"Nu contează că eşti sau nu o persoană religioasă, să-ţi înveţi copiii despre sexualitate înseamnă să-i protejezi", afirmă un expert canadian VIDEO

Cum le povestim copiilor şi adolescenţilor despre sex 1

Copilului trebuie să-i vorbeşti despre sexualitate de când se naşte, nu aştepţi să deschidă el o discuţie de care, oricum, ca părinte ţi-e jenă şi încerci să o amâni sau să o eviţi. Este una din recomandările făcute părinţilor de expertul canadian Meg Hickling la conferinţa susţinută ieri la Bucureşti. La fel de important este să înţelegem că dincolo de religie şi de valori personale educaţia sexuală este o formă de protecţie oferită copilului.

Cu o experienţă de 40 de ani în oferirea de informaţii despre sănătatea sexuală şi de ştiinţă a corpului atât pentru copii şi adolescenţi, cât şi pentru părinţi, expertul canadian Meg Hickling le-a arătat părinţilor români care au venit sâmbătă la conferinţa “Cum le povestim copiilor şi adolescenţilor despre sex”, organizată de parentime.ro, că educaţia sexuală poate fi făcută pe un ton relaxat, cu umor, dar şi cu mult simţ de răspundere.

Şi dacă toţi părinţii se aşteaptă să existe o vârstă precisă la care să debuteze educaţia sexuală a copilului, Meg Hickling a punctat cât de important este ca adultul să înceapă clădirea unei relaţii de încredere cu copilul în acest sens încă de când acesta se naşte.

“Contează cum ne comportăm chiar şi atunci când le schimbăm pampersul şi ne văd că ne strâmbăm dezgustaţi, cum te comporţi cu ei la baie, pentru că cei mici urmăresc reacţiile şi astfel ei au parte de lecţii nonverbale. Aşa că este bine ca încă de când sunt mici să le explici ce faci, cum îi speli şi de ce este important, dar mai ales să foloseşti denumirile corecte ale organelor genitale”, a subliniat Hickling, referindu-se la obiceiul părinţilor de a da tot felul de denumiri drăguţe organelor genitale atunci când copiii sunt mici. Copilul care creşte într-un mediu în care au fost folosite doar astfel de denumiri, ca adult ajunge să se jeneze să folosească la rândul lui cuvinte ca penis sau vagin. Iar din cauza acestei informaţii deghizate, preşcolarii încep să dezvolte ceea ce se numeşte "gândire magică".

Asta se întâmplă atunci când părinţii nu le explică modul în care o femeie rămâne însărcinată, ci doar le oferă noţiuni care nu se leagă între ele, pentru că le este jenă sau consideră că oricum sunt prea mici şi nu înţeleg. Copilul se străduieşte să umple aceste goluri de informaţie şi să facă o conexiune logică, chiar dacă rezultatul nu e corect. Aşa se ajunge la situaţii de nedorit, când adolescentele descoperă că sunt însărcinate pentru că nu au înţeles cum se rămâne mai exact însărcinată. De aceea, este important să fim sinceri cu copiii, altfel le facem un mare deserviciu”, a precizat aceasta.

Simţul umorului, vital în relaţia părinte-copil 

Un ingredient foarte important în discuţiile dintre părinte şi copil, în ceea ce priveşte sexualitatea, este simţul umorului. Este vital ca părintele să râdă împreună cu copilul de aceste subiecte dificile, nu de copil. Nu le spunem că este dezgustător când vorbim despre anatomie şi fiziologie şi, ca părinte, trebuie să fii conştient că niciodată nu le vei vorbi prea mult despre un astfel de subiect, pentru că cei mici uită foarte repede şi nici nu înţeleg exact foarte multe din ceea ce li se spune la vârste mici. Tocmai de aceea, discursul despre sexualitate trebuie să fie unul susţinut, de durată, adecvat vârstei, să li se explice şi să li se răspundă la întrebări ori de câte ori este nevoie, chiar dacă asta înseamnă că întrebările vor deveni tot mai complexe, un alt aspect de care se tem foarte mulţi părinţi.

Până la vârsta de 4 ani copilul trebuie să ştie că există zone ale corpului intime, private, care nu trebuie atinse de alte persoane decât cu acceptul lui: cum este zona genitală, sânii şi gura. Hickling a subliniat că pedofilii se bazează adesea pe ideea că cei mici nu realizează la vârste mici că sexul oral este un abuz şi că nimeni nu are permisiunea să le ceară să facă aşa ceva, pentru că nu sunt învăţaţi că şi gura este o parte a corpului privată. Expertul canadian a explicat că a mers în închisori unde a vorbit cu pedofili despre cum îşi racolează victimele şi, de regulă, i s-a spus că aleg copii care nu au noţiuni despre sexualitate, despre ce este permis şi ce nu între un copil şi un adult, pentru că sunt mai simplu de manipulat, de convins, de speriat. Părinţii consideră că îşi păstrează copiii inocenţi când nu le oferă informaţii despre sexualitate, dar aleg să-i expună altui tip de pericole. 

Educaţie sexuală nu înseamnă că sunt învăţaţi să facă sex

Tăcerea părinţilor sau evitarea anumitor subiecte considerate tabu, amăgirea copilului cu un răspuns care nu va mai veni, sunt tot atâtea mesaje clare pentru cel mic, care va înţelege că aceea este o temă despre care nu se discută, aşa că va căuta informaţiile la altcineva, fie că este vorba despre alţi copii, verişori mai mari etc. Însă este extrem de important ca părintele să fie cel care oferă primul informaţii corecte referitoare la sexualitate. Pentru că dacă nu le primesc de la părinţi, le caută în altă parte, iar lipsa altor întrebări va însemna că a găsit un răspuns, nu că nu mai este interesat.

O modalitate eficientă prin care le putem oferi informaţii copiilor este prin intermediul unor cărţi în care se explică pe înţelesul lor cum se fac copiii şi care sunt diferenţele anatomice între băieţi şi fete, carte care le poate fi citită şi seara, înainte de culcare.

Educaţia sexuală oferită la şcoală nu înseamnă că sunt învăţaţi cum să facă sex, informaţia înseamnă protecţie, tocmai pentru că nimeni nu doreşte ca un copil să facă sex. S-au făcut studii în toată lumea şi s-a observat că acei copii care au primit educaţie sexuală de la vârste mici nu şi-au început viaţa sexuală mai devreme, ba din contră, amână debutul vieţii sexuale, a explicat Hickling, oferind chiar exemplul Canadei, unde mai puţin de 20% din adolescenţi îşi încep viaţa sexuală, iar 87% din cei care o încep se protejează contra bolilor cu transmitere sexuală. La polul opus se află regiunile din sudul SUA, printre cele mai pudice din lume, unde influenţa liderilor religioşi se traduce prin lipsa educaţiei sexuale adecvate, care înseamnă un nivel crescut al cazurilor de boli cu transmitere sexuală în rândul adolescenţilor, dar şi al numărului de adolescente însărcinate.

Un alt subiect delicat pentru părinţi este masturbarea, mai ales că apar astfel de situaţii la 5 sau 6 ani, iar adultul nu ştie cum să reacţioneze astfel încât să aibă cea mai corectă atitudine. Hickling punctează că trebuie să li se arate copiilor că este o activitate sănătoasă, că nu este nimic greşit, că este un tip de stimulare care produce plăcere, dar şi că este o activitate privată, care se face în intimitate. În niciun caz copiii nu trebuie lăsaţi să aibă astfel de comportamente în public sau de faţă cu alţi membrii ai familiei, oricât de amuzanţi ar putea să li se pară adulţilor. Încurajările de acest fel nu fac decât să deschidă calea unor situaţii periculoase, de care prădătorii sexuali pot profita. De altfel, întotdeauna trebuie să le oferim copiilor informaţii corecte, dar să le vorbim şi despre limite, despre ce este acceptabil sau nu în societate, despre riscuri etc.

Apoi, vine vârsta de la care copiii nu mai vor să fie spălaţi de părinţi, iar adulţii pot încerca încă de când copilul face 4 ani să-l înveţe să-şi spele singur organele genitale în mod corect şi să-i explice de ce este important pentru sănătate să menţină curată zona genitală. De asemenea, la 4 sau 5 ani apar şi jocurile de-a mama şi de-a tata, poate chiar unii copii vor vrea să facă sex, dar fizic este imposibil pentru un băiat şi o fată de această vârstă să facă sex. Este doar o etapă peste care trec destul de repede, un joc de care se plictisesc, de regulă, după aproximativ patru săptămâni.

Deşi poate să pară exagerat, copiii de 4 ani ar trebui să cunoască şi ce este aceea menstruaţie, pentru că văd o mulţime de reclame la absorbante şi văd acasă tampoane sau îşi surprind mamele care folosesc astfel de produse, aşa că apar întrebări. Li se poate explica faptul că este vorba despre un fel de execiţiu pe care corpul femeii îl face ca să poată da naştere mai târziu unui copil.

O întrebare sensibilă venită din partea copiilor se referă şi la ce este sexul oral, iar unui copil i se poate explica aceasta ca o activitate între doi adulţi, cu care să fie amândoi de acord, şi că oricare dintre ei poate refuza dacă nu doreşte, cel care spune NU fiind cel care are puterea de decizie într-o astfel de situaţie.

Întrebări care şochează, dar care au nevoie de un răspuns: "e normal să legi o femeie înainte să faci sex cu ea?" 

Vorbind din experienţa sa, Meg Hickling mai spune că nu de puţine ori a fost şocată de întrebările copiilor, dar că oricât de ciudate ar putea să fie le tratează întotdeauna cu respect şi găseşte mereu modalitatea de a le oferi un răspuns cât mai ştiinţific, mai cuprinzător, pe înţelesul lor. Un exemplu a venit din partea unui băiat care a întrebat-o dacă "este în regulă să legi o femeie înainte să faci sex cu ea", pentru că asta văzuse pe internet. Expunerea la pornografie fiind, de altfel, un aspect extrem de dăunător pentru copii. Greşită este şi reacţia părinţilor care, în loc să le explice ce înseamnă ca o femeie şi un bărbat să facă sex, preferă ca atunci când apar astfel de scene la televizor să le pună copiilor mâna la ochi, să se repeadă să schimbe canalul sau să se prefacă pur şi simplu că nu văd ce se întâmplă pe ecran sperând că nici copilul nu înţelege cine ştie ce. Însă toate explicaţiile la întrebări mai complexe despre sexualitate devin mai simple atunci când părintele începe educaţia în acest sens cât mai devreme. Pentru că atât copilul, cât şi părintele vor fi mai relaxaţi. Mai mult, pe măsură ce copilul se apropie de adolescenţă, părintele îşi va dori ca el să aibă încredere şi să apeleze la el când va avea o astfel de problemă.

Hickling avertizeză că părinţii care au impresia că îşi ţin copiii departe de informaţiile despre sex pentru că acasă nu vorbesc despre asta, nu au de unde să ştie în ce măsură se întâmplă ceea ce ei cred. Copilul merge la şcoală, unde se află copii crescuţi în familii diferite, cu valori diferite, unde descoperă o mulţime de informaţii.

Ce trebuie să înţeleagă Biserica despre educaţia sexuală 

Hickling a precizat că a fost invitată să le vorbească tinerilor despre sexualitate inclusiv în biserici, sinagogi şi temple, din Canada până în Japonia, şi că dincolo de religie şi de valorile fiecăruia trebuie să înţelegem că astfel de informaţii îi protejează pe copii şi îi menţine sănătoşi, dar mai ales îi face să fie responsabili şi să ia decizii în cunoştinţă de cauză. 

Pe vremuri, interzicerea sexului înainte de căsătorie era o măsură de protecţie şi siguranţă împotriva abuzurilor, adică tot o formă de educaţie sexuală. Tocmai de aceea, reprezentanţii Bisericii ar trebui să înţeleagă necesitatea educaţiei sexuale, fiindcă aceasta este în primul rând o măsură de protecţie. Poţi să-i explici copilului tău care sunt valorile familiei, că nu sunteţi de acord să se înceapă viaţa sexuală înainte de căsătorie, dar asta nu înseamnă că nu trebuie să le oferi toate informaţiile care ţin de acest aspect al vieţii, pentru că trebuie să ştie să discearnă între informaţiile şi situaţiile de care se va lovi.

Trecerea de la pubertate la adolescenţă şi maturitate sexuală 

O altă etapă importantă în dezvoltarea unui copil sunt primii ani de şcoală, când devin foarte interesaţi de detalii foarte tehnice, cum ar fi cât timp trebuie să stea penisul în vagin pentru ca spermatozoizii să ajungă la ovul, după cum a povestit Meg Hickling. Atunci când copiii de 8-10-13 ani nu au primit acasă informaţii de acest gen, se vede cât de profundă este ruşinea şi dezgustul lor faţă de astfel de informaţii. La fel ca ei, sunt şi mulţi părinţi care rămân la acest stadiu şi refuză orice discuţie pe această temă. Cu cât copiii au mai multe informaţii, sunt mai relaxaţi, iar acest lucru se observă.

Bineînţeles, la pubertate nevoia de informaţie creşte, mai ales că la fete apare ciclul şi este nevoie să înţeleagă că este un motiv de mândrie şi nu de jenă, că sângele menstrual este unul dintre cele mai sterile fluide din corp, dar că este necesară igiena pentru că odată ajuns la exterior intră în contact cu microbii. La băieţi este la fel de important să li se vorbească despre ejacularea nocturnă ca despre un semn de normalitate, nu ceva de care trebuie să se jeneze, cu menţiunea că sunt însă aspecte private. La pubertate, corpul copiiilor trece printr-o mulţime de schimbări, de aceea este necesar să le explicăm ce este normal şi cum trebuie să aibă grijă de ei, dar şi că aceste modificări nu trebuie să reprezinte motiv de glume răutăcioase între ei.

La perioada adolescenţei, părintele se va confrunta cu momentul în care tânărul are impresia că ştie totul despre sexualitate, tocmai de aceea nici nu mai vor să discute cu adulţii despre asta. Numai că ei doar trăiesc cu impresia că ştiu totul şi, de aceea, este important să aibă încredere în părinţi şi să apeleze la ei atunci când au probleme. La orele de educaţie sexuală, în Canada, una dintre cele mai eficiente metode de a afla ce ştiu sau ce vor să afle despre sex este să scrie la sfârşitul orelor, pe bilete, în mod anonim, ce doresc să afle şi nu au curajul să întrebe, iar cei care nu au întrebări, să scrie ceva ce au învăţat şi li s-a părut interesant. Apoi, la fiecare întrebare li se răspunde într-o manieră cât mai apropiată de înţelegerea lor, din punct de vedere ştiinţific.


Ultimul stadiu al dezvoltării implică sexualitatea la maturitate, care se traduce printr-o serie de aspecte, cum ar fi: faptul că nu ne ruşinăm cu corpul nostru, nu ne ruşinăm să le răspundem copiilor la întrebări despre sexualitate, cunoaştem anatomia şi fiziologia organelor sexuale, nu ne este teamă sau ruşine să mergem la doctor când este necesar şi nu ne jenăm să punem întrebări despre sexualitate în public.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările