Ceasul de mână - evoluţia de-a lungul anilor

Unul dintre cele mai populare accesorii în rândul tuturor oamenilor, bărbaţi, femei şi chiar copii, este ceasul de mână. Chiar şi în zilele noastre, când ora o putem afla atât de simplu de pe telefonul mobil sau cu ajutorul diverselor gadgeturi din jurul nostru, ceasul de mână îşi păstrează farmecul şi este un produs cumpărat la nivel global în cantităţi foarte mari.

Istoria ceasurilor este foarte lungă şi începe cu ceasurile solare, realizate de oameni pentru a putea măsura iniţial trecerea timpului. Cu ajutorul unui băţ înfipt în pământ se urmărea umbra care indica ora - la nivel aproximativ citită de oameni. Cronologia invenţiilor moderne include ceasul cu roţi din Anglia, la mănăstiri şi catedrale (final de secol al XIII-lea). Abia în 1510 a fost inventat ceasul de buzunar, devenit popular în secolul următor. Iniţial, ceasurile erau realizate prin mecanisme complicate (şi impunătoare) în spaţii publice, suficient pentru oameni în comunităţile mici (inclusiv oraşele, cetăţile, aveau suprafeţe reduse). Ulterior, ceasurile au devenit portabile şi astfel au putut să fie purtate în buzunare.

Ceasurile cu arc au apărut în Europa încă din secolul al XV-lea, dar cele purtate în buzunare au devenit populare începând din secolul al XVII-lea, când au ajuns la modă în înalta societate. Ceasurile portabile erau prevăzute cu un lănţişor, aveau capac de protecţie şi erau purtate în buzunar. Aceste ceasuri au devenit parte integrată din ţinuta bărbaţilor eleganţi.

Ceasul purtat la mână a fost iniţial caracteristic femeilor (evident tot din înalta societate), pentru că era considerat o bijuterie, o brăţară care indica şi timpul. În 1571, regina Elisabeta I a Marii Britanii a primit cadou un ceas descris în documentele istorice drept un ceas de purtat la mână. Ulterior, ceasurile de mână au devenit încet - încet populare în rândul femeilor, bărbaţii ajungând să poarte astfel de accesorii abia de la începutul secolului XX.

De fapt, primii bărbaţi despre care se ştie că au purtat ceasuri de mână - primele ceasuri bărbăteşti aşadar - au fost cei din personalul militar, spre final de secol XIX. Erau de fapt nişte ceasuri purtate la mână absolut dintr-o nevoie practică, aceea de a putea să îşi sincronizeze anumite tactici pe timpul războiului (fără ca inamicii să poate observa anumite semnalizări). Astfel, la fel ca multe alte invenţii de-a lungul timpului, se poate spune că ceasurile de mână pentru bărbaţi au apărut "graţie" nevoilor de ordin militar...

Moda ceasurilor de mână la bărbaţi a început aşadar după anii 1900. A fost un secol de evoluţie accelerată, iar modelele de ceasuri de damă nu au făcut desigur excepţie. La început, cele mai multe modele de ceasuri erau destul de scumpe, căci erau realizate în principal prin manufactură. Cu timpul, automatizarea proceselor şi identificarea unor materiale şi mecanisme mai accesibile a făcut să apară pe piaţă ceasuri ieftine, atât ceasuri bărbăteşti, cât şi ceasuri pentru femei.

În anii `70 au apărut şi ceasurile digitale, ceasurile electronice asemănătoare cu cele pe care le ştim şi astăzi. Hamilton Watch Company a dezvoltat în anul 1970 un prototip de ceas electronic digital cu LED-uri, intitulat Pulsar. Acest brand s-a bucurat de succes începând cu 1972, când ceasurile sale au devenit disponibile în comerţul larg. În prezent, brandul aparţine celor de la Seiko. Interesant este că primele ceasuri erau foarte scumpe. Realizat din aur de 18 carate, primul ceas a costat 2100 USD (ţinând cont de valoarea dolarului american la acea vreme, este un preţ mult mai mare decât pare acum).

Ceasurile cu LED-uri digitale erau scumpe pentru consumatorul de rând. Câţiva ani mai târziu, o altă firmă (Texas Instruments, firmă americană de succes şi acum) a început să producă ceasuri electronice cu LED-uri inserate într-o carcasă din plastic. Preţul era de 20 de dolari, iar puţin mai târziu s-a ajuns la preţ şi mai mic: doar 10 dolari. LED-urile folosite iniţial la ceasuri utilizau atât de multă putere încât nu puteau să opereze la modul continuu. Astfel, la cele mai multe ceasuri cu display LED era nevoie ca utilizatorul să apese pe un buton pentru a vedea timpul afişat un număr de secunde. De regulă, culoarea de afişare a LED-urilor era cea roşie, pentru a fi mai uşor de vizualizat. Rapid s-a trecut la ecrane cu cristale lichide (LCD), astfel încât să se consume mai puţină energie. Astfel, s-a renunţat la nevoia de a acţiona mereu butonul pentru vizualizare.

Ceasurile au evoluat şi mai departe în special în ceea ce priveşte designul, pe diverse stiluri, de la fashion la clasic, de la sport la business. În prezent există atât ceasuri cu mecanism clasic, cât şi ceasuri electronice. Magazinele de ceasuri, precum pretzmic.ro  vand online sute de modele de ceasuri la preturi accesibile. Acestea din urmă, cele electronice,  sunt practice şi alese în continuare de o parte dintre persoane.