Fierul, preţios pentru creier

V-aţi gândit vreodată ce legătură poate exista între nivelul fierului (sideremie) din sânge şi testele de matematică? Cercetările arată că sideremia influenţează performanţele intelectuale.

Un studiu efectuat de dr. Jill Halterman, de la University of Rocesters’s Children’s Hospital, din New York, a demonstrat că elevii cu un nivel scăzut al fierului din sânge au rezultate sub medie, la testele de matematică, faţă de cei care au un nivel normal al fierului în sânge.

Cercetarea a cuprins aproximativ 5.300 de copii, cu vârste între şase şi 16 ani. Conform rezultatelor, cele mai afectate de scăderea sideremiei - care duce la apariţia anemiei - sunt fetele ajunse la pubertate.

Specialiştii au ajuns la concluzia că se poate face o legătură între dezvoltarea intelectuală întârziată a unor copii şi deficitul de fier. Alte cercetări au arătat că un aport crescut de fier în alimentaţie ridică performanţele intelectuale.

Necesarul zilnic

Fierul este unul dintre componentele cele mai importante ale hemoglobinei din globulele roşii, având un rol major în captarea şi transportul oxigenului. De asemenea, are şi un rol important în sinteza anumitor enzime din organism (catalaze, citocrom etc).

Pierderile zilnice variază între 0,4 şi 1 mg de fier pe zi. Necesităţile zilnice variază în funcţie de vârstă şi de sex. Astfel, pentru nou-născuţi şi copii până la zece ani, necesităţile sunt de aproximativ 0,1 mg pe kilogram/corp.

Pentru adolescenţi, aproximativ 15 mg, pentru adulţi necesarul este de aproximativ 10 mg, iar pentru femeile însărcinate sau cu menstruaţii abundente, 15-20 mg.

Surse importante

Alimentele bogate în fier sunt ficatul de vacă şi de porc, carnea de curcan, gălbenuşul de ou, stridiile, pătrunjelul, spanacul, cacao, ciocolata. În general, alimentaţia normală nu permite un aport suficient, de aceea se recomandă suplimentarea medicamentoasă, însă numai după consultul medicului.

În cazul copiilor anemici, este necesară introducerea în alimentaţia zilnică a acestor alimente cu conţinut mare de fier, cum sunt ficatul, rinichiul, carnea de vacă, gălbenuşul de ou, fructele uscate, mazărea, ciupercile şi legumele verzi.

O altă problemă este cea legată de biodisponibilitatea fierului din dietă - rata de absorbţie a metalului din tubul digestiv. Această biodisponibilitate este mai importantă decât cantitatea totală de fier ingerată şi depinde de starea depozitelor de fier individuale -  cu cât acestea sunt mai mici, cu atât rata de absorbţie este mai mare.

De asemenea, forma în care se găseşte fierul în alimente influenţează absorbţia acestuia. Fierul hemic - existent în globulele roşii din produsele din carne şi peşte - este mult mai bine absorbit, comparativ cu fierul nehemic - existent şi în carne sau peşte, dar şi în seminţe, legume şi fructe.

Absorbţia fierului este favorizată de vitamina C (existentă în citrice, ardei sau varză) şi este inhibată de aşa-numiţii factori chelatori - care leagă fierul, formând compuşi insolubili, neabsorbabili. Aceştia sunt fosfaţi (din lapte sau brânză topită), oxalaţi (din spanac, roşii sau cacao) sau fitaţi (din cereale, pâine integrală sau fasole).

Cauzele anemiei

Printre cauzele anemiei se numără bolile infecţioase, hemoragiile, gastrita sau ulcerul gastric, bolile parazitare, sarcina şi alăptarea, stările de oboseală prelungită. În cazul copiilor, există diferite cauze care pot produce anemia. Fie din cauza aportului insuficient (când copilul s-a născut prematur sau a fost alimentat artificial timp îndelungat - de exemplu, spre deosebire de laptele matern, laptele de vacă nu conţine fier, iar alăptatul natural, până la şase luni, protejează sugarul de anemie feriprivă, datorită lactoferinei, proteina care creşte absorbţia fierului). De asemenea, alimentaţia excesivă a copilului cu făinoase şi cereale produce anemie.

O altă cauză poate fi diversificarea incorectă şi tardivă a alimentaţiei sugarului, mult după vârsta de şase luni; diversificarea are ca scop tocmai suplimentarea aportului de fier din alimentaţia copilului, deoarece laptele matern, după acest interval de timp, nu mai furnizează suficient fier pentru cei mici.

Totodată, în cazul copiilor, pierderile mici şi repetate de sânge din intestin (spre exemplu, alergie la proteinele din laptele de vacă), parazitozele intestinale, o boală ulceroasă, după vârsta de un an sau în urma unor diarei, determină şi pierderi de fier din organism, antrenând astfel apariţia anemiei.