Arta de a slăbi

Se spune că pentru un fumător înrăit este foarte uşor să se lase: în fiecare zi! Acelaşi lucru s-ar putea spune şi despre cei care vor să slăbească. Nimic mai simplu să scapi de kilogramele în plus: e suficient să urmezi un regim. Şi să te apuci de el din nou, anul viitor. Problemele scăderii în greutate au fost evaluate de nutriţionistul francez Jacques Fricker, într-un interviu acordat revistei „Le Point“.

În fiecare an, mai ales odată cu încălzirea vremii, începe „cruciada“ împotriva kilogramelor. De multe ori, problema este că, dacă se pierd trei kilograme, cinci le vor lua locul în toamnă! Mecanismul slăbirii nu este unul tocmai simplu.

Trebuie să înţelegem care sunt factorii care duc la creşterea în greutate, să ştim care sunt exact mecanismele prin care acţionează diversele diete şi mai ales să înţelegem metabolismul fiecărui aliment.

Jacques Fricker, unul dintre cei mai cunoscuţi nutriţionişti francezi, doctor în ştiinţe medicale, nutriţionist la Spitalul Bichat din Paris şi cercetător la Institutul naţional de sănătate şi cercetări medicale din Franţa (Inserm), a explicat, într‑un interviu acordat publicaţiei „Le Point“, subtilităţile şi capcanele unui regim de slăbire.

„Ca medic nutriţionist, a construi un regim de slăbire este ca şi cum ai rezolva un puzzle“, explică Fricker. „Trebuie să te joci cu regimul alimentar, cu activitatea fizică şi cu eventualele suplimente alimentare.

Iar pentru asta trebuie să ai cât mai multe informaţii despre persoana în cauză, despre cum funcţionează organismul acesteia şi despre necesităţile acelui organism. În plus, trebuie să eviţi cu orice preţ «să fii la modă», urmând la literă un anume regim.“

Obsesia siluetei

În prezent, majoritatea femeilor sunt obsedate de diete şi regimuri de slăbire. Cele mai multe sunt presate de imaginea ideală a femeii, oferită de mass-media, susţine J. Fricker. De multe ori, femeile sunt slabe, însă se văd grase, tocmai din cauza raportării la modelele impuse de societate.

Pe de altă parte, nevoia de reuşită în viaţa profesională sau amoroasă generează indivizi gata să facă orice pentru ameliorarea imaginii lor.

Există însă şi faţa întunecată a problemei, obezitatea veritabilă, cea care generează cu adevărat probleme de sănătate. Indicele de masă corporală (raportul greutate/înălţime - exprimată la pătrat - şi care în mod normal trebuie să se situeze între 18,5 şi 25) este unul dintre elementele - dar nu singurul - de care trebuie să ţinem seama. Este, de asemenea, important felul în care e distribuită grăsimea în organism.

Riscul este mai mare atunci când aceasta se acumulează în zona abdomenului, decât atunci când se adună la nivelul feselor sau al şoldurilor, susţine nutriţionistul francez.

Sunt importante şi antecedentele familiale, dar şi coexistenţa unor afecţiuni, de exemplu diabetul. „Poţi fi gras, dar perfect sănătos, aşa cum poţi fi şi mai puţin gras, dar să fii nevoit cu adevărat să slăbeşti“, atrage atenţia dr. ­Fricker. De asemenea, poţi fi „greu“, dar nu gras.

Este cazul sportivilor cu masă musculară dezvoltată, deoarece muşchiul este mai dens decât grăsimea. În ceea ce priveşte ereditatea, pentru un copil, riscul de a deveni obez e mai mic de 10%, dacă niciunul dintre părinţi nu este obez. Riscul creşte la 40% dacă unul dintre părinţi suferă de obezitate şi de 80% dacă ambii părinţi sunt obezi.

Dar, cu ajutorul educaţiei şi al unui mod de viaţa sănătos, riscurile pot fi evitate. Anumite studii au arătat că există mai mulţi obezi printre copiii hrăniţi cu biberonul, decât printre cei alăptaţi. De asemenea, studiile arată că obezitatea e mai frecventă în rândul copiilor unici.

Drama este că 40% din copii şi 60% din adolescenţi vor rămâne obezi şi la vârsta adultă. Există însă şi obezitate achiziţionată; spre exemplu, japonezii care au emigrat în SUA au devenit obezi.

Regimul „asociat“ sau regimul disociat

Nutriţionistul francez pledează în favoarea asocierilor alimentare pozitive. Spre exemplu, proteinele. Acestea sunt construite ca un colier de perle. Carnea, lactatele, ouăle conţin toţi aminoacizii esenţiali pentru organism. Nu este însă şi cazul cerealelor sau al legumelor uscate.

„Dacă mâncăm doar cartofi sau doar fasole uscată, va exista o carenţă de aminoacizi esenţiali. Organismul va funcţiona la fel de prost ca o echipă de fotbal fără portar. Iar în final se va îmbolnăvi“, explică Fricker. De aceea, este important ca la fiecare masă să dăm organismului ansamblul acestor substanţe.

În ţările sărace, acizii esenţiali din carne sunt compensaţi cu diverse vegetale: năut şi cuş-cuş - în Africa de Nord, orezul şi lintea - în India, fasole roşie şi mălai - în America Latină.

Tempo-ul alimentar

Pentru a slăbi nu contează numai calitatea şi cantitatea caloriilor pe care le ingerăm, ci şi tempoul alimentar. Jacques Fricker susţine că este imperativ să începem ziua cu un mic dejun consistent. „Graşii neglijează de multe ori micul dejun.

Or, este demonstrat ştiinţific faptul că o persoană care urmează un regim slăbeşte mai uşor dacă mănâncă bine dimineaţa.“ Este bine de ştiut faptul că, independent de ora şi consistenţa mesei, maximul secreţiei de insulină are loc, în general, în jurul orei 14.

Caloriile consumate la trezire sunt, de aceea, mai greu stocate decât cele din timpul prânzului sau seara. De asemenea, s-a demonstrat că cei care mănâncă mult dimineaţa îşi controlează mai bine aportul alimentar, în cursul celorlalte mese ale zilei, iar cantitatea totală de calorii, pe 24 de ore, este mai mică.

Cel mai rău este să mănânci una sau două mese copioase pe zi, susţine nutriţionistul francez. Pe de altă parte, multiplicarea numărului de mese pe zi nu este o soluţie pentru a slăbi, dimpotrivă.

Cei care nu se pot limita la doar trei mese pe zi au interesul să-şi repartizeze întreaga cantitate de alimente în cinci-şase prize alimentare. S-a demonstrat că gustările lejere îngraşă mai puţin decât o masă copioasă, deoarece secreţia de insulină e mai mică.

Atenţie, însă! Gustările trebuie să fie bogate în proteine şi în fibre, şi nu în grăsimi şi zaharuri, iar totalul de calorii - adaptat fiecărei persoane - nu trebuie depăşit.

Rolul medicamentelor

Medicamentele destinate slăbirii par să aibă un rol ceva mai mic în prezent, ceea ce este un lucru bun, afirmă Jacques Fricker. Diureticele care elimină apa din organism, dar nu şi grăsimea, pot antrena riscuri mortale, avertizează nutriţionistul francez.

Hormonii tiroidieni scad puţin cantitatea de ţesut adipos, dar şi o mare cantitate de musculatură din organism. Sunt periculoşi pentru sănătate, iar la sfârşitul terapiei, creşterea în greutate este superioară celei pierdute. Mai recente, medicamentele care „taie foamea“ sunt ceva mai puţin problematice (cu excepţia contraindicaţiilor).

Acestea permit pierderea, în şase săptămâni, a aproximativ două kilograme şi jumătate, spre deosebire de un regim alimentar simplu.

Acest beneficiu – efemer însă – este interesant pentru persoanele care au nevoie să slăbească repede (înaintea unei operaţii, spre exemplu) sau care riscă să ia în greutate în urma unui stres (divorţ, renunţarea la fumat etc.) urmat de consum crescut de dulciuri.

În concluzie, niciun medicament nu poate înlocui schimbarea obiceiurilor alimentare sau activitatea fizică, indispensabilă unei scăderi în greutate reale şi de durată. De aceea, doar cei care acceptă faptul că toată viaţa trebuie să-şi controleze farfuria şi să facă suficientă mişcare vor scăpa de variaţiile de greutate.