Sfaturile care te pot ajuta să fii un părinte bun pentru copilul tău

Educaţia unui copil se face în orice moment de interacţiune între părinte şi cel mic, dar secretul este ca adultul să identifice corect situaţiile în care acţiunile şi reacţiile sale se pot transforma în adevărate lecţii de viaţă.

Mai mulţi psihologi americani specializaţi în parenting au contribuit, la iniţiativa publicaţiei psychologytoday.com, la realizarea unei liste cu sfaturi de care părinţii ar trebui să ţină cont pentru a reuşi să crească frumos un copil în această lume adesea haotică.

1. Fiţi atenţi la comparaţii şi etichetări

Nu de puţine ori, părinţii au un sentiment de inferioritate când observă, de exemplu, că micuţul prietenilor vorbeşte toată ziua pe limba lui, chiar dacă are numai 8 luni, în vreme ce fiica lor, la 9 luni, este tăcută ca un peşte. Apar, firesc, motivele de îngrijorare şi gândul că ceva nu este în ordine cu copilul tău. În vreme ce este indicat să-i împărtăşeşti pediatrului aceste motive de îngrijorare, ţineţi cont de faptul că în primii ani de viaţă copiii se dezvoltă în mod diferit şi ating diferite praguri în ritmul lor, explică medicul Harvey Karp, autor al volumului „The Happiest Toddler on the Block“ (Cel mai fericit copil din cartier). Când evaluaţi modul în care s-a dezvoltat copilul, luaţi în considerare ansamblul. Un copil de trei ani poate să ţină bine creionul între degete când desenează, în timp ce un altul se poate dovedi mult mai îndemânatic când trebuie să arunce o minge, ceea ce este perfect normal“, subliniază acesta. 

Aceste comparaţii duc adesea spre tot felul de etichetări, de la „micul nostru înţelept“, cu referire la un micuţ care stă toată ziua cu nasul în cărţi, până la „copilul nostru sălbatic“, vorbind despre un pitic plin de energie. Cu toate că nu realizăm, până şi etichetările care laudă într-un fel diferitele abilităţi ale copiilor pot fi problematice. Astfel, dacă unul dintre fraţi realizează că unul dintre ei este considerat atletul familiei, atunci celălalt nici nu se va mai deranja să încerce ceva în aceeaşi direcţie, de teamă să nu eşueze. Apoi, o etichetă pusă de părinţi, de tipul „mofturoasa“, nu va face decât să încurajeze exact acea problemă pe care şi-ar dori să o descurajeze. Cu siguranţă, există momente în care părinţii au nevoie să exprime ceea ce le place sau le displace la propriii copii, dar ar putea să reformuleze astfel: „energic“ în loc de „sălbatic“ sau „grijuliu/atent“ în loc de „ruşinos/timid“.

2. Aveţi grijă ce îi învăţaţi prin felul în care vă comportaţi

Copiii vă urmăresc fiecare mişcare, iar în cazul bebeluşilor sau copiilor de vârstă foarte mică, comportamentul părinţilor se dovedeşte mult mai puternic decât sunt cuvintele. „De fapt, părinţii îşi învaţă copiii câte ceva în fiecare moment petrecut împreună, indiferent dacă aceştia vor să-i înveţe ceva sau nu. De la felul în care faceţi faţă situaţiilor stresante până la felul în care reacţionaţi când sunteţi fericiţi sau salutaţi un vecin pe stradă, copilul vă observă descoperind cum să procedeze în diverse situaţii. Folosiţi fiecare moment petrecut împreună ca o oportunitate de a transforma acţiuni banale în lecţii de viaţă“, spune Elizabeth Pantley, autoare a cărţii „The No-Cry Discipline Solution: Gentle Ways to Encourage Good Behavior Without Whining, Tantrums & Tears“.

3. Lasaţi copilul să facă greşeli

Adesea, părinţii au tendinţa de a interveni pentru a-şi ajuta copiii în tot felul de situaţii. De exemplu, când un copil de 2 ani construieşte un turn din cuburi şi părintele intervine observând că dacă va continua să adauge piese, construcţia o să se prăbuşească. „Cu toate că este bine să interveniţi şi să preveniţi tot felul de incidente şi accidente periculoase, lăsaţi copilul să înveţe din greşeli mai mici. Acesta îl vor face să înţeleagă de ce a greşit mai bine decât orice explicaţie verbală i-aţi oferi“, a subliniat Christopher Lucas, medic psihiatru specializat în problemele copiilor şi adolescenţilor. Inclusiv la nivel emoţional este recomandat să lăsaţi uneori copilul să experimenteze dezamăgirea, în loc să-l feriţi de orice fel de evenimente negative.
La fel, puteţi să-i lăsaţi să încerce să se îmbrace singuri sau să mănânce singuri, ori să înveţe pe cont propriu să bea pentru prima dată din pahar. 

4. Permiteţi copilului să se plictisească din când în când

Psihologul Michael Gurian, autor al cărţii „Nurture the Nature: Understanding and Supporting Your Child's Unique Core Personality“ este de părere că părinţii din ziua de azi îşi stimulează prea mult copiii. "Identităţile lor se dezvoltă atunci când îşi urmeză propriile gânduri şi idei, nu când li se spune permanent ce să facă. Clar, copiii au nevoie de supravegherea unui adult şi de sprijinul acestuia, dar este bine să le lăsam la îndemână „instrumentele“ (jocuri, cărţi etc) care i-ar putea tenta, fără să-i direcţionăm neîncetat, ca să vedem cum gândesc ei acţiunea.
Psihologul oferă un exemplu de timp neplanificat acasă, unde accesul copilului la computer sau televizor trebuie să fie limitat de părinte. Acesta spune că refuzul constant al părintelui în această privinţă va frustra copilul şi că, din când în când, dacă cel mic va propune să joace împreună un joc sau să se uite împreună la o emisiune, părintele ar trebui să-i facă pe plac. Este vorba despre timp petrecut în familie, ca o familie, ceea ce ar trebui să se întâmple inclusiv când vine vorba de televizor sau jocuri pe calculator.

5. Gândiţi de două ori înainte să folosiţi mâncarea pe post de recompensă sau ca formă de consolare 

Cel mai simplu exemplu în acest sens este bebeluşul percepe ca pe o formă de confort faptul că ori de câte ori plânge i se dă sticla cu lapte. La fel se întâmplă şi cu copilul de vârstă mică atunci când este răsplătit pentru comportament pozitiv cu dulciuri sau sucuri, chiar dacă ei au mult mai multă nevoie să primească atenţie.
Chiar şi cei mai mici copii sunt formaţi pentru a socializa. Iar pentru ei, atenţia părintească este cel mai frumos lucru de care pot avea parte. În schimb, ataşarea unei recompense alimentare acestei nevoi alterează percepţia copilului. „Nu faceţi decât să le demonstraţi că un obiect sau ceva dulce are mai multă valoare decât o îmbrăţişare sau un zâmbet. Bineînţeles, asta nu înseamnă că atunci când aveţi cu adevărat nevoie de o astfel de recompensă, nu trebuie să recurgeţi la ea. Copilul face o criză de plâns în magazin? Pai atunci puteţi să-I luaţi o prăjiturică, tratament care ar trebui să şi funcţioneze în cazul în care nu are parte de un astfel de răsfăţ tot timpul“, spune doctorul Harvey Karp.

6. Descoperiţi ce se „ascunde“ dincolo de comportamentele negative

Există perioade când copilul va încălca orice regulă impuneţi. Dar dacă veţi reacţiona la fiecare abatere cu nesfârşite reacţii dezaprobatoare, este posibil să nu reuşească să înţeleagă nici măcar de ce există regula prin care i se interzice ceva. 
Un lucru important pe care părinţii trebuie să-l înţeleagă despre copii lor, este că aceştia nu-şi pot controla emoţiile. Copilul nu face crize de plâns şi nu este obraznic pentru că încearcă să te manipuleze, nu este rău sau obraznic înadins, ci aceste reacţii sunt, de regulă, aboslut normale din punct de vedere biologic şi psihologic.
Aşa încât, chiar dacă le impuneţi reguli de disciplină, conversaţiile duse pe un ton calm, în care le oferiţi înţelegere şi compasiune, sunt extrem de importante. Puneţi copilului întrebări despre ceea ce simte şi oferiţi sugestii. „Dacă sora lui plânge pentru că i-a luat jucăria preferată, întrebaţi-l ce crede el că ar face-o să se simtă mai bine. Poate o îmbrăţişare şi un sărut de împăcare?“, recomandă Elizabeth Pantley. 

7. Aveţi încredere în instinct

Părinţii au intenţii bune, dar dorinţa de a face totul ca la carte se poate dovedi epuizantă şi frunstrantă când nu ne ridicăm de fiecare dată la nivelul aşteptărilor noastre. Nimeni nu-şi cunoaşte copilul mai bine decât părintele. Foarte posibil este ca la 3 ani unui copil să nu-i fie pe plac anumite activităţi, chiar dacă sunt la modă sau alţi părinţi îşi înscriu copiii la ele. Aşa poate să apară frustrarea din partea copilului şi se va retrage într-o carapace. Părinţii trebuie să accepte că unele alegeri făcute pot fi greşite, ca să poată reveni asupra lor. De aceea, este important ca uneori să acţionăm şi pe baza instinctului şi să nu mergem împreună cu valul“, consideră Gurian. 

8. Adaptaţi-vă la schimbări

Copilului care într-o vreme îi plăcea în mod deosebit o activitate, acum o refuză. Iar în acel moment părintele va fi tentat să creadă că este ceva în neregulă cu cel mic, când poate fi vorba doar despre faptul că acesta a crescut şi are alte opţiuni. Important este ca părinţii să înţeleagă faptul că trebuie să evolueze şi ei împreună cu copiii, să nu rămână blocaţi în anumite obişnuinţe, emoţional sau cognitiv, pentru a se putea dezvolta împreună, subliniază Gurian.