Imaginea războiului modifică psihicul copiilor

În ultimele zile, ecranele televizoarelor ne-au „bombardat” necontenit cu imaginile şocante ale războiului din Fâşia Gaza. Chiar dacă urmărim de la distanţă războiul, psihologii sunt de părere că impactul imaginilor conflictu­lui armat are extrem de multe consecinţe asupra psihicu­lui, atât al adulţilor, dar mai ales al copiilor.

Influenţa imaginilor şocante asupra psihicului este intens dezbătută în ultima vreme de psihologi.

Aceştia avertizează asupra eventualelor efecte negative care pot să apară în timp chiar şi în rândul celor care privesc războiul de la distanţă.

Potrivit dr James Garbarino, director la „Family Life Development Center”, de la Universitatea Cornell (SUA), care a petrecut ani întregi studiind efectele războiului şi violenţei asupra copiilor, confruntările armate sunt privite de cele mai multe ori de telespectatori ca o telenovelă.

Există două categorii de privitori ai războiului la televizor. „Pentru unii, televizorul este o poartă spre univers”, explică dr Garbarino.

„Ei consideră că tot ceea ce văd este bun pentru informare. În plus, se nasc intrigi în jurul celor care poartă lupte. Spre exemplu, «Sunt vinovaţi israelienii sau palestinienii?», de parcă războiul ar fi o telenovelă de genul «Tânăr şi neliniştit»„.

„Pe de altă parte, există persoane care se uită accidental la televizor şi care sunt foarte impresionate de imaginile violente”, susţine dr Garbarino. Impactul asupra celei de-a doua categorii de „privitori” este major, nu pentru că se gândesc la suferinţă sau la consecinţele războiului, ci pentru că sunt oameni foarte uşor de impresionat.

„De-a americanii şi irakienii”

În această din urmă categorie intră şi copiii care, imitând ceea ce văd în transmisiunile din Orient, Afganistan sau din Golf, au ajuns să se joace de-a irakienii şi americanii, de-a americanii şi talibanii. „Războiul are un impact extraordinar asupra copiilor”, explică specialistul citat.

„Prea puţin îi impresionează pe cei mici tragedia războiului, mai degrabă spectacolul mediatic. Fetiţa secretarei mele, spre exemplu, în vârstă de cinci ani, şi-a făcut din cuburi de lego o puşcă mitralieră, şi-a dat cu făină pe faţă şi se ascunde sub toate dulapurile din casă.

De la alţi pacienţi am aflat că la grădiniţe, copiii se împart în terorişti talibani şi americani şi se bat”, explică Garbarino, care le recomandă părinţilor să nu-şi încurajeze copiii să se joace de-a războiul, pentru că, astfel, în mintea celor mici se creează o imagine ludică a războiului, asemuit astfel cu un joc.

Difuzarea unor imagini dure cu morţi şi răniţi este văzută de specialişti ca un lucru foarte periculos. „Oamenii devin la un moment dat imuni la astfel de imagini, se obişnuiesc cu ele şi aşteaptă să se întâmple o nenorocire şi mai mare ca să fie impresionaţi.

Jurnalele difuzate de posturile de televiziune antrenează într-un fel oamenii pentru agresiuni şi atrocităţi mult mai mari, la mult mai multe violenţe împotriva fiinţei umane”. Astfel de imagini îi vor determina pe mulţi să devină mai insensibili la suferinţă şi mai agresivi cu cei din jur, completează expertul.

Războiul pe înţelesul copiilor

Cât de mult înţelege un copil despre război? Cât trebuie să-i spună părinţii despre un astfel de subiect? James Garbarino răspunde celor mai frecvente temeri ale părinţilor.

Spre exemplu, este mai bine ca părinţii să aştepte până ce copilul îi va întreba despre război sau este mai bine să facă ei primul pas şi să le explice odraslelor situaţia şi pericolele la care se expun adulţii aflaţi în conflict? Ori de câte ori este posibil, părinţii ar trebui ca mai întâi să încerce să asculte copiii înainte de a vorbi cu ei.

Aceştia, spre deosebire de adulţi, pot avea idei diferite în privinţa multor subiecte. Spre exemplu, în timpul războiului din Golf, mulţi copii au fost afectaţi grav de imagini care pe adulţi nu-i impresionau, povesteşte expertul american. În cazul în care copilul nu vorbeşte despre un subiect precum războiul, părinţii ar trebui să găsească o ocazie pentru a discuta problema.

O altă problemă este dacă cei mici sunt capabili să înţeleagă ce este războiul. Copiii înţeleg durerea şi pierderile, susţine ferm dr. Garbarino. Adesea, ei găsesc analogii cu propriile lor experienţe, fiindu-le greu să înţeleagă lucrurile abstracte.

O întrebare la fel de importantă este cea legată de modul în care diferă ideile copilului despre război în funcţie de vârstă. Spre exemplu, în timpul atentatelor din 11 septembrie 2001, unii copii mici (cu vârste sub şase ani) au crezut că imaginile repetate ale avioanelor care loveau turnurile gemene din New York erau diferite şi nu reluări ale aceloraşi imagini video.

În general, preşcolarii au idei mai simple despre războaie, în vreme ce copiii din şcoala primară au capacitatea de a înţelege războiul ca pe un conflict între mai multe grupuri.