Cum obişnuieşti copilul să doarmă singur: 6 paşi pe care trebuie să-i urmeze părinţii ca să-şi recapete patul conjugal şi somnul odihnitor

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Nu puţini sunt părinţii care ajung să doarmă ani la rând în acelaşi pat cu copiii, situaţie care se dovedeşte de regulă extenuantă nu numai pentru adult, ci şi pentru micuţi. FOTO cr.emedemujer.com
Nu puţini sunt părinţii care ajung să doarmă ani la rând în acelaşi pat cu copiii, situaţie care se dovedeşte de regulă extenuantă nu numai pentru adult, ci şi pentru micuţi. FOTO cr.emedemujer.com

Copiii obişnuiţi să doarmă în acelaşi pat cu părinţii cu greu pot fi dezvăţaţi de acest obicei. Uneori, situaţia continuă şi după vârsta şcolară, părinţii, dar şi copiii ajungând să sufere de pe urma acestei obişnuinţe. Un psiholog specializat în relaţiile dintre copii şi părinţi propune o metodă în şase paşi prin care micuţii pot fi învăţaţi să doarmă singuri.

Nu puţini sunt părinţii care ajung să doarmă ani la rând în acelaşi pat cu copiii, situaţie care se dovedeşte de regulă extenuantă nu numai pentru adult, ci şi pentru micuţi, explică psihoterapeutul american de familie Meri Wallace, autor al mai multor cărţi de parenting.

Psihologul american subliniază în acest caz importanţa faptului că fiecare om are un anumit ritual de somn, format din dintr-o serie de asocieri pe care le facem atunci când ne pregătim de culcare. La vârstă adultă, poate simţim nevoia să citim înainte de culcare, ori să avem o anumită pernă, să rămână aprinsă o lumină în cameră sau, din contră, toate luminile să fie stinse. În cazul copiilor, acest ritual poate să însemne prezenţa unuia dintre părinţi sau a ambilor lângă el, iar odată formată obişnuinţa, părinţii acceptă situaţia, chiar dacă nu le convine. 

„De fapt, copilul nu are nevoie ca părintele să doarmă alături de el, ci are nevoie înainte de toate să se odihnească bine. Să dormi singur este benefic pentru toată lumea, iar copiii trebuie să deprindă această obişnuinţă astfel încât să se simtă în siguranţă şi în lipsa unui părinte”, explică Wallace oferind propriile sfaturi în ajutorul părinţilor care speră să-şi înveţe copilul să doarmă singur.

Psihoterapeutul spune că părinţii care au apelat la ea s-au declarat mulţumiţi de rezultatele metodei în 6 paşi pe care le-a recomandat-o:

1. Mulţi părinţi se complac în această situaţie şi, deşi nu se odihnesc bine, preferă să doarmă împreună cu copilul din varii motive. Este posibil să se bucure de timpul petrecut cu copilul în timpul somnului, ca un mod de a compensa timpul limitat pe care îl petrec împreună în timpul zilei. De aceea, este nevoie ca mai întâi părinţii să analizeze exact care sunt motivele pentru care dormitul împreună durează de atâta vreme. Încercaţi să vă faceţi timp pentru mai multe activităţi în compania copilului, în timpul zilei sau la sfârşit de săptămână, astfel încât să-l ajutaţi şi pe cel mic să facă mai uşor trecerea din patul părinţilor în patul său. Important este să fiţi consecvenţi şi să nu renunţaţi la ceea ce v-aţi propus.

2. Explicaţi-i copilului de ce trebuie să faceţi această schimbare, în aşa fel încât să înţeleagă motivele şi să nu se simtă abandonat sau respins. Altfel nu va coopera. Spuneţi-i cu toată sinceritatea, dar şi cu mult tact, că astfel se va odihni mult mai bine şi că are nevoie de un somn odihnitor ca să crească sănătos şi inteligent, dar şi că dumneavoastră aveţi nevoie de un somn liniştit.

3. Nu renunţaţi dintr-o dată la rutina de fiecare seară, rutina fiind crucială pentru copii în primii ani de viaţă. De regulă, copiii asociază mersul la culcare cu activităţi ca cititul unei poveşti sau cu o discuţie despre ce s-a petrecut în timpul zilei. Nu-l lipsiţi de aceste mici obiceiuri, pentru că ele vă vor ajuta în această tranziţie.

4. Înainte de culcare nu mai staţi alături de el în pat, ci pe un scaun sau un fotoliu de lângă pat. Chiar şi dacă va protesta, nu vă lăsaţi convinşi, asiguraţi-l că staţi foarte confortabil şi aşa. Apoi începeţi să-i citiţi povestea de seară sau orice altă activitate obişnuiţi să faceţi. Asiguraţi-l ori de câte ori este nevoie că totul este bine, că sunteţi alături de el şi că nu are motive să fie neliniştit.

5. Cu fiecare noapte care trece, mutaţi scaunul sau fotoliul tot mai departe de pat. Includeţi şi momente în care îi spuneţi că trebuie să mergeţi până la baie, astfel încât copilul să se obişnuiască treptat cu mici perioade de absenţă. Se poate întâmpla chiar să adoarmă singur în timpul acestor pauze. La un moment dat, chiar dacă o să pară ciudat, puneţi scaunul la uşa camerei sale, continuând să-i spuneţi că totul este în regulă şi repetându-i pe un ton ferm, dar nu supărat, că trebuie să rămână în pat.

6. Îndesiţi momentele în care plecaţi de lângă el până când simţiţi că puteţi să-i spuneţi că trebuie să mergeţi la bucătărie să spălaţi vasele sau să faceţi orice altă activitatate, dar că reveniţi ca să-l înveliţi. Poate fi nevoie de o săptămână sau două pentru a trece de această etapă, dar poate să dureze mai mult, de la caz la caz. „Nu fiţi dezamăgiţi dacă întregul proces durează mai mult decât speraţi. Uneori, copilul are nevoie de mai mult timp decât preconizaţi, fiind vorba despre un obicei foarte greu de schimbat. Totuşi, cu multă răbdare, fermitate, înţelegere şi blândeţe această metodă ar trebui să funcţioneze”, este de părere psihologul.

Viață de cuplu



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite