Folclorul autohton, „muza“ care le dă bătăi de cap designerilor români

Folclorul autohton, „muza“ care le dă bătăi de cap designerilor români

Colecţia capsulă Liaisons prezentată de Musette Couture pentru sezonul toamnă-iarnă 2015/2016 FOTO David Muntean, Facebook, Mircea Netea

Portul popular românesc este un concept exploatat din plin de designerii români, însă nu mulţi „sapă“ destul de adânc în căutarea rădăcinilor folclorice. Unii se axează pe elementele de suprafaţă ale veşmintelor, în timp ce alţii îmbogăţesc ţinutele prin propriile viziuni, a concluzionat criticul de modă Alin Gălăţescu în urma celei de-a XV-a ediţii a Galei Avanpremiere, dedicată afirmării noilor talente.

Ştiri pe aceeaşi temă

Bogăţia tradiţiilor şi a folclorului românesc reprezintă o sursă de inspiraţie importantă pentru designerii români, mai ales în ultimii ani. Aceasta deoarece zona de transpunere a tradiţiilor, „împachetată“ creativ şi liber, reuşeşte de fiecare dată să stârnească curiozitatea celorlalte culturi, este de părere analistul de modă Alin Gălăţescu, directorul Galei Avanpremiere, eveniment care s-a desfăşurat săptămâna trecută la Muzeul Ţăranului Român.

Cu toate acestea, unii designeri preferă să modeleze elementele populare care i-au inspirat sub forma unor produse comerciale şi banale, nicidecum spectaculoase. „S-a tras foarte mult spre portul tradiţional în ultimii ani. Colecţia de toamnă-iarnă 2015/2016 prezentată de Dorin Negrău în cadrul Săptămânii Modei de la New York a fost plictisitor de tradiţională, după părerea mea. Prefer un tradiţional disipat ca acela din prezentarea Musette, de la Avanpremiere, decât un tradiţional literar ca la Negrău. Unul dovedeşte o înţelegere a rădăcinilor şi a universalităţii mesajelor, de analiză, de interferenţă culturală, pe când altul reprezintă doar un colaj“, a subliniat Gălăţescu, adăugând că acelaşi „păcat“ îl fac uneori şi casele internaţionale de modă.

Creaţie Dorin Negrău

„Există colecţii în care zonele de creativitate şi libertatea de gândire prind un contur pozitiv, un exemplu fiind reflectarea influenţei britanice la Alexander McQueen, dar şi creatori care se duc mai mult spre un comercial plictisitor, cum se întâmplă în cazul armatei de tineri designeri americani“, a mai spus specialistul.

Din fericire, însă, suflul tânăr din moda românească este unul proaspăt, iar fondul cultural al designerilor aflaţi la început de drum impresionează prin teme, dar şi prin prezentarea conceptelor şi a viziunilor, potrivit analistului.

Rochie Bianca Popp

Ia, „tiparul“ spiritualităţii

Vedeta Galei Avanpremiere a fost colecţia Liaisons de la Musette Couture, prezentată pentru prima oară în timpul Săptămânii Modei de la Paris şi semnată de Cristina Bâtlan, director de creaţie al brandului. Aceasta a încheiat seara printr-o prezentare spectaculoasă şi complexă, la baza căreia au stat dinamica multiculturalităţii, dar şi ia românească şi universalitatea tiparului ei. „Structura iei se bazează pe spiritualitate. Crucea din finalul defilării Musette este văzută ca o rădăcină a vieţii spirituale“, menţionează Alin Gălăţescu.

Deşi tendinţele impuse de moda internaţională reprezintă „biblia“ designerilor, noutatea şi logica internă a colecţiilor individuale sunt deosebit de importante, lucru care s-a evidenţiat în cazul colecţiilor expuse de designerii români.

Ţinută Sergiu Bechian

„Pe lângă elementele culturale, s-a folosit mult combinaţia alb-negru. Şi în străinătate există o obsesie pentru nonculori. Totuşi, la Avanpremiere fiecare designer a avut argumentele lui. De exemplu, Musette a avut colecţia cea mai excentrică, în timp ce Simona Semen a mizat pe eleganţă. Studio Cabal a avut o colecţie exotică, Bianca Popp a adus un aer minimal şi cumva futurist, iar Ludmila Corlăţeanu a realizat un exerciţiu excelent pe acelaşi ton şi pe aceeaşi tipologie de material. Ce trebuie să ştiţi: este foarte greu să faci o colecţie monocromă, să obţii cu o singură culoare o asemenea varietare de modele, de structuri, de personaje“, subliniază analistul de modă.

La Gala Avanpremiere au defilat colecţiile a nouă case de modă, printre acestea aflându-se şi R’Ias Couture, Mirela Fraser, Sergiu Bechian şi Marie Ollie.

Rochie Mirela Fraser

„Trambulina“ tinerelor talente

Nu oricine poate ajunge pe podium în cadrul evenimentului Avanpremiere. Toţi sunt evaluaţi atent de Alin Gălăţescu, care trece prin sita calităţii aspiranţii cu şanse de afirmare în domeniu. E ca la teatru, spune directorul galei, cu selecţioner unic. După vizionarea prezentărilor de diplomă sau după analizarea critică a portofoliilor fiecăruia, „vlăstarii“ modei româneşti sunt puşi în aşteptare până când ajung la maturitatea necesară să facă parte din evenimentul desfăşurat în două ediţii anuale, în mai şi în noiembrie.

Creaţie Studio Cabal

„Încerc să le descopăr vectorul de dezvoltare şi să-l potenţez. Le respect foarte mult colecţiile. Niciodată nu îmi doresc ceea ce ei nu propun. E viziunea lor, pe care o pot expune într-un mod optim, alături de alţi oameni selectaţi cu foarte mare rigoare. Lucrăm foarte mult împreună“, mărturiseşte Gălăţescu.

Săptămânile Modei, o nucă greu de spart

Materializarea talentului nu este de-ajuns pentru designerii români când vine vorba de afirmarea în cadrul evenimentelor de amploare, precum Săptămânile Modei. Resursele financiare, mâna de lucru, calitatea materialelor, dar şi influenţa pe piaţa internaţională ridică mari probleme designerilor autohtoni. „Un exemplu este Ingrid Vlasov. La un moment dat, fiind foarte bine primită de francezi, statul şi-a vrut partea, aşa că i s-au impus nişte reguli absolut inacceptabile: să îşi mute fabrica şi punctul de lucru acolo şi să plătească impozite statului francez. Era vorba de costuri suplimentare de zeci de mii de euro pe lună. Unii îşi permit, în timp ce alţii sunt sprijiniţi de statul francez, dar nu românii“, spune Alin Gălăţescu.

Ţinută Musette Couture

Potrivit analistului de modă, piaţa românească nu este suficient de atractivă pentru străini, în mare parte din cauza sumelor de bani investite în modă de creatorii români, care sunt relativ mici faţă de cele alocate de francezi sau britanici, de pildă.

Defilare Ludmila Corlăţeanu

În ciuda acestor dezavantaje, foarte multe nume româneşti reuşesc să răzbată printre străini. „Avem totuşi designeri români la case mari de afară, unde unii fac stagii de practică, iar alţii lucrează deja. E foarte greu. Chiar dacă avem o deschidere, sunt foarte multe elemente de conjunctură. Pentru că nu ai unde să vinzi foarte bine în România, ajungi să-ţi orientezi stilul spre comercial. Contează să ştii să-ţi găseşti propriul drum cu datele pe care le ai. Deşi nu-i uşor, se poate“, conchide Alin Gălăţescu.

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: