Este greşit ca părinţii să-şi sărute copiii pe gură? ”Pe măsură ce cresc, copiii devin conştienţi de conotaţia sexuală”, susţine un psiholog

Mulţi părinţi consideră că este perfect normal să-şi pupe copilul pe buze, ca un semn de afecţiune făcut mai ales în primii ani de viaţă ai copilului. Un psiholog este însă de părere că acest comportament este profund greşit, argumentele sale stârnind un val de comentarii indignate în rândul părinţilor din întreaga lume, pe reţelele sociale.

Psihologul britanic Charlotte Reznick, specializat în consilierea părinţilor şi a copiilor, a strânit furie în rândul multor părinţi după ce a explicat pentru publicaţia „The Independent” că sărutul nevinovat pe gură dintre părinţi şi copii ar trebui să dispară. 

Dincolo de aspectul care ţine de igienă, psihologul a atras atenţia că există mulţi părinţi care continuă să-şi sărute copiii pe gură şi după ce aceştia trec de 4, 5 sau 6 ani. Deşi pentru părinte rămâne în continuare un gest de afecţiune, pentru copil poate fi un comportament extrem de confuz. Psihologul, autoare a cărţii „The Power of Your Child’s Imagination: How to Transform Stress and Anxiety Into Joy and Success”, explică faptul că pe măsură ce cresc, copiii devin tot mai conştienţi de conotaţia sexuală a acestui gest.

”Pupatul copilului pe buze poate crea mult prea multă confuzie. Dacă mămica îl pupă pe tătic pe gură şi invers, ce înseamnă atunci când copilul îşi pupă părintele pe gură? Acest obicei trebuie să înceteze. Dacă începi să-ţi săruţi copilul pe buze, când te opreşti? Pe măsură ce copilul trece de cinci sau şase ani şi încep să fie conştienţi şi de aspecte sexuale”, subliniază Reznick. 

Nu toţi specialiştii aprobă însă această opinie. Psihologul clinician Sally-Anne McCormack afirma că din punctul ei de vedere nu este cu nimic greşit ca un părinte să-şi sărute copilul pe gură. „Este ca şi cum ai spune că alăptatul este un comportament confuz pentru ei. Probabil că unele persoane se pot simiţi stingherite dacă văd asta, dar nu este un gest mai sexual decât atunci când îţi masezi copilul pe spate”, a punctat aceasta. Alţi părinţi au atras atenţia că, totuşi, nu prea există cazuri în care mamele ajung să-şi alăpteze copiii şi la 14 sau 15 ani, lucru care se întâmplă însă în cazul pupatului pe gură.

Claudia S. din Bucureşti, în vârstă de 35 de ani, mama unui băieţel de cinci ani, nu aprobă sub nicio formă sărutul pe gură între părinţi şi copil.

Nu doar că nu este igienic, dar cred că şi din punct de vedere psihologic poate duce la dezvoltarea anumitor probleme. Nu sunt de acord sub nicio formă cu acest lucru, este opinia acesteia.

Acest obicei de a-ţi săruta copilul pe gură a făcut şi obiectul unui articol realizat de publicaţia Daily Mail, din care reiese că unii părinţi continuă să-şi arate astfel afecţiunea faţă de copiii lor şi când aceştia ajung la adolescenţă sau la vârsta adultă.
Este cazul britanicei Cheryl Leach, de 42 de ani (foto jos), din Swindon, care continuă să-şi sărute băiatul de 16 ani, Jordan, pe gură, şi se declară furioasă că cineva ar putea să considere că este ceva în neregulă cu acest gest de afecţiune, după ce psihologul  Charlotte Reznick a declarat că este greşit să-ţi săruţi copilul la orice vârstă.

FOTO Daily Mail 

Cheryl spune că relaţia dintre ea şi fiul ei este atât de apropiată şi pentru că tatăl copilului a părăsit-o pe când era încă însărcinată, aşa că a simţit nevoia să-i arate lui Jordan cât de iubit este şi să suplinească cumva absenţa celuilalt părinte.

Psihologul Charlotte Reznick crede, totuşi, că într-o situaţie de acest gen, comportamentul este cu atât mai nociv:

Un adolescent este mult mai conştient de sexualitatea sa decât un copil, deci nu i-aş recomanda mamei sa-l sărute pe gură. Oamenilor poate că nu le place să audă astfel de lucruri, dar buzele sunt zone erogene şi când sunt stimulate se produc în organism substanţe asociate cu excitaţia sexuală, cum sunt serotonina şi oxitocina, a punctat aceasta. 

La rândul ei, Jocelyn Miller (foto jos), din Kent, de 34 de ani, admite că niciodată nu i s-a părut ciudat ca tatăl său să o sărute pe buze, şi că acest obicei continuă şi azi, când tatăl său are 61 de ani. ”Nu cred că este un gest sexual, dar este un gest pe care nu-l facem în public, tocmai pentru că sunt conştientă că unele persoane îl consideră ciudat”, a precizat Jocelyn. Pe de altă parte, Ian, tatăl, crede că este doar modul în care îi arată fiicei sale că o iubeşte, deşi nu procedează la fel şi cu fiul său, de 24 de ani.

FOTO Daily Mail 

”Nu ştiu de ce fac această diferenţă. Poate are legătură cu faptul că Jocelyn este de sex opus”, spune acesta. Soţul lui Jocelyn consideră însă că sărutul pe buze este ceva ce ar trebui să se întâmple numai între doi adulţi care sunt atraşi unul de celălalt, dar este conştient că poate fi o alegere în anumite familii.

Tatăl meu obişnuia să mă sărute, părinteşte, pe buze când eram copil. Şi acum, când am deja 23 de ani, o face uneori, după o revedere întârziată sau în momente foarte fericite, emoţionale sau de mândrie. La fel procedează şi cu fratele meu. Nu cred că este ceva în neregulă cu acest lucru. Înţeleg, pe de altă parte, că în cazul unora acest comportament ar putea avea o conotaţie negativă, dar cred că depinde foarte mult de relaţia părinte-copil în ansamblul ei. Eu nu am recunoscut niciodată în acest gest al tatălui meu o conotaţie sexuală, mărturiseşte şi Sorina Maria C.. din Bucureşti.

„Nu este o atracţie sexuală conştientizată, dar ea există”

Psihologul Keren Rosner a precizat pentru adevarul.ro că acest obicei ca părintele să-şi sărute copilul pe gură este obişnuit şi la români. „De asemenea, mai demult, la ţară, în anumite zone din România, exista obiceiul ca femeile care se revedeau după o anumită perioadă să se pupe pe gură, de exemplu. Însă în cazul copilului foarte mic acest gest este contraindicat înainte de toate din cauze care ţin de igienă. Şi medicii recomandă să nu facem acest lucru din considerente legate de sănătatea copilului. Iar pe măsură ce copilul creşte, devine un gest cu încărcătură sexuală. Copiii ştiu să facă diferenţa de timpuriu între un sărut între un băiat şi o fată, faţă de sărutul părintesc sau cel din prietenie. Mai ales că în zilele noastre observă astfel de modele pe stradă, în reviste, la televizor, sărutul pe buze fiind perceput ca specific între femeie şi bărbat. Acest lucru este evident şi la copiii de grădiniţă, până la clasele 1- 4, mai ales când unui băiat începe să-i placă o fetiţă şi se mândreşte dacă s-au pupat pe gură. Deci pentru ei are o semnificaţie puternică în ideea că le place o persoană de sex opus. Nu este o atracţie sexuală conştientizată la acel moment, bineînţeles, dar ea există. De aceea, dacă părinţii obişnuiesc să facă acest gest, copilul poate ajunge să fie confuz în ceea ce priveşte semnificaţia lui şi chiar să fie jenat. Mai ales că sunt părinţi care fac acest gest şi în public”, explică Rosner.

Psihoterapeutul precizează că, de regulă, sărutul sau pupatul pe gura sunt dedicate exclusiv unui partener sau unei partenere, nu părinţilor şi nici prietenilor. Despre părinţii care sunt deranjaţi când alte persoane consideră că fac un gest nepotrivit, din moment ce pentru ei este un gest normal de afecţiune în relaţia cu copilul, psihologul observă că ”la nivel conştient nu-şi dau seama ca acest gest are o altă semnificaţie, pe care inconştienul o maschează prin bune intenţii. Totuşi, părintele nu trebuie să privească gestul numai din perspectiva părintelui care îşi exprimă dorinţa de a-şi arăta afecţiunea faţă de copilul lui”.

Părintele poate să-şi arate afecţiunea în foarte multe alte feluri. Nu este un comportamnent sănătos din punct de vedere psihic, pentru că este un gest dual între respectul faţă de părinţi, relaţia specială între părinte şi copil, şi jena pe care ar putea să o aibă când asta se întâmplă în public. Interesant este că un copil poate avea o interpretare foarte subtilă dacă gestul care este făcut acasă nu este făcut însă şi în public. Va înţelege că este un gest care trebuie ascuns, care trebuie făcut departe de ochi straini, oarecum în secret. Şi, din moment ce ca părinte te fereşti şi nu faci acest gest şi în public, înseamnă că undeva există o cenzură, punctează Rosner.

Psihologul mai atrage atenţia că, de regulă, nu copilul este cel care vine spre părinte să faca gestul sărutului pe gură, cu excepţia primilor ani de viaţa, când preia comportamentul prin imitaţie. Doar că pe măsură ce creşte, gestul va veni din partea părintelui, nu a copilului. ”Este un obicei indus de părinte. Părintele trebuie să fie atent la astfel de limite care trebuie trasate în relaţia cu copilul şi ca să nu-l pună în situaţii penibile. Copilului nu-i place, dar îi este greu să-i refuze parintelui un gest de afecţiune, cu gândul că părintele ar putea interpreta asta ca pe o negare a unui gest de afecţiune. Părintele este cel care domină în relaţia cu copilul şi, dacă el se supără că el nu raspunde unui gest tandru, copilul se va simţi obligat să accepte, chiar dacă se simte stânjenit”, adaugă psihoterapeutul.