Sexul de-a lungul generaţiilor: cinci femei îşi spun povestea

De la încercările disperate de a face rost de anticoncepţionale până la experienţa cumplită a avortului, cinci femei din generaţii diferite au povestit experienţele lor şi prejudecăţile perioadei în care au trăit Federaţiei Internaţionale de Planificare Familială.

Sam, 20 de ani

„Mă lupt să-mi definesc sexualitatea. Nu mă consider hetero, dar nici nu am întreţinut relaţii cu femei. Aşteptările mele cu privire la educaţia sexuală au fost în zadar pentru că nu am vorbit niciodată cu părinţii mei despre acest subiect, deşi suntem destul de apropiaţi“, a spus Sam, citată de cotidianul britanic „The Telegraph”.

„Încă de la vârsta pubertăţii, să fii hărţuită pe stradă devine ceva comun. Am întâlnit bărbaţi care au încercat să danseze cu mine sau să-mi pună mâna pe fund, aşa că am decis să mă apăr singură.“

„Iubitul meu se uită la filme pentru adulţi, iar din acest motiv dorinţele lui în ceea ce mă priveşte sunt influenţate. Am fost foarte furioasă, ca atunci când s-a dus la un club de striptease şi m-a făcut să mă simt trădată.“

„Când mi-am pierdut viriginitatea am cumpărat de la farmacia universităţii pilula de a doua zi. Mi s-a părut degradant şi umilitor. Nu a existat intimitate, iar întrebările au sunat mai mult ca un interogatoriu.“

„M-au speriat gândurile că aş fi putut lua pastila prea târziu aşa că am făcut şi câteva teste de sarcină.“

Gillian, 30 de ani

„Există subiecte pentru care societatea burgheză a afişat o mare ipocrizie; avortul este considerat o crimă atât de revoltătoare la care era indecent şi să te referi“, a scris Simone de Beavoir în «The Second Sex». În 1994 am fost pusă faţă în faţă cu această ipocrizie şi cu aceste realităţi dificile şi represive. Când am aflat că am rămas însărcinată, mă aflam în Irlanda, ţară în care avortul a fost şi încă este ilegal. Acest lucru s-a întâmplat când eram studentă, chiar cu câteva luni înainte de examenele finale. Deşi vestea a fost cu adevărat şocantă, nu m-am îndoit niciun moment de ceea ce ar trebui să fac. Nu eram pregătită nici psihic, nici financiar şi nici emoţional pentru un copil. De asemenea, am crezut că am dreptul de a lua această decizie, de a alege ceea ce avea să se întâmple cu propriul meu corp“, a povestit Gillian.

„Să mă duc într-o ţară străină, să-mi risipesc resursele financiare şi să mă încred în nişte necunoscuţi pentru a face avort, a reprezentat o lecţie foarte grea. Faptul că făceam ceva ce în Irlanda era ilegal nu m-a făcut niciun moment să ezit, dar am fost ofensată de această lege şi de societatea care o susţine.”

„Acum am doi copii minunaţi cărora le-am putut oferi stabilitate financiară şi emoţională, cât şi un cămin iubitor. Îmi place foarte mult să fiu mamă şi sunt foarte recunoscătoare că am fost capabilă să preiau controlul asupra acestei decizii şi că modificările legislative din Anglia mi-am oferit această şansă.”

Vicki, 40 de ani

„M-am născut în anii ´60 şi mi-am pierdut virginitatea la vârsta de 14 ani cu un membru al unei formaţii. La ziua unui prieten, am fost violată de un grup de băieţi şi, de asemenea, de către un coleg de muncă.”

„După ce mi-am pierdut virginitatea, mama m-a dus la medic şi am început să iau anticoncepţionale. Nu m-a judecat şi a avut o opinie destul de pragmatică cu privire la viaţa mea sexuală. Am avut cinci parteneri pe termen lung, doi dintre care au recurs la violenţă asupra mea.”

„Aş putea spune că cel mai puternic dintre factorii determinanţi ai activităţii mele sexuale a fost reprezentat de sexismul în curs de desfăşurare al societăţii care presupunea că tu, ca femeie, eşti responsabilă pentru violenţa partenerilor şi că e datoria ta să-i întelegi şi să-i ierţi.”

Gail, 60 de ani

„Când am cunoscut un tânăr alături de care s-a pus problema sexului, în loc să merg la una dintre noile clinici de sănătate sexuală din Londra, am decis că medicul meu de familie ar putea fi capabil să-mi prescrie pilulele contraceptive.”

„Libertatea de a face sex înainte de căsătorie mi s-a părut esenţială. Din cauza naivităţii sau, poate, a aroganţei mele, am crezut că toate lumea gândeşte la fel. Eram sigură că această libertate era văzută ca un lucru bun.”

„Aşa că, atunci când i-am spus medicului meu că aş vrea să iau anticoncepţionale, m-a întrebat dacă sunt logodită sau căsătorită. I-am răspuns că nu sunt, dar că am discutat pe larg despre acest subiect cu prietenul meu, ceea ce nu a fost adevărat. Ştiam doar că-l plac foarte multe şi că-mi doresc să am libertatea de a face sex fără să-mi fac griji. De asemenea, în ciuda timidităţii mele, nu am simţit că motivele mele sau statutul meu civil au de-a face cu dorinţa mea.”

„În cele din urmă, am obţinut ceea ce mi-am dorit, dar la scurt timp tânărul m-a părăsit.”

Ruth, 80 de ani

„Multe dintre femeile din generaţia mea s-au căsătorit fără a avea prea multe cunoştinţe legate de metodele de contracepţie. Deşi tatăl meu a fost medic, nu am discutat niciodată acasă despre sex sau despre menstruaţie. Cu toate acestea, noi foloseam termeni medicali corecţi precum penis sau vagin. Când am fost trimisă la internat, am fost surprinsă că niciuna dintre colegele mele nu cunoşteau niciunul dintre aceşti termeni.”

„La şcoală nu s-a vorbit despre ciclul mentrual şi nu exista niciun fel de educaţie sexuală. Ţin minte că fetele numeau menstruaţia «blestem» şi aici se încheia nivelul lor de cunoştinţe. Deloc surprinzător, nici la orele de ştiinţă nu exista un vocabular pentru reproducere.”

„În ceea ce priveşte metodele mele de contracepţie, niciodată nu am folosit pilulele, ci doar prezervativul şi diafragma. Dar sunt sigură că multe dintre persoanele ale căror medic le-a fost tata, nu au folosit nicio astfel de metodă, drept consecinţă fiind familiile foarte numeroase.”

„Am decis că lucrurile vor sta diferit cu propriii mei copii aşa că am vorbit deschis cu ei despre aceste lucruri.”