Sunt bărbaţii „programaţi“ să nu simtă atracţie pentru soţiile prietenilor?

Sunt bărbaţii „programaţi“ să nu simtă atracţie pentru soţiile prietenilor?

Riscul ca un bărbat să se cupleze cu soţia celui mai bun prieten nu este mare, dacă ne luăm după studii FOTO Shutterstock

Bărbaţii sunt mai puţin atraşi sexual de iubitelor prietenilor, iar această aversiune le este întipărită în gene, potrivit antroplogilor. Cei care râvnesc la iubitele amicilor sunt excepţii de la regulă, se deduce din cercetărilor lor.

Majoritatea bărbaţilor nu văd în soţiile prietenilor buni o potenţială parteneră sexuală, arată un studiu realizat de antropologii de la Universitatea din Missouri, din SUA. Corpul lor secretă mai puţin testosteron în prezenţa partenerelor amicilor. Acest hormon masculin, esenţial pentru viaţa sexuală, este secretat în cantitate mare în situaţiile în care bărbatul vede într-o femeie o potenţială parteneră sexuală.

Aversiunea pentru relaţiile adultere cu partenerele amicilor este naturală, spune profesorul de antropologie Mark Flinn, coordonatorul studiului american.

„Deşi bărbaţii au multe ocazii de a cuceri soţiile prietenilor, propunerile de adulter sunt relativ rare în raport cu oportunităţile. Nivelul testosteronului creşte în general atunci când bărbaţii interacţionează cu un potenţial partener sexual. Totuşi, creierul bărbaţilor a evoluat astfel încât ei să poată respecta legăturile de prietenie“, explică specialistul în antropologie, citat de cotidianul „Daily Mail“.

Adulterul scade şansele de supravieţuire ale comunităţii

Din perspectivă evoluţionistă, bărbaţii care trădau încrederea prietenilor şi puneau în pericol stabilitatea familiilor acestora reduceau astfel şansele de supravieţuire ale întregii comunităţi din care făceau parte, mai spune profesorul Flinn. O comunitate în care bărbaţii nu aveau încredere unii în alţii este, evident, mai vulnerabilă în faţa atacurilor rivale.

Mecanismele biologice care pun capăt competiţiei permanentă dintre bărbaţi pentru partenere sexuale ar putea să explice modalitatea prin care oamenii reuşesc să comunice pentru a forma alianţe şi comunităţi. „Acelaşi mecanism psihologic care le permite familiilor să formeze sate şi să coopereze poate permite şi unor instituţii precum NATO sau Uniunea Europeană să-ăi coordoneze eforturile pentru rezolvarea unor probleme comune“, a mai spus Mark Flinn.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările