Cel mai urât Revelion din viaţa mea, dacă vă puteţi imagina aşa ceva, a fost unul petrecut în Canada. Ne-a prins ambuteiajul sub un pod (pentru că toată lumea voia să ajungă în acelaşi loc, normal), iar iubitul meu de-atunci a fost foarte supărat. Nu pentru că n-am ajuns la Cascada Niagara, cum ne propuseserăm, ci pentru că şi-a amintit hodoronc-tronc de faptul că l-a părăsit nevastă-sa dintâi cu trei ani în urmă, taman cu vreo două luni înainte de Crăciun. Evident, l-am ţinut de mânuţă, să nu leşine, am felicitat-o pe nevastă-sa (numai în gând, ca să nu-i rănesc lui sentimentele) şi am petrecut un mirific Revelion care a început la 2.15 noaptea, oră la care în Canada toată lumea sforăie-n draci. M-a dus la un local care se cheamă Rain Forest şi imită jungla amazoniană, e plin de kitsch-uri agasante, am mâncat pizza, am băut un vin cumplit de roz şi m-am uitat la nişte maimuţe care se prefăceau că le plac la nebunie nişte copaci de plastic.

Divorce Day, Valentine’s Day           

Violeta şi Carol erau îndrăgostiţi mangă. Se căsătoriseră în ciuda faptului că părinţii s-au opus, deoarece ea era asistentă medicală, iar el era, evident, doctor. Şi oamenii, se ştie, sunt cam sătui de asistentele care pun mâna pe doctori şi, după aia, li se spune ”doamna doctor”, n-am priceput niciodată de ce. După ce au ajuns cu toţii la concluzia că e mai bine să cadă la pace decât să se uite câş unii la alţii, familionul a pus-o de un Revelion comun, ca să se contopească. Mămuca i-a invitat pe Caroluţ (asta e, diminutivele n-au limită) şi pe Vio să petreacă un Revelion de neuitat la socri.

Totul mergea minunat, până când Vio a apărut cu un decolteu cât Prăpastia Urşilor. O ţâţă îi ieşea norei din intimitate, iar soacra ei îi dădea picioare pe sub masă lui Caroluţă sau cum l-o fi chemând. El îi arăta ceva pe piept nevesti-sii, dar ea credea că are o firimitură pe sâni. S-a şters, dar sânul a rămas liber, în ochii gogonaţi ai mamei soacre.

După câteva şpriţuri, Vio a devenit deosebit de sinceră şi a admis că a efectuat sex cu nenumăraţi bărbaţi şi câteva numărate femei, iar ea e o fată onestă, care admite faptele sale. Mai este nevoie să vă explic ce mutre au făcut socrul şi soacra ei? Nu cred. Soţul Carolică era deja răpus. 

Au divorţat de Ziua Îndrăgostiţilor, aşa s-a decis la judecătorie. Ghinion. Iată ce pot face două ţăţe dibace. Deşi soţului îi plăceau la nebunie, podoabele erotice au fost un element negativ în ceea ce priveşte calitatea căsniciei.

Tu eşti unica iubire, în afară de unica

Am fost cândva la un Revelion unde un bărbat a aruncat petarde sub masă, fapt care mi-a afectat ciorapii Adesgo. Iubitului meu de-atunci i-a fost ruşine să danseze cu mine, fireşte, aşa că am stat toată noaptea ca o toantă, cu mâinile-n poală, uitându-mă cum bărbaţii adevăraţi şi slabi dansau cu nevestele lor adevărate şi grase. Aceasta era cea mai mică dintre problemele noastre. Cea adevărată era că el un pic însurat şi susţinea că are o căsnicie de coşmar, fireşte. Mi-a fost milă de el şi i-am spus că ar fi cazul să divorţeze cât mai curând, pentru că nu e drept ca un om să trăiască în acest calvar – potrivit mărturiilor lui terifiante, nevastă-sa era o nebună care gătea trei feluri de mâncare pe zi, ca o maniacă, apoi spăla două rânduri de rufe, suprasolicitând aşadar maşina de spălat, apoi călca rufele, ca o cretină, şi făcea un desert minunat, ca o lacomă ce era. Revenind, cum spuneam, iubitul meu, Nicu, nu voia să danseze cu mine, pentru că aveam ciorapii rupţi de petarda domnului care credea că aşa ceva era deosebit de amuzant.

La miezul nopţii, toată lumea se pupa, numai noi eram ciufuţi. Eu mă uitam cum el se uită în telefon, iar el se uita cum îi scrisese nevastă-sa, în acelaşi telefon, ”să te ia dracu, pe tine şi pe paraşuta ta”. Eu, în calitate de aşa-zisă paraşută, m-am arătat rănită de faptul că el nu i-a explicat că situaţia lor conjugală e penibilă, aşa cum îmi spunea mie, că el era un mincinos notoriu şi că ignora sistematic s-o informeze că vrea să divorţeze, în favoarea altei poveşti de iubire.

L-am părăsit pe Nicuşor, fiindcă, oricât aş părea de cinică, eu sunt un om corect. Ştiu ce înseamnă să-ţi ia una bărbatul - şi nu e vina ei, e vina lui, un dobitoc ce nu se poate decide ce vrea, ani de zile.

Am mai asistat la un Revelion senzaţional, când Dani şi Claudia s-au certat superb. Insistaseră să mergem la cabană. Personal, nu îndrăgeam ideea, cabanele au şoareci şi, aţi ghicit, urăsc şoarecii. Dar ce nu face un om din prietenie? Iată-mă drept prietenă proastă, acceptând un Revelion improvizat. Am asistat la un maraton de scandal. Claudia era cu capsa pusă, iar Dani nu era tocmai bărbatul care să reacţioneze înţelept.

Exact la miezul noţii, când noi ne ţuguiam buzele ca să ne pupăcim festiv, Claudia i-a urat lui Dani sănătate, fericire, împlinirea tuturor dorinţelor, precum şi viaţă lungă alături de amanta lui, arză-o-ar focu’. Noi, ceilalţi participanţi la traficul alcoolic, am schimbat subiectul, am discutat subit despre PIB (produsul intern brut) şi despre ciudatul Ponta. Nevasta Claudia nu a fost satisfăcută de produsul nostru, aşa că a insistat: amanta e o biiiip!

La final, Claudia l-a iertat pe Dani, nu fiindcă ar fi găsit argumente pro, ci pentru că a consumat suficient vermut cât să facă posibilă concilierea.

Like, don’t like

Oamenii îşi planifică Revelioanele cu luni înainte. O să spuneţi că e stupid, dar fiecare are explicaţia lui. Pe lângă vânătorii de oferte turistice, există vânătoarele de bărbaţi însuraţi. Cei care au aventuri cu femei naive le mint că sunt căsătoriţi doar din greşeală. Că nevestele sunt insuportabile şi că le vor lăsa. Dragelor, aceştia sunt nişte nesimţiţi care mint ca nişte oameni oribili. Iertaţi-mi cinismul, dar asta e situaţia. Cu o zi înainte de Revelion, iubitul vostru vă va spune că nevasta are şoc anafilactic şi că fiu-său are pojar, cert este că niciun bărbat însurat nu va petrece Rvelionul cu voi, fiindcă îi este prea frică de soacră-sa.  

Lili era prietena mea bună, până când a încetat să mă mai asculte. Era combinată pasional cu Vali, erau groaznic de îndrăgostiţi. S-a supărat pentru că, acum doi ani, eu şi soţul meu n-am acceptat să petrecem Revelionul împreună cu ei. Eu şi omul meu suntem comozi, admit. Bănuiam din start că Lili şi Vali sunt genul care, în minunata noapte dintre ani, îşi spun ”te iubesc” şi, respectiv, ”dacă te mai prind cu paraşuta, te sparg”.

Ghici cine s-a supărat pe noi? Aţi ghicit, Vali şi Lili. Normal, ne vor da un ”don’t like” pe Facebook. Câte Revelioane frumoase aţi petrecut? Exact...

”Mănâncă, am muncit toată ziua să fac sarmale”, spune soacra ta. ”Mănâncă, am muncit toată ziua să frământ cozonaci”, zice mama ta. ”Mănâncă, am muncit toată ziua”, zice soţia ta. Desigur, nevasta a muncit toată ziua ca să-şi facă manichiura, pedichiura şi ciuful. Dar e vorba tot de muncă.

O amantă şi o boală cumplită

Cel mai frumos Revelion din viaţa mea fost cel la care iubitul meu n-a participat. Îmi spusese că e un bărbat divorţat şi, desigur n-am protestat, eram fericită că am apucat un om liber. M-am pavoazat ca o naşă, o tâmpită de prietenă de-a mea îmi spusese că aflase ea că iubitul meu are să mă ceară de nevastă. Ha, ha, ha! Ai grijă cum îţi alegi prietenele. El n-a venit, cum vă spuneam, avea foarte multă treabă acasă, nevasta lui nu-i dădea voie să socializeze cu alte femei. El spunea că jumătatea lui e o fiinţă oribilă – ca orice soţie, normal. Pe la Bobotează, l-am întrebat cum vine asta cu soţia care e fostă, dar brusc, de Revelion e deosebit de actuală. El a recunoscut, a spus că aşa este, ea e încă soţia lui, dar asta numai deoarece ea suferă de o boală incurabilă, denumită psoriasis, şi nu poate s-o părăsească de Revelion pe când ea suferă atât de adânc. E o maladie cumplită, se ştie.

Cele mai frumoase Revelioane sunt cele care îţi aduc la uşă bărbaţii pe care nevestele lor îi cred pe cuvânt de onoare că de Anul Nou sunt de serviciu. Nu e atât de greu. Soţiile sunt ceva special, eu le-am respectat întotdeauna, în sensul că le-am spus: ”Da, soţii voştri au fost foarte sinceri, au spus că nu vor să facă Sărbătorile cu voi, deoarece sunteţi nesuferite, deoarece sunteţi înţepate, deoarece sunteţi cumplite”.

De ce scriu în luna octombrie despre Revelioane? Pentru că niciodată nu e prea devreme. Pentru că Sărbătorile se planifică din vreme şi se pierd prematur.