Viaţa sexuală a britanicilor cu dizabilităţi stârneşte controverse: sprijin pentru defavorizaţi sau încurajarea prostituţiei?

Este nevoie ca persoanele cu dizabilităţi să apeleze la serviciile unei prostituate pentru a-şi satisface dorinţele sexuale? FOTO Shutterstock

Nevoile sexuale ale persoanelor cu dizabilităţi au revenit în centrul atenţiei după ce conducerea unui azil pentru persoane cu handicap a recunoscut că a invitat prostituate care să satisfacă nevoile pacienţilor. În plus, această problemă este abordată şi în filmul nominalizat la premiul Oscar „The Sessions“ („Terapie specială“), bazat pe povestea reală a unui bărbat ţintuit la pat de la vârsta de şase ani.

Mai mult, luna trecută, un fost manager de la azilul din Eastbourne, East Sussex, a dezvăluit presei că, la cererea pacienţilor cu dizabilităţi, erau invitate „femei din industria sexului“. Aceşti „vizitatori speciali“, aşa cum erau numiţi, îi ajută pe bolnavi să-şi împlinească „o nevoie primară pe care singuri nu o pot îndeplini“, a explicat fostul manager Helena Barrow.

Ash King şi-a petrecut mare parte din viaţa de adult căutând un fel de intimitate sexuală. Născut cu o afecţiune severă a spatelui şi a musculaturii, sexul a fost o problemă pe care a reuşit să o rezolve abia la vârsta de 35 de ani, dezvăluie „The Guardian“. Din cauza afecţiunii de care suferă, se simţea slăbit, izolat şi deprimat, motiv pentru care, în 2010, a decis să cheme un „vizitator special“.

„Nu reuşeam să fac pe nimeni să se îndrăgostească de mine, dar, măcar puteam să învăţ mai multe despre potenţialul meu sexual şi despre femei, prin plătirea unui astfel de vizitator“, spune King.

Pentru el, asta a fost singura modalitate de a avea parte de o experienţă sexuală. „Numai gândul că puteam să trec prin viaţă fără să ştiu cum este să faci sex pare înfricoşător“, spune el.

King şi-a găsit o parteneră „de ocazie“ online, prin intermediul unei organizaţii britanice, „TLC Trust“, care încearcă să pună în legătură persoanele cu handicap cu angajaţi din domeniul sexului.

Servicii sexuale la un apel distanţă

La serviciul telefonic oferit de TLC apelează, săptămânal, aproximativ 12 persoane cu handicap, spune Becky Adams, cea care conduce această afacere. Ea plănuieşte să deschidă primul bordel destinat clienţilor cu handicap din Marea Britanie, pentru că, spune ea, vrea să ofere un mediu propice prin care persoanele cu dizabilităţi îşi pot explora apetitul sexual.

Unul dintre clienţii ei, Chris Fulton, în vârstă de 29 de ani, care suferă de paralizie cerebrală şi de distrofie musculară, a lansat o campanie prin care cere să introducă o lege ca în Olanda, care să garanteze cetăţenilor cu dizabilităţi banii necesari pentru a plăti servicii sexuale de 12 ori pe an.

În Marea Britanie, nu este ilegal să plăteşti pentru sex, dar este ilegal să soliciţi servicii sexuale. „Pentru unii bărbaţi, singura atingere a unei femei a fost cea a mamei care le-a făcut baie. Am ridicat pe pat bărbaţi din scaunul cu rotile care cântăreau mai puţin decât un copil, apoi îi îmbrăcam şi îi puneam iar în scaun, de unde erau preluaţi de îngrijitori sau de familie“, a povestit Amanda Smith, escortă în vârstă de 40 de ani, care-şi oferă serviciile pe site-ul TLC. Unele rezervări sunt făcute chiar de părinţii clientului, în special de către taţii acestora, mai spune ea.

Chiar dacă foarte rar, există şi femei cu handicap care apelează la escorte de sex masculin, dar se tem ca nu cumva să fie abuzate. Un studiu realizat de revista „Disability Now“ în 2005 a scos la iveală că 19% din femei ar apela la serviciile unui angajat din industria sexului, faţă de 63% din bărbaţi.

Persoane cu dizabilităţi împotriva serviciilor sexuale

Scriitorul Mik Scarlet se numără printre persoanele cu dizabilităţi care avertizează cu privire la posibillele consecinţe periculoase ale acestor servicii.

„Este ca şi cum lumea ar afirma că persoanele cu dizabilităţi sunt atât de neatrăgătoare, încât singura modalitate ca ele să aibă parte de sex este să plătească. Nu vreau o lume în care să le fie mai uşor persoanelor cu handicap să meargă la prostituate, ci o lume în care cei cu dizabilităţi să fie priviţi ca nişte potenţiali parteneri sexuali“, spune el.

Laurence Clark, comediant care suferă de paralizie cerebrală, spune că multe persoane cu handicap au o viaţă sexuală împlinită. El este nemulţumit că presa afectează profund încrederea în sine a acestor persoane, care sunt înfăţişate de foarte puţine ori într-o relaţie. El va deveni tată pentru a doua oară, chiar dacă şi soţia lui suferă de paralizie cerebrală. „Societatea devine una mai tristă atunci când persoanele cu dizabilităţi cred că singura lor soluţie este să apeleze la serviciile unei prostituate“, spune el.