Jocuri periculose
0
Dependenţa de jocuri pare o poveste haioasă sau plictisitoare, banală, sau cel mai adesea un "bla, bla" despre care se tot aude. În utlimii cinci ani cazurile de dependenţă de jocuri de calculator sau reţele de socializere şi jocuri cu consola au crescut.
Dependenţa de jocuri pare o poveste haioasă sau plictisitoare, banală, sau cel mai adesea un "bla, bla" despre care se tot aude.
Jocurile par mai mereu incitante, interesante şi prietenoase, au toate caracteristicele unui bun prieten: îţi ţin companie când eşti singur, te implică cât mai mult, te fac să visezi frumos, ai senzaţia că eşti într-o comunicare simbiotică/biochimică uneori. Puţini realizează însă că un prieten adevărat îţi este unul care te ajută când ai nevoie, dar care îţi lasă destul timp şi pentru tine, şi mai ales că un prieten bun nu ţi-ar face rău niciodată, că s-ar transforma şi într-o oglindă a ta doar să te poţi vedea mai bine.
Depenedenţa este un cuvânt grav, înspăimântător care aduce cu sine sentimente, trări dar mai ales imagini. Când vorbim despre dependenţă ne gândim mai meru la persoanele dependente de alcool sau la cei dependenţi de droguri. Imaginea unei astfel de persoane ne dă fiori şi ne facem să respingem acest cuvânt. Acesta este şi motivul pentru care cei ce sunt dependenţi de jocurile pe calculator sau consolă nu-şi recunosc problemele. „Nu sunt ca drogatul acela” sau „Nu arat ca un drogat”, „Nu sunt chair aşa de rău” acestea sunt cele mai frecvente replici şi comportamente de negare ale unei persoane care deşi este în plină dependenţă de jocurile pe calculator, nu recunoaşte.
Însă în utlimii cinci ani cazurile de dependenţă de jocuri de calculator sau reţele de socializere şi jocuri cu consola au crescut. Poate cele mai “perverse” dependenţe sunt cele care implică consola şi asta pentru că persoana care face sport utilizând consola crede că tot ce face este pentru binele său, în numele sportului şi al sănătăţii. Astfel se lasă “dus de val” şi uită de sine şi de faptul că nu mai iese cu prietenii, că se izolează, că nu mai comunică cu cei din jurul său. Falsa imagine de sine este cea care care îl atrage şi mai adânc în “mrejele” dependenţei şi asta pentru că face mult sport, arată bine, se priveşte în oglindă şi este foarte mulţumit de ceea ce vede. Ceea ce nu realizeaeză persoana respectivă este centrarea exagerată pe propriul corp, propria-i persoana şi izolarea de ceilalţi.
Printre cazurile mele s-au numărat câţiva adolescenţi dar cele mai multe cazuri nu au venit din randul copiilor şi al adolescenţilor cum ne-am imagina ci din rândul tinerilor, studenţilor de 20-25 de ani. Băieţii în general dependenţi de jocurile pe calculator şi consolă, fetele în general de site-urile de socializare.
Dintre cei care au venit la cabinet doar 5% erau cazuri reale de dependenţă. Printre cazurile întâlnite majoritatea copiilor erau dependenţi de jocuri în reţea şi pentru acestea cheltuiau deja bani, nu doar timp.
Autor: Daniela Gheorghe
Se încarcă comentariile...
