10 mituri şi greşeli pe care le fac părinţii în programul de somn al copiilor

Somnul copilului mic este o problemă cu care se confruntă mulţi părinţi. De aceea, este esenţial, spun experţii, ca bebeluşul să aibă o rutină clară de somn încă din primele luni de viaţă. Ce greşeli fac părinţii, involuntar, ne explică Mona Ciurezu, consultant de somn pentru copiii de până la 10 ani.

1. Copilul îşi face singur programul

Fals! Acest lucru depinde destul de mult de temperament, astfel că un copil curios, alert nu va da niciodată semne clasice de somn decât atunci când deja va fi prea obosit. 

2. Copilul poate dormi oriunde 

Pe de o parte, mulţi părinţi încearcă să-şi înveţe copilul despre diferenţa dintre zi şi noapte, uitând că acest lucru se întâmplă natural la 6-8 săptămâni. Pe de alta, copilul este pus la somn afară în cărucior sau oriunde părintele doreşte. De fapt, copilul are nevoie de un somn liniştit, în mediul în care este obişnuit să se afle când doarme, indiferent dacă este zi sau noapte. 

3. Un copil obosit doarme mai bine 

Cât se poate de fals, spune Mona Ciurezu, care este împotriva acestei practici. Dacă va fi prea obosit, copilul va adormi mai greu sau va avea un somn mult mai agitat. 

4. Ora de culcare târzie 

Este un alt mit, spune expertul în somnul copiilor. Dacă îţi culci copilul mai târziu nu înseamnă că se va trezi mai târziu. Dimpotrivă, înseamnă că va fi foarte obosit şi nu se va odihni sau va avea un somn agitat. 

5. Acelaşi program pentru toată familia 

Este o altă greşeală pe care o fac părinţii când vine vorba de rutina de somn a copilului. "Fiecare membru al familiei are propria rutină de somn. Un copil mic are o anumită nevoie de somn, un adult o alta. Un copil de un an şi jumătate are nevoie de 13-14 ore de somn în 24 de ore, ceea ce nu corespunde, de cele mai multe ori, cu programul părinţilor. Ciclul de somn al copilului este diferit. Cei mai mulţi părinţi nu se vor culca la ora 19.00, însă un copil mic are această nevoie", mai explică Mona Ciurezu.

6. Lipsa rutinei pentru somnul de zi

Mulţi părinţi consideră că doar seara este nvvoie de o rutină: baie, poveste, cântec de leagăn etc. Adevărul este însă că şi la somnul sau somnurile de peste zi copiii au aceeaşi nevoie de rutină. Pentru ei, somnul reprezintă odihnă, refacere, creştere, dar şi întrerupere din activităţile distractive, aşa că au nevoie de un semnal din partea adulţilor că este momentul pentru o pauză.

7. Abilitatea de a adormi este înăscută

Şi acest lucru este fals, explică specialistul în somn, Mona Ciurezu. Aşa părinţii ajung să nu-i ofere copilului ocazia de a adormi singur. Copilul trebuie să înveţe să adoarmă la fel cum învaţă să mănânce sau să pună cuburile într-o anumită ordine. Dacă mereu îi vom oferi ajutorul, nu va reuşi să înveţe să facă acest lucru singur. 

8. Copilul doarme cât are nevoie

Este o mare greşeală să laşi copilul să doarmă peste zi mai mult decât este necesar. "Copilul trebuie să recupereze somnul noaptea, nu ziua. Dacă va dormi mai mult decât este necesar, se va trezi mai obosit din somnul de peste zi, nu mai odihnit. Trebuie să îi dăm ocazia să recupereze somnul pierdut noaptea, pentru a-şi regla întregul program. Şi da, este unul dintre puţinele cazuri când trebuie să trezeşti copilul. Cu blândeţe, desigur", precizează Mona Ciurezu. 

9. Copilul alăptat se trezeşte noaptea

Toţi părinţii care au copii alăptaţi ştiu că acesta se va trezi de foarte multe ori noapte şi consideră acest lucru normal, mai ales în cazul alăptării la cerere. Specialistul în somn spune însă că alăptarea la cerere nu echivalează cu oferirea sânului spre liniştire ori de câte ori copilul se va trezi. Asocierea sân-somn este dăunătoare pe termen lung şi stă în calea abilităţii celui mic de a învăţa să adoarmă singur. 

10. Copilul nu trebuie să plângă 

Mulţi părinţi consideră plânsul copilului o traumă, dar mai ales din cauza toleranţei lor scăzute la frustrare. Însă uneori plânsul poate fi o modalitate de a căpăta o abilitate. Nu înseamnă însă că trebuie să lăsăm copilul să plângă neconsolat, ci să-i fim mereu alături, să-i explicăm acest lucru  şi să-l ajutăm să facă o tranziţie uşoară, conchide specialistul.