Industria modei, la „cură de îngrăşare“ forţată: designerul care nu vrea femei rotunde pe catwalk FOTO VIDEO

Ce înseamnă un manechin prea slab în industria modei? Iată o temă de discuţie care a revenit în atenţia publică după recenta lege adoptată în Franţa, prin care reprezentanţii caselor de modă care angajează modele cu indicele de masă corporală sub 18.5, riscă până la şase luni de închisoare şi amenzi de 75.000 de euro. Sunt însă suficiente astfel de legi pentru a schimba o mentalitate la care designerii nu sunt dipuşi să renunţe?

Femeile foarte slabe au început să fie preferate în industria modei de la începutul secolului al XX-lea, când modelele profesioniste erau denumite „manechine vii“. Ideea care stă la baza acestei preferinţe pentru fete cât mai subţiri a fost aceea de a nu distrage atenţia privitorului de la piesa vestimentară. Astfel, cu cât era mai subţire un model, cu atât trupul acestuia se apropia mai mult de scopul practic al unui sport pentru haină: un umeraş umblător, cu alte cuvinte.

Trupurile nu fac decât să distragă bărbaţii, dar şi femeile atunci când se întrezăreşte linia unei rotunjimi, a unui sân mai plin, modul în care se mişcă şoldurile. În schimb, subţirimea unui trup înseamnă discreţie. Cu cât acesta este mai mic, haina devine partea dominantă, iese în evidenţă. În mod ironic, această goană a industriei după fete din ce în ce mai slabe a dus imaginea de manechin viu spre extremă, iar modelele au devenit atât de subţiri încât au început să distragă atenţia de la hainele pe care le poartă, după cum observă editorul de modă Lydia Kaye pentru revista „Catalogue“.

„Nimeni nu vrea să vadă femei rotunde“

În ultimii ani, ţări precum Spania, Italia, Israel, SUA, acum şi Franţa, au impus la nivel guvernamental o limită a ceea ce înseamnă un model mult prea slab în industria fashion. Numai că astfel de iniţiative se lovesc de reticenţa unora dintre marii designeri internaţionali, convinşi că problema este mult exagerată. Veteranul Karl Lagerfeld este, de departe, cel mai vocal. Directorul creativ al casei de modă Chanel, recunoscut pentru comentariile sale acide şi opiniile tranşante, şi-a manifestat dezgustul faţă de încercările de a interzice manechinele slabe pe podiumurile de prezentare.

„Mumiile grase care stau în faţa televizorului cu punga de chipsuri sunt cele care spun că modelele slabe sunt urâte. Lumea modei înseamnă vis şi iluzie, nimeni nu vrea să vadă femei rotunde“, declara designerul german într-un interviu oferit revistei „Focus“, iritat de reprezentanţii organizaţiilor feministe, care susţin că industria modei se face vinovată de promovarea unei imagini nesănătoase în rândul tinerelor fete din ziua de azi şi de înmulţirea cazurilor de anorexie.

Lagerfeld nu numai că are o preferinţă aparte pentru modelele foarte slabe. La rândul său este preocupat să-şi păstreze o siluetă de balerin. De ani de zile ţine o dietă strictă, cu extrem de puţini carbohidraţi, acesta fiind motivul pentru care nu se îngraşă, după cum a declarat chiar el. Cât despre manechinele filiforme din industria modei, Lagerfeld este convins că multe dintre acestea nu ajung anorexice pentru că îşi doresc să fie modele, ci pentru că vin cu probleme emoţionale sau psihice din familie: „Nu aleg în mod deliberat să fie slabe, cel mai probabil suferă de probleme sau traume dinainte de a deveni modele.“

La rândul său, designerul de origine germană John Ribbe împărtăşeşte opinia lui Lagerfeld, fiind de părere că „dezbaterea despre modelele prea slabe a atins note de-a dreptul absurde. „Acest subiect a devenit un clişeu, la fel ca discuţiile despre faptul că modelele iau droguri şi participă la orgii sexuale. Eu văd că 90% din ele sunt normale, fete bine proporţionate, cu mai puţină masă grasă şi cu mai multă musculatură, care ocazional mănâncă pizza şi burgeri“, afirma acesta.

Etalon de frumuseţe

Şi designerul Victoria Beckham, fosta componentă a trupei Spice Girls, se numără printre designerii care nu sunt entuziasmaţi de măsurile prin care se încearcă schimbarea dimensiunilor cu care se operează în industriei modei. Nu este de mirare, ţinând cont de faptul că, la rândul ei, Victoria a fost adesea criticată pentru silueta sa „tubulară“ şi pentru că este adepta fetelor cu siluete size zero (n.r.: măsura zero – lb. engl.). Anul trecut a stârnit un val de critici după ce a postat pe contul de Instagram imaginea unui model foarte slab, îmbrăcat cu o piesă din colecţia sa. Reacţiile au fost atât de virulente, încât mama fetei a simţit nevoia să-i ia acesteia apărarea în faţa criticilor.

„Este frumoasă, muncitoare şi, ca noi toţi, este predispusă să arate într-un fel anume. Întâmplător este înaltă şi foarte slabă. Mulţi ar spune că este norocoasă. Alţii sunt geloşi că nu arată ca ea. Ar trebui să ne iubim şi să apreciem frumuseţea atunci când o vedem“, a răspuns aceasta într-o postare online. Episodul nu a fost singular, pentru că Victoria Beckham a reuşit în 2015 să-i indigneze pe criticii de modă americani, care au descris prezentarea colecţiei sale de la Săptămâna Modei de la New York, din septembrie, drept „un show cu scheleţi“. Modelul oferit exemplu negativ a fost Peyton Knight, în vârstă de numai 17 ani, care părea un copil înfometat.

Creatorul de modă australian Alex Perry a intrat şi el în atenţia presei internaţionale după ce a folosit în prezentările sale două fete care păreau subnutrite. Este vorba despre Holly Moore şi despre Cassi Van Den Dungen. În ambele cazuri, Perry a susţinut că nu el se ocupase de selecţia modelelor şi că, oricum, i-ar fi fost milă să le excludă din show-uri din acest motiv.

Valentino, Giambatistta Valli, Topshop şi multe alte branduri au rămas fidele dimensiunilor minime ale manechinelor, iar vântul schimbării nu pare să le clintească prea mult obişnuinţa.

Riposta plus size

La polul opus s-a situat regretatul creator de modă Alexander McQueen, care a folosit în  prezentarea de modă pentru primăvară-vară din 2001 o femeie supraponderală, tocmai pentru a deschide discuţia despre diversitate în modă şi despre aparenţe. Şi Marc Jacobs a adus pe cat-walk modele plus size, dar toate aceste momente rămân mai degrabă curiozităţi sau rarităţi într-o industrie a modei încă acaparată de obsesia pentru siluetele subţiri, aristocratice.

Chiar dacă legi cum este cea recent aprobată în Franţa, prin care manechinele vor fi nevoite să aibă un certificat medical care să ateste că sunt apte de muncă şi că au un indice de masă corporală (n.r.: IMC –măsoară relaţia dintre greutate şi înălţime) de cel puţin 18,5, nu va face să dispară manechinele slabe, măcar va reduce numărul celor care suferă de anorexie. 

Un alt detaliu important stipulat de noua lege este că siluetele retuşate ale modelelor, folosite în imagini care apar în reviste, ziare sau pe internet vor trebui semnalate publicului cu sintagma „fotografie retuşată“. Este unul dintre paşii mici către normalitatea care ar trebui să însemne că modelele, actriţele sau cântăreţele ar trebui să fie înfăţişate aşa cum arată în realitate, pentru ca imaginea lor ideatică să nu mai dezvolte probleme emoţionale şi de imagine în rândul tinerelor.