Cum să creşti un copil optimist într-o lume pesimistă

Cum să creşti un copil optimist într-o lume pesimistă

Scriitoarea KJ Dell’Antonia, autoarea bestseller-ului „Cum să fii un părinte mai fericit“, prezintă câteva tactici cu ajutorul cărora părinţii îşi pot ajuta copiii să vadă partea plină a paharului chiar dacă sunt înconjuraţi de pesimism.

Ştiri pe aceeaşi temă

Scriitoarea KJ Dell’Antonia a realizat o listă de tactici pe care părinţii le pot utiliza în educaţia copiilor şi a publicat-o pe site-ul revistei TIME.
 
„Orice părinte îşi doreşte un copil optimist, care să se bucure de provocări, să aprecieze oportunităţile şi să aibă încredere profundă în capacitatea de a stăpâni orice situaţie. Speranţa pentru viitor şi perseverenţa reprezintă un puternic avantaj“, este de părere Dell’Antonia.
 
Pentru oricine este important să înveţe să caute optimismul.  Această idee este şi mai importantă pentru părinţi, care îşi doresc să îi vadă pe copiii lor reuşind atât în copilărie, cât şi în viaţa de adult. 
 
Scriitoarea crede că persoanele optimiste sunt şi mai rezistente şi se descurcă mai bine în viaţă: „Ei fac un antreprenoriat mai bun, trăiesc mai mult timp şi sunt mult mai mulţumiţi de relaţiile lor. Optimismul îi provoacă pe oameni să continue să se străduiască chiar dacă întâmpină dificultăţi, în timp ce pesimismul îi lasă deprimaţi şi resemnaţi la eşec, chiar invocând-l“. 
 
Majoritatea părinţilor îşi fac speranţe în privinţa viitorului propriiilor copii, însă, într-o societate îndreptată spre catastrofă, pare dificil să dai un exemplu pozitiv, deşi probabil că este mai important decât niciodată, susţine autoarea. 
 
Din fericire, cercetările au scos la iveală lucruri cu ajutorul cărora părinţii îi pot încuraja pe copiii lor să crească cu o atitudine de genul „pot-fac“, care este marca optimistului.
 
„Trăim în vremuri pesimiste. Despre pesimism este vorba. Dar cum ai putea să îţi ajuţi copiii să înveţe optimismul, în timp ce tu, ca părinte, nu îl practici?“, spune scriitoarea. Astfel, Dell’Antonia explică părinţilor, din prisma experienţei ei, ce ar trebui să facă pentru a-i înlătura pe copii din „bula“ pesimistă. 
 

Acordaţi mai multă atenţie pozitivismului şi ajutaţi-i pe copiii voştri să facă acelaşi lucru.

În acest sens, există o problemă legată de perspectiva pesimismului: este greşită. Această „bulă“ negativă este o iluzie, rezultatul unei coliziuni nefericite între un ciclu de ştiri 24/7 şi tendinţa creierului de a se îndrepta spre orice posibil pericol şi de a ignora orice altceva. 

Aşa cum spune şi neuropsihologul Rick Hanson, „creierele noastre pun în mod natural accentul pe negativ, în timp ce majoritatea veştilor bune au un efect redus sau deloc asupra sistemelor de memorie din creier“. 

Cu alte cuvinte, este firesc să lăsăm vestea rea să ne copleşească. Din fericire, prin practică, ne putem ajuta creierul să cântărească în mod egal veştile bune. Sfatul doctorului Hanson este: „Când auzi o poveste grozavă, păstrează ceva bun în propria viaţă sau, pur şi simplu, dacă te afli într-un loc frumos cu cei pe care îi iubeşti, odihneşte-ţi mintea odată cu această experienţă. Pătrunde în acest sentiment, cum pătrunde el în tine“. 

Aşadar, descrieţi ce faceţi copiilor voştri şi încurajaţi-i apoi să trăiască şi ei bucuriile şi plăcerile lor. 
 

Schimbaţi-vă limbajul pe care îl utilizaţi când descrieţi evenimente curente

Optimismul poate fi dezvoltat. Cercetătorii au descoperit că atunci când cei care au o perspectivă mai pesimistă folosesc limbajul pozitiv pentru a descrie situaţiile traumatizante în care se găsesc, trăirile lor în acea situaţie devin mai pozitive, iar sentimentul de optimism creşte. Asta e ceva ce putem încerca acasă.
 

Moderaţi-vă aportul de ştiri

Într-o anumită zi, lucruri urâte au fost spuse şi făcute, violenţa s-a încheiat şi, undeva, justiţia nu a fost servită - şi în timpul ciclului nostru mediatic 24/7, există forţe vaste aliniate pentru a ne asigura că nu pierdem minute din ea. 

„Când Parisul a fost atacat în 2015, a fost greu să-mi liniştesc copiii. Acele momente, oricât de scurte, de frică şi de anxietate erau inutile. Tot ce făceam era să reîmprospătez ştirile pentru a afla tot mai multe. Poate am nevoie şi vreau să ştiu ce se întâmplă în lume, dar ştirile livrate în acest mod provoacă mai degrabă teamă decât informaţie - inclusiv pentru copiii noştri. Am descoperit că este dificil pentru copiii noştri să se simtă în siguranţă atunci când ne văd că reacţionăm în mod constant la evenimentele din afară, care sunt adesea invizibile pentru ei. Mi-am schimbat notificările de ştiri şi nu le-am adus niciodată înapoi“, spune KJ Dell’Antonia. 

Implicaţi-vă în comunitatea dumneavoatră

Urmărind cu pasiune ştirile „înfricoşătoare“, nu numai că ne pot face să ne simţim fără speranţă şi neajutoraţi, dar ne poate distrage atenţia de la problemele mai mici, în care cunoaşterea faptelor şi apoi acţionarea, votarea sau voluntariatul ar putea avea un efect. 
 
În schimb, puneţi-vă energia pentru a vă asigura că voi şi familia voastră sunteţi parte a lumii din imediata apropiere. Asta ar însemna voluntariat, dar ar însemna şi simpla aderare şi participare la instituţiile şi cluburile locale care ne hrănesc nevoia naturală de legătură (nu de natură digitală). Găsiţi ceva în zona dumneavoastră care vă face să vă simţiţi plini de speranţă şi să faceţi parte din viaţa de familie.
 
Creşterea copiilor cu o doză mare de optimism este grea, parţial, deoarece cere părinţilor să renunţe la perspectiva cinică, care este cel mai uşor răspuns la evenimentele pesimiste. 
 
„Însă, ceea ce avem nevoie este să încercăm şi să avem dorinţa de a aduce optimismul în vieţile noastre şi să îi îndrumăm şi pe copiii noştri să facă acelaşi lucru. Speranţa rezolvă orice problemă. Nu e nevoie de altceva“, încheie autoarea. 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: