revendică niciodată nimic în ­numele martiriului pe care îl îndură. Sunt doar sufletele trecute prin Purgatoriul spitalelor, ­aşteptând cuminţi aura îngerilor neştiuţi de lângă noi.