În liceu vorbeam întruna măcar în engleză sau romgleză. Eram într-o trupă de teatru în engleză, mă uitam la filme în engleză, citeam cărţi în engleză, stăteam şi analizam versuri de hip hop în engleză şi citeam poveşti erotice în engleză à la 50 shades of grey. Când am început să fac sex, pe la 17-18 ani, în viaţa mea intimă s-a transferat obiceiul de-a vorbi în engleză. A durat ceva să îmi dau seama că nu am fost singura.

Uneori mai pun intrebari pe facebook despre chestiile legate de sexualitate, atunci cand pregătesc un nou clip de educaţie sexuală. Aşa a fost când am făcut un clip despre „prima dată”. Când i-am rugat pe oameni să îmi spună ce i-a surprins cel mai mult la prima dată, unii dintre ei – toţi români – mi-au răspuns la întrebare scriindu-mi în engleză. Şi atunci mi s-a aprins un beculeţ. Câtva timp mai târziu, am pus altă întrebare:

„Intuiesc un subiect de vlog şi nu ştiu sigur dacă chiar e a thing: cred că mulţi dintre noi - persoane tinere române care fac sex cu persoane tinere române - fac sex în engleză. Cred că lingua franca pentru a face sex şi a vorbi despre sex este sau a fost la un moment dat în viaţa noastră măcar parţial engleza. Is this a thing? Dacă da, de ce? “

Şi unii mi-au zis că da, intuiţia mea e bună, că şi ei vorbesc în engleză când fac sex, deşi sunt români. Mi-au zis că româna nu-i suficient de expresivă, că fie este, unu, prea vulgară, fie este, doi, prea clinică.

Limba română e prea vulgară

Mi s-a spus că la nivelul de p*lă, p*zdă, f*tut, româna sună discordant în contextul, de exemplu, de-a avea o discuţie mai serioasă despre ce metodă de contracepţie să folosim – cred că asta înţelegem toţi cu uşurinţă. Sau mi s-a spus că astfel de cuvinte pot fi maxim recuperate în vocabularul sexual în contextul în care vrei să-i spui partenerei sau partenerului ceva sexy-murdar. Cineva a explicat „A înjura în engleză e mult mai lesne, poate acelaşi lucru e şi cu vorbitul despre sex. Având in vedere ca in Romania a vorbi despre sex pare înca o chestiune de curaj, engleza e ca un fel de cod.”

Limba română e prea clinică

Au existat şi cei care au fost de părere unele expresii sau cuvinete ca „penis” sau „vagin” le sună superclinic şi rece şi necompatibil cu, de exemplu, a fi spus într-un context sexual. Pot să înţeleg asta. Da, cuvintele acestea ştiinţifice ne sună superclinic pentru că mulţi dintre noi nu le-am învăţat de la părinţii nostri. „Până la urma ăsta e vocabularul care se clădeste în principal din referinţe culturale - pentru că cu părintii rar vorbeşti despre aşa ceva şi atunci când o faci, o faci folosind eufemisme”, a fost de părere cineva. Dar nici la medic nu am auzit folosindu-se cuvântul „vagin”. Nici nu mai ştiu de câte ori mi s-a întâmplat ca diverşi medici ginecologi din România să folosească cuvântul „păsărică”. Odată am mers la medic pentru că îmi făceam griji în legătură cu dureri la nivelul sânilor. Ginecologul mi-a prescris un medicament şi mi-a zis: „Şi cu ăsta te dai pe sâni, da?” „Da“, am zis eu, probabil prea încet, încât el a simţit nevoia să îmi explice mai bine, odată pentru totdeauna, „Pe tâţe, da?”  

Nu există un drum de mijloc

Deci, în mare, oamenii îmi ziceau ziceau că nu există aşa un drum de mijloc în ceea ce priveşte vocabularul legat de sex în limba română, deci vorbesc în engleză ca să acopere acest gol.

„Eu sunt pudic americanizat”, mi-a zis cineva. Îmi imaginez că noi cei care am recurs sau recurgem la engleză ca mijloc lingvistic în viaţa noastră intimă suntem o minoritate aproximativ urbană, cât de cât privilegiată, de (foşti) copii cu acces la posturi transmise prin cablu şi apoi la internet şi The Pirate Bay.

Cei care nu au învăţat engleza sau cărora li se pare dubios să vorbească într-o limbă străină vor găsi alte soluţii în română. Sunt cei care folosesc multe eufemisme sau metafore, cei care zic în română, nu ştiu,  „mă doare jos”, sau cei  folosesc nume simpatice ca „Fifi”. Sau sunt părinţii care zic „coşuleţul cu ouşoare”, „punguţa cu doi bani”, „steguleţul”.  Tradus în cultura pop românească, e Delia care pe-un hit recent cântă eliptic „Dacă cineva ar putea să mă ... cum mă ... tu!”  şi care mă face tare curioasă să ştiu cu ce cuvânt ar umple mai exact pauzele.

Vocabularul neutru despre sexualitate este în limba română poate puţin sărac sau poate e puţin cam adormit, dar cred că putem să îl trezim sau să îl creăm . Cred că putem să ne agăţăm de expresii neutre, ca „a face sex”. Apoi, trebuie să le alăturăm cuvinte care sună clinic, dar care sunt corecte, ca „penis”, „vagin”, „vulvă”, „clitoris”, „anus”, „menstruaţie”, „testicule” etc.  Folosindu-le, ele vor deveni cu timpul neutre.

Dar de ce ne-ar interesa să creăm un drum de mijloc?

Pentru că e important ca fiecare dintre noi să poate vorbi despre sexualitate şi sex cu un limbaj neutru, normal şi universal acceptat, pe care să îl stăpânim bine.

În primul rând, dacă stăpânim acest limbaj şi el e cel neutru şi universal acceptat, putem să îl folosim pentru a vorbi mai uşor despre astfel de lucruri într-un context intim, când încerci să îi comunici ceva persoanei cu care eşti într-o situaţie sexuală sau într-o relaţie.

În al doilea rând, dacă stăpânim acest limbaj şi el e cel neutru şi universal acceptat, putem să mergem oricând la medic şi să explicăm ce problemă avem. Nu suntem puţini cei care se jenează să meargă la urolog, androlog sau ginecolog pentru că nu ştim cum să vorbim cu medicii, fie că avem 16 ani, 26 sau 36 de ani.

În al treilea rând, pe viitor, dacă stăpânim bine acest limbaj şi el e cel universal acceptat, putem să îl transmitem mai departe dacă vom avea proprii copii, ca ei să poată la rândul lor comunica bine în situaţii delicate, intime sau legate de sănătate.

Unor adulţi le este puţin teamă de educaţie sexuală, tocmai pentru că nu îşi pot imagina care ar fi vocabularul pentru educaţie sexuală. Dacă nu îşi pot imagina vocabularul pentru educaţie sexuală, nu îşi pot imagina care ar fi tonul pentru educaţie sexuală. Iar dacă nu îşi pot imagina tonul pentru educaţie sexuală, se pot foarte uşor teme de derapaje vulgare sau plictiseli clinice şi neeficiente din partea pedagogilor care abordează aceste teme.

Dar am o surprinză! Dacă aţi ajuns în acest punct ai textului, aţi experimentat atât vocabularul, cât şi tonul educaţiei sexuale şi poate aţi şi învăţat ceva! Vedeţi, acest limbaj neutru există deja şiiiii... funcţionează! Dacă ar funcţiona pentru cât mai mulţi dintre noi, adolescenţi sau (tineri) adulţi, şi mai mulţi dintre noi ar putea avea aceste conversaţii delicate legate de acest subiect, am fi mult mai siguri pe noi şi am putea să ne descurcăm în mult mai multe situaţii de viaţă. Pentru că sexualitatea este o parte importantă din ceea ce ne facem să fim noi.

Deci, în punctul ăsta trebuie să vă întreb şi pe voi, treceţi şi voi pe engleză când faceţi sex sau când vorbiţi despre sex? Dacă da, voi de ce o faceţi? Spuneţi-mi în comentarii.