Pentru femei. Te poţi înţelege cu o mamă dificilă?

Ai vrea să fii pentru copilul tău aşa cum a fost mama ta cu tine? Multe, femei spun că ar face lucrurile diferit şi chiar nu îşi doresc „să ajungă ca mama“. Pentru că e o mamă dificilă şi relaţia cu ea este plină de suişuri şi coborâşuri.

Aşteptările noastre faţă de mamă

O idee de bază este că, din copilărie, avem aşteptări mari de la mamele noastre pentru că avem o nevoie nemărginită de atenţie, apreciere şi înţelegere din partea ei. Şi acum, ca femei adulte, tindem să fim critice când răspunsul din partea mamei nu este cel aşteptat. Chiar şi în cazul lucrurilor mărunte: când îmi aminteşte la nesfârşit să am grijă, când nu înţelege suficient de repede ce-i spun, când pare neajutorată, când îmi dă sfaturi pe care nu i le cer. Toate acestea ne irită pentru că ne raportăm la imaginea unei mame ideale pe care ne-am format-o de când eram mici.

Mama suficient de bună. În orice relaţie apropiată apar şi tensiuni

Pentru mine, a fost o mare uşurare când mi-am dat seama că în relaţia cu mama este firesc ca, din când în când, să avem păreri contradictorii, să existe tensiune între noi, să traversăm anumite perioade mai grele împreună. Şi asta se întâmpla şi în adolescenţa noastră: studiile spun că mamele şi fiicele adolescente au mai multe certuri decât taţii şi fiicele. De asemenea, fetele se ceartă cu mama mai mult şi mai frecvent decât se ceartă băieţii. Dar asta se întâmplă în orice relaţie atât de apropiată. Dacă nu ar exista şi astfel de momente , înseamnă că ceva nu e bine. Înseamnă că evităm conflictele. Ce contează cu adevărat este cum trecem peste aceste neînţelegeri.

Ce înseamnă o mamă dificilă

Vorbim de o mamă dificilă atunci când avem o mamă inflexibilă, are aşteptări peste măsură, este critică sau este mult prea apropiată de fiica ei, sufocând-o. În orice situaţie, este vorba doar despre ea şi durerea ei. Fiica nu contează.

Uneori, mama dificilă ne controlează în exces: ne-a controlat şi când eram copii, respingându-ne dorinţele ca fiind „rele“ sau „nevaloroase“. Şi  doreşte să ne controleze şi acum, ca femei adulte. Alteori, este o mamă pentru care furia este o stare obişnuită. E vorba despre mânia care este imprevizibilă, volatilă şi care distruge relaţia. Sau poate fi mama narcisică, cea care are în realitate un eu foarte fragil. Sau mama care simte invidie faţă de realizările noastre. Sau mama indisponibilă emoţional faţă de care nu am avut şi nu avem rezonanţă, mamă care este incapabilă de suport şi de focus.

Practic, mama  „scrie“ povestea copilului din perspectiva ei, distorsionând limitele. Şi aici apare dilema copilului: fie urmez vocea mamei ca să-mi păstrez relaţia cu ea; fie îmi urmez propria voce, dar să suport consecinţele, critica, dezaprobarea sau respingerea din partea ei. Când urmez vocea mamei, am costuri mari pentru că e nevoie să dezvolt mecanisme de apărare pentru a-mi putea menţine relaţia cu mama.

O mamă dificilă prezintă provocări mai mari decât un tată dificil. Şi asta pentru că, relaţia copilului cu mama încă din primele zile de viaţă stă la baza formării identităţii lui. La început, prin ataşamentul matern învăţăm cine suntem şi ce simţim. Şi procesul continuă pe măsură ce mama are capacitatea de a recunoaşte că copilul este o persoană independentă de ea cu gânduri şi emoţii.

Mama dificilă versus mamă abuzivă

Mama dificilă este capabilă să se implice în relaţie cu copilul, dar ea fixează condiţiile în care va oferi dragoste, apreciere şi înţelegere. Mama dificilă poate fi, până la un punct, o mamă suficient de bună.

Mama abuzivă, în schimb, exercită un stres toxic asupra copilului şi acestuia îi este afectată dezvoltarea creierului, astfel încât nu poate să-şi integreze şi să-şi regleze emoţiile şi gândurile. Are un autocontrol scăzut şi se implică dificil în interacţiuni sociale. Gândurile şi emoţiile sunt disociate ca un mecanism de apărare.

Marele cost plătit de femei din relaţia cu mama dificilă sau abuzivă

În toate etapele vieţii, fiica şi mai apoi femeia se luptă cu neîncrederea în ceea ce o priveşte, nemulţumirea, nesiguranţa, vocea critică. Sunt afectate relaţia de cuplu şi cea cu copiii. Copiii vor duce mai departe, de cele mai multe ori, moştenirea primită de la mamă. Se poate dezvolta o relaţie defectuoasă cu banii, depresie, anxietate, tulburări alimentare sau alte adicţii.

Dar toate acestea se pot schimba, printr-un proces prin care femeia îşi vindecă rănile din relaţia cu mama. Nu este un demers uşor, ca o plimbare prin parc, dar se poate face pentru a te regăsi pe tine, ca femeie şi a recăpăta puterea asupra propriei vieţi.

Îţi pot fi alături în această călătorie prin şedinţe de psihoterapie şi workshopuri specializate pe dinamica relaţiei dintre mame şi fiice.