Sexul la vârsta a treia, între mit şi realitate

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Persoanele tinere au impresia că odată ajunse la vârsta pensionării li se va termina viaţa pe care o ştiu. Activitatea socială se va diminua, iar cea sexuală va dispărea cu siguranţă. În realitate lucrurile sunt foarte diferite, mărturie stau numeroasele studii făcute până acum de psihosexologi.

Ion are 70 de ani şi locuieşte împreună cu fiul său şi familia acestuia într-un sat de lângă Bucureşti. Deşi a fost însurat de două ori, cea mai mare parte a vieţii de adult a trăit-o singur. Prima soţie a murit tânără, din cauza unei boli incurabile. După ce şi-a văzut cei doi copii la casele lor, s-a recăsătorit, dar n-a durat.

Pe Gina a cunoscut-o la nunta fiului cel mic, locuia în acelaşi sat cu nora lui.

„Mi-a plăcut din prima clipă. Era cea mai veselă persoană din nuntă. Ne-am întâlnit de câteva ori după eveniment şi-am hotărât să ne căsătorim. Amândoi eram singuri, eu văduv, ea divorţată“, spune Ion.

Acesta şi-a petrecut mare parte din prima căsătorie prin spitale, alături de soţia bolnavă, aşa că firea veselă a Ginei a fost o schimbare bine venită.

Deşi lucrurile păreau că merg bine între cei doi, după cinci ani de căsnicie s-au despărţit. Gina s-a întors în satul ei, iar Ion a rămas singur în casa sa. Acesta i-a povestit unui prieten că motivul real al separării au fost neînţelegerile pe teme sexuale. Mai precis, Gina îşi dorea mai mult decât îi putea oferi el. „Voiam şi eu, dar doar o dată pe noapte, nu de mai multe ori“, a mărturisit Ion. La momentul divorţului el avea 65 de ani, iar Gina 62.

Iubire la distanţă

Silvia are 56 de ani, locuieşte în Bucureşti şi tocmai a divorţat. A fost căsătorită 34 de ani cu Mihai, dar ultimii patru ani şi i-a petrecut încercând să-şi facă curaj să divorţeze. Motivul? Pierre, un belgian de 68 de ani, pe care l-a cunoscut pe internet.

„Mihai este un om pâinea lui Dumnezeu. În 34 de ani de căsătorie nu ne-am certat niciodată. Însă ajunsese să mă deranjeze previzibilitatea lui şi faptul că nu ieşeam din casă. Dacă voiam la teatru sau la un film, trebuia să merg cu o prietenă, pe el nu reuşeam să-l urnesc. Dar aşa a fost dintotdeauna“, povesteşte aceasta.

Silvia este medic într-un spital bucureştean. Nopţile, în timpul gărzilor, când nu este agitaţie, mai intră pe internet, unde şi-a găsit un joc online, cu care-şi ocupă timpul. Câteodată mai şi vorbeşte pe chatul jocului cu ceilalţi participanţi. Aici l-a cunoscut pe Pierre. Acesta locuieşte la Bruxelles şi din cauza problemelor medicale nu mai poate lucra, aşa că „îşi omoară timpul“ pe internet. Mai exact, Pierre are cancer pulmonar. Dacă ar fi trăit în Bucureşti ar fi fost pacientul Silviei, pentru că boala lui se încadrează în specializarea ei.

De patru ani de când se cunosc, Silvia l-a vizitat de şase ori. De fiecare dată şi-a minţit soţul asupra destinaţiei. O vacanţă cu prietenele, un congres, un curs de specializare sunt câteva dintre scuzele folosite.

Pentru că s-a îndrăgostit de Pierre, Silvia a hotărât să se despartă de Mihai. N-au mai contat rugăminţile soţului de a rămâne împreună şi nici sfaturile prietenelor care au încercat să o convingă să nu dea cu piciorul unui mariaj atât de lung, pentru o relaţie la distanţă cu un muribund.

„Pentru mine nu contează că iubirea noastră se consumă virtual şi doar de câteva ori pe an, fizic. Alături de Pierre mă simt tânără, frumoasă şi puternică“, încheie Silvia.



Plăcerile rafinate ale vârstei a treia

Persoanele mai tinere au impresia că după o anumită vârstă, oamenii nu mai au activitate sexuală. Mai multe studii efectuate de psihosexologi şi medici au concluzionat că persoanele trecute de 60 de ani au activitate sexuală regulată şi, mai mult, variată.

Psihoterapeutul Virgil Rîcu – colaborator al Centrului de tratare a depresiei Bellanima din Bucureşti – este de părere că multe dintre prejudecăţile despre sex vizează în special sexul la vârsta a treia.

image
Acesta este un subiect care stârneşte jenă, poate mai multă jenă decât orice alt subiect despre sex, şi în consecinţă este un subiect trecut sub tăcere. Dar oamenii de vârsta a treia sunt vii, se bucură de viaţă şi, de asemenea, fac sex. Poate nu mai sunt aşa de dinamici ca înainte, dar acum au avantajul de a fi mai relaxaţi, de a şti ce le place şi cum le place, şi nu îşi mai bat capul cu presiunea de a face performanţă, aşa cum fac mulţi tineri,

spune Rîcu.

Psihologul face o paralelă între apetitul sexual şi apetitul alimentar, spunând că în tinereţe mănânci aproape orice, fast food-urile sunt perfecte, iar a servi masa la restaurant reprezintă o raritate. „Pe măsură ce înaintezi în vârstă, începi să apreciezi altfel de meniuri, înveţi să savurezi o mâncare bună şi un vin bun. Devii un «vrai connaisseur», dobândeşti acel «savoir vivre» care îţi deschide poarta către universul plăcerilor rafinate“.
Aceleaşi lucru se poate spune şi despre sex. A şti să îmbătrâneşti este o artă, iar dacă ajungi să o stăpâneşti, poţi savura sexul ca un „vrai connoisseur“.

„Studiile demonstrează că mulţi oameni trecuţi de 60 de ani continuă să facă sex (unii chiar o dată pe săptămână) şi chiar declară că viaţa lor sexuală s-a îmbunătăţit cu vârsta. Aşa cum afirma un sexagenar, «la vârsta a treia, sexul nu este doar sex. El este strâns împletit cu trăirea profundă a intimităţii»“, spune psihologul.

Pentru copii, viaţa intimă a părinţilor nu există

Îşi menţine sexul aceeaşi importanţa pe parcursul vieţii sau contează vârsta individului?
„Poate că problemele de sănătate inerente vârstei îi împiedică pe cei de vârsta a treia să practice sexul ca pe un sport, dar interesul pentru sex se menţine indiferent de vârstă“, spune psihoterapeutul Virgil Rîcu.

În viziunea psihoterapeutului, condiţionările socio-culturale îi determină pe bătrâni să-şi reprime manifestările sexuale (de exemplu, copiii ajunşi adulţi resping ideea de a-şi percepe părinţii îmbătrâniţi ca fiinţe încă active sexual), dar interesul pentru sex al persoanelor în etate este evident în toate comentariile pe care acestea le fac pe subiectul sex.

Cred că în România mulţi suntem familiarizaţi cu comentariile pline de indignare ale bătrânilor faţă de comportamentul indecent al tinerilor în public (îmbrăţişări şi sărutări), dar tocmai virulenţa acestor reacţii trădează interesul sexual şi frustrarea legată de faptul că nu mai au o viaţă sexuală activă,

spune acesta.

De multe ori copiii (trecuţi ei înşişi de prima tinereţe) se aşteaptă ca părinţii lor să aibă o anumită conduită, respectiv dacă nu se mai înţeleg să nu divorţeze, dacă sunt singuri, să nu-şi mai caute parteneri. Care să fie cauza acestei blocări asupra unei imagini?

Psihoterapeutul Virgil Rîcu spune despre aceste persoane că deşi au ajuns adulte continuă să se comporte ca nişte copii, întrucât maturizarea nu este un proces care se produce uniform în tot ansamblul personalităţii noastre. În plus, adulţii păstrează în ei părţi de copil şi se întâmplă de asemenea să regreseze emoţional la stadiul de copil pe perioade scurte de timp.

„Jena adulţilor faţă de sexualitatea părinţilor lor este o reminiscenţă din copilărie. Când erau mici, în special în perioada oedipiană (3-6 ani), erau geloşi pe intimitatea sexuală a părinţilor şi încercau să-i împiedice să facă sex. Ca adulţi, ei resping sexualitatea părinţilor lor aşa cum făceau şi când erau copii. Pentru ei, recomandarea este să încerce să privească lucrurile prin ochi de adult şi nu prin ochi de copii“, spune Rîcu.

În timp, relaţiile se leagă mai uşor

Relaţii de durată se leagă greu şi la tinereţe. Ce se întâmplă însă odată cu înaintarea în vârstă, eşti condamnat la singuratate sau, în timp, ai descoperit cum să legi relaţii de calitate?

În viziunea psihologilor, găsirea unui partener nu are legătură cu vârsta, ci cu limitările din mintea fiecăruia. „Odată cu trecerea timpului, ai putea să-ţi găseşti mai uşor pe cineva, dacă ai deschidere şi dorinţă. După 60 de ani, de exemplu, oamenii sunt maturi, ştiu ce vor, nu mai au orgolii, au construit ce era de construit“, spune psihologul Oana Tudor, clinica Psyevolution, din Bucureşti.

Dacă la tinereţe multe persoane vor doar relaţii de scurtă durată şi multe ca număr, psihologii spun că persoanele la vârsta a treia îşi doresc pe cineva în care să aibă încredere, pe care să simtă că se pot baza şi cu care să poată comunica.

image

În viziunea partenerului matur, tinereţea „se ia“

Partenerul tânăr exprimă vârsta emoţională a celui matur

Despre persoanele de vârsta a treia care îşi caută parteneri cu o vârstă mult mai mică decât a lor, psihologul Virgil Rîcu spune că sunt persoane care nu s-au maturizat emoţional sau care se tem de bătrâneţe.

„Primul lucru care îmi vine în minte este acela că vârsta emoţională a oamenilor nu coincide cu cea biologică. Nu devenim mai copţi la minte cu aceeaşi viteză cu care îmbătrânim. Evoluţia biologică se petrece de la sine, nu trebuie să facem un efort special. Maturizarea emoţională, în schimb, apare ca rezultat al efortului de a integra cognitiv şi emoţional experienţele noastre de viaţă“, spune psihoterapeutul.

În consecinţă, unii oameni mai în vârstă îşi aleg partenerii având acea vârstă biologică care corespunde vârstei lor emoţionale, crede psihologul. El face referire şi la dorinţa de a trăi sau retrăi un gen de experienţă specific acelei vârste.

În consecinţă, unii oameni mai în vârstă îşi aleg partenerii având vârsta biologică potrivită cu vârsta lor emoţională, crede psihologul.

„Al doilea lucru care îmi vine în minte este acela că alegerea unui partener mai tânăr este o defensă împotriva fricii de îmbătrânire şi de moarte. Însoţindu-se cu persoane tinere, persoana îşi abate atenţia de la vârsta sa reală“, spune Rîcu.

Cum te împaci cu vârsta biologică?

Din cauza ridurilor şi a altor semne lăsate de timp asupra trupului lor, multe persoane de vârsta a treia nu se mai simt frumoase, atrăgătoare şi atunci, deşi îşi doresc un partener, evită intimitatea. Situaţia se întâlneşte şi în cazul persoanelor căsătorite, când persoana care nu se mai simte atrăgătoare evită intimitatea. Cum ar putea ieşi o astfel de persoană din cercul vicios?

„În primul rând, ar fi util să ne obişnuim cu gândul că procesele de îmbătrânire sunt un fenomen natural şi firesc; sunt la fel de fireşti precum procesele de creştere, de exemplu. În al doilea rând, persoanele care suferă (mă refer la suferinţa mentală, nu la cea fizică) din cauza schimbărilor fizice datorate vârstei trebuie să conştientizeze că se identifică foarte mult cu corpul lor“, spune Virgil Rîcu.

Unii oameni se identifică puternic cu corpul lor, de unde şi popularitatea chirurgiei plastice, alţii se identifică cu inteligenţa lor, iar alţii cu poziţia lor socială. „Orice lucru cu care ne identificăm este echivalentul unui călcâi al lui Ahile, întrucât ameninţarea pierderii lui provoacă angoasă. Dacă vrem să fim fericiţi pe termen lung, este indicat să ne identificăm cu ceva mai puţin perisabil (calităţi, sistem de valori, filosofii de viaţă, etc)“, conchide psihoterapeutul.

Viață de cuplu



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite